ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de comercială, de contencios

administrativ și fiscal, la 16 iulie 2007 reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii din 5 februarie 2007 emisă

de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii, reclamanta arată că hotărârea pârâtei

este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității

de refugiat

conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000.

Susține că se ignoră calitatea sa de refugiat întrucât, acesta împreună cu familia

sa, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, urmare a cedării Ardealului

de Nord.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea

acțiunii, întrucât nu se poate reține că a existat persecuție etnică în respectiva

localitate, în lipsa ocupației hortiste.

Prin sentința civilă nr. 436/2007 din 21

septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.V., a dispus anularea hotărârii din 5

februarie 2007 emisă de Casa de Pensii Maramureș, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantei statutul de persoană refugiată pentru perioada 4 iunie 1943-6 martie

1945 și ca urmare să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de

1 februarie 2007.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că, în cauză, reclamanta a făcut dovada cerută de lege privind

calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, potrivit

fișei de refugiat întocmită de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Precizează că reclamanta nu se încadrează

în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât, în lipsa ocupației

hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate,

care să fi constituit motiv al plecării. Mai arată că, potrivit adresei nr. AA/2005,

Ministerul de Justiție și-a exprimat opinia, în sensul că beneficiază de prevederile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea

de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților

în acea localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în

altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată

sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

În

cauză, din probele administrate, rezultă că reclamanta, împreună

cu familia sa, de teama persecuțiilor din motive etnice, s-a refugiat din localitatea

de domiciliu, comuna B., județul Sălaj, în Turda, comuna V.

De altfel, raportat la contextul istoric

al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord,

ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă

persecuțiile etnice la care intimata a fort supusă împreună cu familia sa.

Prin urmare, cum recunoașterea calității

de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, textul art. 1 lit.

c) a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice

exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a se distinge

în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României

sau în afara acestuia, din aceeași perioadă, condiții îndeplinite în speță, prima

instanță a adoptat în mod corect soluția de admitere a acțiunii în modalitatea mai

sus indicată.

Pentru motivele arătate, recursul urmează

a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținându-se sentința

criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 436/2007 din 21 septembrie a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

februarie 2008.