ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, la data de 8 august 2007 reclamantul V.C.B. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă

de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născut

în perioada de refugiu a părinților săi, în data de 7 iunie 1944.

Î

n motivarea acțiunii, reclamantul arată că, hotărârea pârâtei

este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității

de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, arătând că s-a născut

în anul 1944, în perioada de refugiu a părinților săi.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că de

prevederile Legii nr. 189/2000 nu beneficiază copiii care s-au născut în perioada

de strămutare a părinților, reclamantul născându-se în afara zonei de persecuție

etnică, unde părinții acestuia erau refugiați, solicitând pentru aceste motive respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 420/2007 din 19

septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.C.B., a dispus anularea hotărârii

din 16 mai 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, a obligat-o pe aceasta să-i

recunoască reclamantului statutul de persoană refugiat pentru perioada 8 iunie 1943-6

martie 1945 și ca urmare să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de

1 ianuarie 2007.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond a reținut că, în cauză, reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea

de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai reținut instanța de fond că pentru

reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi, având în

vedere și vârsta sa de la acea dată.

Împotriva acestei soluții a declarat, în

termen legal, recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Pârâta a criticat hotărârea pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

S-a susținut că reclamantul nu se încadrează

în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, din actele depuse în probațiune

rezultând faptul că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea

de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate.

Pe de altă parte, recurenta a mai arătat

că instanța de fond a acordat drepturi începând cu data de 8 iunie 1943, când reclamantul

nu era născut, încălcând astfel dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor cuprinse în motivele de recurs, dar și potrivit dispozițiilor legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată,

a suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

Prin hotărârea atacată reclamantului i

s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, act normativ special,

aplicabil persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România în perioada

6 septembrie 1940-6 martie 1945, din motive etnice, pentru perioada 8 iunie 1943-6

martie 1945.

În

cuprinsul actului normativ menționat este reglementată, prin

norme speciale, întreaga procedură de acordare a drepturilor prevăzute de textul

de lege, în favoarea celor care sunt îndreptățiți să beneficieze de ele, prin îndeplinirea

condițiilor impuse de art. 1 din Legea nr. 189/2000, fiind stabilită inclusiv data

de la care trebuie acordate aceste drepturi.

Instanța de fond în mod greșit a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 8 iunie

1943-6 martie 1945 și să-acorde drepturile bănești prevăzute de lege.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 189/2000, dată de la care reclamantul putea beneficia de acordarea

drepturilor cuvenite prevăzute este 8 iunie 1944-6 martie 1945.

Pentru considerentele expuse, recursul

urmează a fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., modificându-se sentința

criticată, în sensul că drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 se acordă reclamantului

începând cu data de 8 iunie 1944-6 martie 1945, menținându-se celelalte dispoziții

ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 420/2007 din 19 septembrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că,

perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 este de

8 iunie 1944-6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

februarie 2008.