ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 decembrie 2007, reclamanta F.N., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 21.804 emisă la data de 9 iulie 2007 de pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat pentru perioada dovedită și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivare, reclamanta susține că hotărârea emisă de pârâtă nu arată care ar fi datele considerate contradictorii, iar un motiv pentru care a fost respinsă cererea nu este relevat.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 253 din 27 februarie 2008, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F.N., a dispus anularea hotărârii nr. 21.804 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, a o bligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând respingerea acțiunii formulată de F.N., ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că hotărârea instanței este eronată, întrucât se bazează exclusiv pe declarațiile de martori, nesusținute de acte oficiale. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În mod eronat recurenta pârâtă susține că intimata reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile notariale și judiciare ale martorilor L.N., Rus Mihai coroborate cu adresa nr. C 5342 din 5 decembrie 2006 a Direcției Județene Cluj a Arhivelor Naționale și actele de stare civilă depuse de reclamantă în sprijinul cererii sale, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada septembrie 1940-6 martie 1945, reclamanta împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, orașul Cluj, județul Cluj în localitatea Turda, județul Cluj, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice. În consecință, față de dovezile existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 253 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2009.