ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3944/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.V. a solicitat anularea hotărârii nr.4823 din 29 octombrie 2007 a pârâtei „Casa Județenă de Pensii Călărași și obligarea acesteia să recunoască faptul că reclamanta are calitatea de persoană stămutată din motive etnice, de la momentul nașterii sale, cu acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada în care părinții săi sunt considerați că se aflau în situația de strămutați, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii-reclamantei ca nefondată, motivând că potrivit legii numai copii concepuți la data strămutării beneficiază de prevederile legale, iar reclamanta nu se încadrează în această ipoteză, fiind concepută și născută după acest moment.

Prin sentința civilă nr. 467 din 13 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 4823 din 29 octombrie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei calitatea de persoană persecutată din motive etnice în perioada 6 august 1944-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut că prin hotărârea nr. 4823 din 29 octombrie 2007, pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași a respins cererea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu era născută la data strămutării părinților neîncadrându-se în perioada de strămutare a părinților săi și nefăcând dovada persecuției etnice.

A apreciat că potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de drepturile compensatorii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. A constatat că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în perioada prevăzută de lege, că a avut domiciliul la părinți și că prin naștere a dobândit statutul de strămutat al părinților, suportând alături de aceștia greutățile și privațiunile refugiului. A apreciat, în concluzie, că prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 se aplică și copiilor născuți în perioada de strămutare a părinților săi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Călărași. În motivarea recursului, recurenta a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece se bazează pe interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie. A menționat că de prevederile legii beneficiază numai persoanele concepute și născute la data strămutării, nu și copii concepuți după strămutare, situație în care se află reclamanta. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menționând că dispozițiile legale nu exceptează în mod expres de la beneficiul drepturilor conferite persoanelor născute în perioada de strămutare. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Interpretând astfel dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că reclamanta a suportat greutățile și privațiunile strămutării alături de părinții săi, ceea ce justifică similititudinea de regim aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte potrivit căreia de prevederile legii nu pot beneficia copii concepuți și născuți după strămutare, ar însemna aplicarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă pe de o parte și, părinții săi, pe de altă parte, în condițiile în care toți s-au aflat în această situație, suportând consecințele datorate persecuțiilor etnice. De altfel, în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, care a statuat că persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. În consecință, prima instanță, pe baza probatoriului administrat, a reținut că familia reclamantei a fost strămutată din localitatea Cadrilater, în baza tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 în comuna Ostrov, sat Gîrlița, județul Constanța, că reclamanta s-a născut în această localitate la data de 6 august 1944, astfel că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 467 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.