ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 22930 din 2 mai 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născută în refugiu, în data de 30 mai 1941. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi, de origine maghiară, s-au refugiat din localitatea Vlaha - localitate de graniță, rămasă sub jurisdicția statului român, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile românești asupra cetățenilor unguri, care aveau terenuri de o parte și alta a graniței.

Prin sentința civilă nr. 671 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.A., a anulat hotărârea nr. 22930 din 2 iunie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 30 mai 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 iunie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a dovedit faptul refugierii părinților ei din cauza persecuțiilor etnice și a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. A concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu Vlaha, în localitatea Fizeșu Gherlii, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că Legea nr. 189/2000 stabilește că drepturile se acordă doar persoanelor asupra cărora s-au exercitat în mod direct persecuții etnice și nu ținând cont de contextul general în care cetățenii români și maghiari au avut de suferit în urma cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena, având în vedere și că reclamata s-a născut pe teritoriul statului român. Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, rară a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Este de notorietate situația că, în urma semnării Dictatului de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii românești din Ardealul de Nord, au avut loc persecuții etnice reciproce, exercitate atât de regimul hortyst asupra populației românești din teritoriile ocupate, dar și din partea autorităților române asupra persoanelor de naționalitate maghiară domiciliate în localitățile rămase sub administrația românească, populația din localitățile de graniță resimțind pe deplin efectele acestei situații. Cum din dovezile administrate în cauză (adeverința eliberată de Arhivele Naționale, acte de stare civilă, declarații de martori autentificate) rezultă cu evidență că părinții reclamantei - cetățeni român de naționalitate maghiară – I. și I.K.

s-au refugiat în martie 1941 din localitatea de domiciliu Vlaha, în localitatea Fizeșu Gherlii, la acea dată, mama reclamantei fiind însărcinată, reclamanta născându-se în refugiu la data de 30 mai 1941. Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația de refugiat, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Față de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul fiind respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 671 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.