ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie

2007, reclamantul R.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22356 din 20 august 2007 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii

nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin hotărârea atacată, pârâta i-a

respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși

a dovedit că s-a refugiat în luna septembrie 1940 din localitatea de domiciliu,

datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice de către trupele de

ocupație după Dictatul de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 95/2008 din 24

ianuarie 2008 a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15

septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 iunie 2007.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1

din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj.

Recurenta a susținut, în

esență că, în mod eronat, prima instanță și-a fundamentat hotărârea exclusiv pe

declarațiile unor martori, în absența și a unor alte surse de informație, care

să indice aceleași date, ținând cont și de împrejurarea că intervalul refugiului

nu a fost indicat de ambii martori.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru motivele

care vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de

dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

În mod eronat recurenta - pârâtă

susține că intimatul - reclamant nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile

autentice judiciare ale martorilor T.G. și L.N., coroborate cu actele de stare

civilă ale reclamantului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din

H.G. nr. 127/2002 că, în luna septembrie 1940, intimatul - reclamant împreună

cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul Popești, comuna

Baciu, în localitatea Turda, județul Cluj, datorită persecuțiilor exercitate pe

criterii etnice asupra populației române din Ardealul de Nord, de către trupele

maghiare de ocupație.

Aparentele neconcordanțe

între declarațiile martorilor sunt justificate de vârsta înaintată a acestora,

precum și de intervalul mare de timp scurs de la momentul producerii faptelor

generatoare de drepturi în litigiu.

În consecință, față de

dovezile existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică,

motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 95 din

24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.