ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 14 decembrie 2007, reclamanta F.N., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat instanței anularea

hotărârii nr. 21.804 emisă la data de 9 iulie 2007 de pârâtă și obligarea acesteia

la recunoașterea calității de refugiat pentru perioada dovedită și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivare, reclamanta susține că hotărârea emisă de pârâtă nu arată

care

ar fi

datele considerate contradictorii, iar un motiv pentru care a fost respinsă

cererea nu este relevat.

Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 253 din 27 februarie 2008, a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta F.N., a dispus anularea hotărârii nr.

21.804 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, a o

bligat

pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada

15

septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Instanța a reținut că soluția se impune,

în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței civile susmenționate

a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând respingerea

acțiunii formulată de F.N., ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței este eronată, întrucât se bazează exclusiv pe declarațiile de

martori, nesusținute de acte oficiale.

Analizând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și

cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

din

Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată că aceasta este legală și

temeinică.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În mod eronat recurenta pârâtă susține

că intimata reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile notariale și

judiciare ale martorilor L.N., Rus Mihai coroborate cu adresa nr. C 5342 din 5

decembrie 2006 a Direcției Județene Cluj a Arhivelor Naționale și actele de

stare civilă depuse de reclamantă în sprijinul cererii sale, rezultă că s-a

făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada

septembrie 1940-6 martie 1945, reclamanta împreună cu mama sa s-au refugiat din

localitatea de domiciliu, orașul Cluj, județul Cluj în localitatea Turda,

județul Cluj, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice.

În consecință, față de dovezile existente

la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică motiv pentru care, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 253 din 27 februarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie

2009.