ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, la 12 iunie 2007 reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască

calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată

că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea

acesteia, întrucât în perioada ianuarie 1941-martie 1945 s-a refugiat împreună cu

familia sa, din motive etnice, ca urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea

V. în localitatea H.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată arătând că, reclamanta nu face dovada unei persecuții etnice,

deoarece în luna aprilie 1940 localitatea de domiciliu a reclamantei era sub autoritate

română, Ardealul fiind ocupat tocmai în luna septembrie 1940.

Prin sentința nr. 423/2007 din 19 septembrie

2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta V.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o

pe aceasta să-i recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru perioada

31 decembrie 1941-31 decembrie 1944 și ca urmare să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:

Din probele administrate, respectiv declarațiile

autentificate ale martorilor B.A. și M.V. și actele de stare civilă atestă că, reclamanta

împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate,

în luna octombrie 1940.

Instanța de fond a mai arătat că, în ceea

ce privește perioada de refugiu, martorii audiați în instanță nu au putut preciza

data refugiului, indicând ca dată de început sfârșitul anului 1941 sau începutul

anului 1942, iar ca dată de încetare a refugiului, toamna anului 1944 sau anul 1945.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs,

în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că instanța de fond

a dat o hotărâre nelegală și netemeinică solicitând, admiterea recursului, modificarea

sentinței criticate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Examinând sentința atacată în raport de

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce vor fi arătate în

continuare.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean Român, care, în perioada sus-menționată,

a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Același act normativ prevede la art. 6,

în mod expres, că dovedirea acestor situații se face de către persoanele interesate,

cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul

în care aceasta nu este posibil prin orice mijloc de probă.

Din declarațiile notariale ale martorilor

B.A. și M.V., precum și din probele testimoniale a martorilor B.A. și L.Ș., reiese

cu claritate că sunt inadvertențe, atât în ceea ce privește persecuția etnică, precum

și în ceea ce privește perioada de refugiu.

Mai mult decât atât, în virtutea rolului

activ, prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile

art. 167 alin. (1) C. proc. civ. instanța ar fi trebuit să administreze probele

pe care le-ar fi considerat necesare, înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Rejudecând cauza, instanța de fond urmează

să dispună suplimentarea probatoriilor, în sensul solicitării de înscrisuri oficiale,

de la Arhivele Naționale care precizeze perioada de refugiu pentru care reclamanta

a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, înscrisuri care

vor fi coroborate cu declarațiile martorilor.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul și potrivit art. 312 alin. (1)-(3)

constatând că modificarea sentinței nu este posibilă, fiind necesară suplimentarea

probatoriului, hotărârea va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pemnsii Cluj împotriva sentinței nr. 423/2007 din 19 septembrie 2007

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

februarie 2008.