ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta K.A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii

Cluj, anularea Hotărârii nr. 22930 din 2 mai 2008 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr.

189/2000, fiind

născută în refugiu, în data de 30 mai 1941.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că părinții săi, de

origine

maghiară, s-au refugiat din localitatea Vlaha - localitate de

graniță, rămasă

sub jurisdicția statului român, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de

autoritățile românești asupra

cetățenilor

unguri, care aveau terenuri de o parte și alta a graniței.

Prin

sentința civilă nr. 671 din 23 octombrie 2008, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a

admis acțiunea

formulată de reclamanta K.A., a anulat

hotărârea

nr. 22930 din 2 iunie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj și a obligat-o să-i recunoască

reclamantei calitatea de

refugiat în

perioada 30 mai 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 iunie 2008.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza probelor

administrate în cauză, că reclamanta a

dovedit faptul refugierii

părinților ei din

cauza persecuțiilor etnice și a apreciat că legiuitorul a

urmărit prin

dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste

drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate

asupra lor, din motive

etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în

refugiu, care au

suportat condițiile grele

de viață ce au decurs din situația de refugiați

a părinților.

A

concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada că

s-a născut în timpul refugiului părinților

săi din localitatea de domiciliu Vlaha, în localitatea Fizeșu Gherlii, astfel

încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și

netemeinicie, arătând că

instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în

esență că Legea nr. 189/2000 stabilește că

drepturile se acordă doar

persoanelor asupra cărora s-au exercitat în

mod direct persecuții

etnice și nu ținând

cont de contextul general în care cetățenii români

și maghiari au avut de suferit în urma cedării

Ardealului de Nord prin

Dictatul de

la Viena, având în vedere și că reclamata s-a născut pe

teritoriul

statului român.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările

dosarului, cu

criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ.

, Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum

se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940

până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus

menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au

suferit persecuții în

perioada precizată, rară a se face distincție între

persoanele care au

fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate

și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,

legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând,

în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia

împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au

dobândit.

Este de

notorietate situația că, în urma semnării Dictatului de la

Viena, prin care au fost cedate anumite

teritorii românești din

Ardealul de Nord, au

avut loc persecuții etnice reciproce, exercitate

atât de regimul hortyst asupra populației românești din teritoriile

ocupate, dar și din partea autorităților române

asupra persoanelor de

naționalitate maghiară domiciliate în localitățile

rămase sub administrația românească, populația din localitățile de graniță

resimțind pe deplin efectele acestei situații.

Cum din

dovezile administrate în cauză (adeverința eliberată de

Arhivele Naționale, acte de stare civilă, declarații

de martori

autentificate) rezultă cu

evidență că părinții reclamantei - cetățeni

român de naționalitate

maghiară – I. și I.K. s-au refugiat în martie 1941 din localitatea de domiciliu

Vlaha, în localitatea Fizeșu Gherlii, la acea dată, mama reclamantei fiind

însărcinată, reclamanta născându-se în refugiu la

data de 30 mai 1941.

Fiind

născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit

situația de refugiat, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale,

s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000

și,

în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Față de

argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să sentința pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

este temeinică și legală, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul

fiind respins ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile

nr. 671 din 23 octombrie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2009.