ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 15 iunie 2007, reclamantul

F.P.

a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, să se dispună anularea hotărârii

nr. 617 din 25 aprilie 2007, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile

solicitate, fiind născut la 13 aprilie 1944, în localitatea Orăștie, județul Hunedoara,

pe timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă

nr. 412/2007 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului

F.P.

, a anulat hotărârea

nr. 617 din 25 aprilie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș pe

care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada

13 aprilie 1944-06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu 01 aprilie 2007.

Pentru a se pronunța în

acest sens instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă

că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi ca urmare a persecuțiilor

etnice la care au fost supuși în localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că nu s-au avut în vedere prevederile

O.G. nr. 105/1999, reclamantul fiind considerat strămutat în localitatea în care

s-a născut, fără a-și schimba domiciliul, fiind născut în afara zonei de persecuție

etnică. Totodată, sunt invocate adresa Ministerului Justiției nr. 72742 din 12 august

2005, potrivit căreia beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999 copiii născuți

în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare

și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, precum și precizările

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi și Asigurări Sociale nr. 1026/2002, potrivit

cărora nu beneficiază de prevederile ordonanței menționate copiii născuți în perioada

de strămutare a părinților.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază

de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 06 septembrie 1940 și 06 martie 1945 a avut de suferit persecuții

pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării

în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate

decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Înscrisurile aflate la

dosarul cauzei precum și declarația martorei C.E. evidențiază cu claritate că reclamantul

s-a născut în localitatea Orăștie, județul Hunedoara, la data de 13 aprilie 1944,

după ce părinții săi au fost obligați să se refugieze din localitatea de domiciliu,

ca urmare a cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au

îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra

lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat

că reclamantul F.P., care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate –

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de

strămutare a părinților.

Cu privire la argumentul

prezentat în recurs, potrivit căruia reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze

de drepturile legale acordate în baza Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în

afara „zonei de persecuție etnică” urmează a fi avute în vedere prevederile deciziei

nr. 41 din 07 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile

unite, potrivit căreia beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege, cetățenii

români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice

de regimurile instaurate în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945, indiferent

dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile

românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care

au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub

administrația unui alt stat.

Rezultă că soluția pronunțată

de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat,

ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 412 din 17

septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2008.