ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 22423/2007 emisă de aceasta din urmă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de refugiat din motive etnice și pe cale de consecință să-i acorde drepturile bănești conferite de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 57342/2007 a solicitat pârâtei să-i stabilească calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, cerere care i-a fost respinsă prin hotărârea contestată în prezenta cauză, pe motiv că nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 544 din 2 noiembrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 22423 din 23 august 2007 și obligarea pârâtei să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat în perioada 12 februarie 1944-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamantul având domiciliul la părinții săi și vârsta care nu-i permitea o manifestare de voință independentă a dobândit prin însăși faptul refugiului statutul de refugiat al părinților săi, suportând alături de aceștia greutățile și privațiunile inerente acestei stări de fapt.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. Recurenta a susținut în esență că, din actele depuse la dosar în probațiune, se constată că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat în această localitate anterior nașterii lui. În consecință, a susținut că reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu aparținând Statului Român. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România între 6 septembrie 1940- 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori, au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Legea nu a înțeles să acorde părinților statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă să le stabilească un alt tratament. În cauză, este de necontestat că reclamantul s-a născut la data de 12 februarie 1944 în Timișoara (așa cum rezultă din copia certificatului de naștere depus dosarul cauzei) ultima localitate de refugiu a părților săi.

Astfel din certificatul nr. C/525/ din 3 septembrie 2002 al Direcției Județene Hunedoara a Arhivelor Naționale rezultă că familia reclamantului figurează în evidențe cu fișa de refugiați din Transilvania de Nord având nr. 697 din 20 decembrie 1940, ceea ce înseamnă că, începând cu această dată familia reclamantului s-a aflat în refugiu, plecând succesiv din localitatea Cluj în localitatea Petroșani iar apoi mai departe în Timișoara, de unde s-a întors în localitatea de domiciliu în luna martie 1945, aspect susținut de altfel și de martorii G.N. și C.V., prin declarațiile date de aceștia în cauză. Prin urmare reclamantul, având domiciliul la părinții săi și vârsta care nu-i permitea o manifestare de voință independentă, a dobândit prin însăși faptul refugiului statutul de refugiat al părinților săi, suportând alături de aceștia greutățile și privațiunile inerente, refugiului.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 544 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.