ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1821/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și

fiscal, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 22225 din 10 august 2007 emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde

drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut în refugiu,

în data de 1

octombrie 1943.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că mama sa s-a

refugiat ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile

maghiare asupra populației românești.

Prin sentința civilă nr. 517 din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de

reclamantul C.V., a anulat hotărârea nr. 22225 din 10 august 2007 emisă de

pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj și a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea

de refugiat în perioada 1 octombrie 1943 - 6

martie 1945 și să-i acorde

drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000

cu modificările ulterioare, începând cu 1 aprilie 2006.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în baza

probelor

administrate în cauză, că reclamantul a dovedit faptul

refugierii mamei lui din cauza persecuțiilor etnice

și a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai

sus, ca

de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor,

din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor

născuți în refugiu,

care au suportat

condițiile grele de viață ce au decurs din situația

de refugiați a

părinților.

A concluzionat

instanța de fond că reclamantul a făcut

dovada

că s-a născut în timpul refugiului mamei sale din localitatea

de domiciliu Topa Mică, în localitatea Turda,

astfel încât este

îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie,

arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în

cauză. Se susține în

esență că Legea

nr. 189/2000 stabilește că drepturile se acordă doar

persoanelor asupra cărora s-au exercitat în mod

direct persecuții

etnice și nu ținând cont de contextul general în care

cetățenii

români au avut de suferit în urma

cedării Ardealului de Nord prin

Dictatul de la Viena.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie

1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus

menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, rară a se face

distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască

în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada

refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al

căror statut l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate

(acte de stare civilă,

Certificat eliberat de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj și

declarații autentificate ale martorilor

C.I. și C.P.) că reclamantul s-a născut la data de

1 octombrie 1943, în localitatea Turda, județul Cluj, după ce, în anul

1942, în urma

Dictatului de la Viena mama sa se refugiase din

localitatea de domiciliu,

aflată în județul Cluj și ocupată de trupele

hortyste.

Fiind

născut în perioada refugiului mamei sale, intimatul-reclamant a împărtășit

situația de refugiat, suportând consecințele

morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt și asupra

sa, situație față de care, în mod corect a

procedat instanța de fond

obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia

drepturile ce i se

cuvin.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins

ca nefondat,

menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj,

împotriva sentinței civile nr.

517 din 24 octombrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal,

ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 mai 2008.