ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 16 iulie 2007 reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii din 5 februarie 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000. Susține că se ignoră calitatea sa de refugiat întrucât, acesta împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, urmare a cedării Ardealului de Nord.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu se poate reține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, în lipsa ocupației hortiste. Prin sentința civilă nr. 436/2007 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.V., a dispus anularea hotărârii din 5 februarie 2007 emisă de Casa de Pensii Maramureș, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru perioada 4 iunie 1943-6 martie 1945 și ca urmare să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamanta a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, potrivit fișei de refugiat întocmită de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Precizează că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât, în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, care să fi constituit motiv al plecării.

Mai arată că, potrivit adresei nr. AA/2005, Ministerul de Justiție și-a exprimat opinia, în sensul că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

În cauză, din probele administrate, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, de teama persecuțiilor din motive etnice, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna B., județul Sălaj, în Turda, comuna V. De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuțiile etnice la care intimata a fort supusă împreună cu familia sa. Prin urmare, cum recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, textul art. 1 lit. c) a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a se distinge în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României sau în afara acestuia, din aceeași perioadă, condiții îndeplinite în speță, prima instanță a adoptat în mod corect soluția de admitere a acțiunii în modalitatea mai sus indicată. Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 436/2007 din 21 septembrie a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.