ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1821/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 22225 din 10 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut în refugiu, în data de 1 octombrie 1943. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că mama sa s-a refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile maghiare asupra populației românești.

Prin sentința civilă nr. 517 din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.V., a anulat hotărârea nr. 22225 din 10 august 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 aprilie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul a dovedit faptul refugierii mamei lui din cauza persecuțiilor etnice și a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. A concluzionat instanța de fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului mamei sale din localitatea de domiciliu Topa Mică, în localitatea Turda, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că Legea nr. 189/2000 stabilește că drepturile se acordă doar persoanelor asupra cărora s-au exercitat în mod direct persecuții etnice și nu ținând cont de contextul general în care cetățenii români au avut de suferit în urma cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, rară a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă, Certificat eliberat de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj și declarații autentificate ale martorilor C.I. și C.P.) că reclamantul s-a născut la data de 1 octombrie 1943, în localitatea Turda, județul Cluj, după ce, în anul 1942, în urma Dictatului de la Viena mama sa se refugiase din localitatea de domiciliu, aflată în județul Cluj și ocupată de trupele hortyste.

Fiind născut în perioada refugiului mamei sale, intimatul-reclamant a împărtășit situația de refugiat, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 517 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2008.