ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1718/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17

septembrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta V.A. a solicitat instanței

anularea Hotărârii nr. 22233 din 16 august 2007 emisă de pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană

refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, în

data de 18 mai 1944.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în perioada 18 mai 1944 septembrie 1945 a fost refugiată și deși a

depus acte necesare pentru dovedirea calității de refugiat, inclusiv decizia

prin care pârâta îi recunoaște mamei sale calitatea de refugiată, Casa

Județeană de Pensii Cluj i-a refuzat cererea pe motiv că „pentru cei născuți în

anul 1944 nu se primesc cereri”.

Prin sentința civilă nr. 531 din 31

octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta V.A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj.

A dispus anularea hotărârii nr. 22.233

din 16 august 2007 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada mai 1944-septembrie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobate prin Legea

nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2007.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale

strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 531 din 31 octombrie 2007, în

sensul că se va menționa faptul că data încetării refugiului este 6 martie 1945

iar nu septembrie 1945, cum din eroare s-a arătat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că efectele refugiului se produc direct și

nemijlocit și asupra copiilor născuți ulterior refugiului părților acestora și

în consecință reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă

între data nașterii și data încetării refugiului.

Împotriva sentinței civile sus-menționate

a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj .

Recurenta a susținut că intimata V.A. nu

are calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, întrucât nu era născută la

data refugiului familiei.

Analizând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj în raport cu

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, prin recurs se contestă acordarea

beneficiului O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

persoanelor care s-au născut în localitatea de refugiu a părinților.

Potrivit

art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după

cum urmează: ... a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate".

În

mod corect, în raport cu probele administrate și prin prisma art. 4

alin. (2) din Normele pentru aplicarea O.G. nr.

105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, instanța de fond a reținut că

reclamanta a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice care i-au determinat

pe părinții săi să se

refugieze din localitatea de domiciliu.

Totodată,

în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că, din interpretarea

teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, în acord și cu practica constantă a

Înaltei Curți, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi reparatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, astfel că reclamanta, născută în

localitatea de refugiu a părinților, a avut de suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a refugiului.

Față

de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și

temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc civ.,

să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 531 din 31 octombrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

aprilie 2008.