ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3944/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.V.

a solicitat anularea hotărârii nr.4823 din 29 octombrie 2007 a pârâtei „Casa

Județenă de Pensii Călărași și obligarea acesteia să recunoască faptul că

reclamanta are calitatea de persoană stămutată din motive etnice, de la momentul

nașterii sale, cu acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a născut în perioada în care părinții săi sunt considerați că se aflau

în situația de strămutați, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii-reclamantei ca nefondată, motivând că potrivit legii numai

copii concepuți la data strămutării beneficiază de prevederile legale, iar reclamanta

nu se încadrează în această ipoteză, fiind concepută și născută după acest

moment.

Prin sentința civilă nr. 467 din 13 februarie

2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 4823 din 29

octombrie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei

calitatea de persoană persecutată din motive etnice în perioada 6 august 1944-6

martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând

cu data de 1 noiembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a

reținut că prin hotărârea nr. 4823 din 29 octombrie 2007, pârâta Casa Județeană

de Pensii Călărași a respins cererea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu

era născută la data strămutării părinților neîncadrându-se în perioada de

strămutare a părinților săi și nefăcând dovada persecuției etnice.

A apreciat că potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de

drepturile compensatorii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

A constatat că reclamanta a făcut dovada

că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în perioada prevăzută de

lege, că a avut domiciliul la părinți și că prin naștere a dobândit statutul de

strămutat al părinților, suportând alături de aceștia greutățile și

privațiunile refugiului.

A apreciat, în concluzie, că prevederile

art. 1 din Legea nr. 189/2000 se aplică și copiilor născuți în perioada de

strămutare a părinților săi.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Călărași.

În motivarea recursului, recurenta a

arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece se

bazează pe interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie.

A menționat că de prevederile legii

beneficiază numai persoanele concepute și născute la data strămutării, nu și

copii concepuți după strămutare, situație în care se află reclamanta.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat, menționând că dispozițiile legale nu

exceptează în mod expres de la beneficiul drepturilor conferite persoanelor

născute în perioada de strămutare.

Analizând actele și lucrările dosarului

prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, în raport cu

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, din considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Interpretând astfel dispozițiile legale în

materie, instanța de fond a reținut în mod corect și în acord cu practica unitară

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că reclamanta a suportat greutățile și

privațiunile strămutării alături de părinții săi, ceea ce justifică similititudinea

de regim aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte potrivit căreia

de prevederile legii nu pot beneficia copii concepuți și născuți după

strămutare, ar însemna aplicarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă

pe de o parte și, părinții săi, pe de altă parte, în condițiile în care toți

s-au aflat în această situație, suportând consecințele datorate persecuțiilor

etnice.

De altfel, în același sens s-a pronunțat

și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, care a statuat

că persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

În consecință, prima instanță, pe baza

probatoriului administrat, a reținut că familia reclamantei a fost strămutată din

localitatea Cadrilater, în baza tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940

în comuna Ostrov, sat Gîrlița, județul Constanța, că reclamanta s-a născut în

această localitate la data de 6 august 1944, astfel că beneficiază de

prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 467 din 13 februarie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

noiembrie 2008.