ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2906/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj,

reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj anularea Hotărârii nr. 21813 din 9 iulie 2007 și, totodată,

obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea

de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și, totodată, să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 198/2000, începând cu data de 1

decembrie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că din înscrisurile prezentate și din declarațiile

martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este

îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost

nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, datorită persecuțiilor etnice

la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma

Dictatului de la Viena.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 163

din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 21813

din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă obligând-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie

2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a apreciat că probatoriul administrat a confirmat

îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamanta, cetățean român,

a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor

etnice la care a fost supus de unul din regimurile instaurate în intervalul 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs, se

susține că acțiunea reclamantei este tardivă, având în vedere termenul prevăzut

la art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999. În sprijinul acestui motiv de recurs

se invocă Decizia 32 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secțiile unite, care a stabilit că hotărârea comisiei pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999 poate fi atacată în termen de 30 de zile de la

comunicare.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

În cauză prin Hotărârea nr. 21813

din 9 iulie 2007 i s-a respins reclamantei cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Prin cererea depusă la data

de 9 ianuarie 2008, reclamanta contestă hotărârea, și solicită anularea

acesteia.

Potrivit dispozițiilor

prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999: „împotriva hotărârii

persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de

zile de la data comunicării hotărârii”.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că Hotărârea nr. 21813 din 9 iulie 2007 i-a fost comunicată

reclamantei la data de 24 iulie 2007 iar acțiunea este formulată la data de 9

ianuarie 2008, deci cu mult peste termenul prevăzut de textul de lege sus

citat.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că acțiunea este depusă în

termenul de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

respingând excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă, pronunțând astfel

o hotărâre nelegală și netemeinică.

De altfel, așa cum

menționează și recurenta în motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secțiile unite, prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007 a stabilit că

Hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000 poate fi contestată la instanța de

contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.

7 alin. (4) teza întâi din această ordonanță.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 și ale art. 314

C. proc. civ. recursul se va admite, sentința atacată se va casa iar în fond

acțiunea va fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 163 din 11

februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantei S.E. ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2008.