ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2148/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 2007 la

Curtea de Apel Cluj, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 22177 din 3 august

2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat

și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat,

cererea i-a fost respinsă în mod nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 15

din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul B.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus

anularea hotărârii nr. 22177 din 3 august 2007 emisă de pârâtă. A obligat

pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15

octombrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză a

rezultat că refugiul reclamantului și a familiei sale s-a datorat unor

persecuții de natură etnică, care îl îndreptățesc la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat,

în esență, că declarațiile martorilor administrate în cauză nu au fost

concludente, nu au fost clare și nu au putut dovedi susținerile reclamantului.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care

în perioada sus menționată a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin

persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-și schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate

și persoanele refugiate.

Din declarațiile martorilor

A.A. și I.B. a rezultat faptul că în perioada octombrie 1940 - mai 1945, din

cauza persecuțiilor din motive etnice familia reclamantului s-a refugiat din

localitatea Bunești, prin punctul de frontieră Geaca, în localitatea Mociu, ca

urmare a instaurării în localitatea de domiciliu a unei stări de teroare de

către autoritățile maghiare, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în

cursul lunii mai 1945.

De altfel, raportat la

contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a

Ardealului de Nord ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940,

această împrejurare denotă persecuțiile etnice la care intimatul a fost supus

împreună cu familia sa.

Prin urmare, cum

recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

a fost în mod corect stabilită de către instanța de fond în beneficiul

reclamantului B.I., se reține că sentința atacată cu recurs este legală și

temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins

ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 15 din 10 ianuarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.