ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul M.C. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Cluj solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 22423/2007 emisă de aceasta din urmă

și obligarea ei să-i recunoască calitatea de refugiat din motive etnice și pe

cale de consecință să-i acorde drepturile bănești conferite de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin cererea nr. 57342/2007 a solicitat pârâtei să-i stabilească

calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, cerere care i-a fost respinsă

prin hotărârea contestată în prezenta cauză, pe motiv că nu se încadrează în

situațiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 544 din 2

noiembrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 22423 din 23 august 2007 și

obligarea pârâtei să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat în perioada 12

februarie 1944-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie

2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, reclamantul având domiciliul la părinții săi și vârsta care nu-i

permitea o manifestare de voință independentă a dobândit prin însăși faptul

refugiului statutul de refugiat al părinților săi, suportând alături de aceștia

greutățile și privațiunile inerente acestei stări de fapt.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut în esență că, din

actele        depuse la dosar în probațiune, se constată că reclamantul nu și-a

schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care

s-au refugiat în această localitate anterior nașterii lui. În consecință, a

susținut că reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut

pe un teritoriu aparținând Statului Român.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România între 6 septembrie 1940- 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Având în vedere că legiuitorul a urmărit

ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod

nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele

care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori, au fost strămutați

din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au

decurs din această situație.

Legea nu a înțeles să acorde părinților

statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă să le

stabilească un alt tratament.

În cauză, este de necontestat că

reclamantul s-a născut la data de 12 februarie 1944 în Timișoara (așa cum

rezultă din copia certificatului de naștere depus dosarul cauzei) ultima

localitate de refugiu a părților săi.

Astfel din certificatul nr. C/525/ din 3

septembrie 2002 al Direcției Județene Hunedoara a Arhivelor Naționale rezultă

că familia reclamantului figurează în evidențe cu fișa de refugiați din

Transilvania de Nord având nr. 697 din 20 decembrie 1940, ceea ce înseamnă că,

începând cu această dată familia reclamantului s-a aflat în refugiu, plecând succesiv

din localitatea Cluj în localitatea Petroșani iar apoi mai departe în

Timișoara, de unde s-a întors în localitatea de domiciliu în luna martie 1945, aspect

susținut de altfel și de martorii G.N. și C.V., prin declarațiile date de

aceștia în cauză.

Prin urmare reclamantul, având domiciliul

la părinții săi și vârsta care nu-i permitea o manifestare de voință

independentă, a dobândit prin însăși faptul refugiului statutul de refugiat al

părinților săi, suportând alături de aceștia greutățile și privațiunile

inerente, refugiului.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența vreunui motiv de casare recursul declarat în cauză urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva

sentinței civile nr. 544 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

martie 2008.