ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 15 iunie 2007, reclamantul F.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 617 din 25 aprilie 2007, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile solicitate, fiind născut la 13 aprilie 1944, în localitatea Orăștie, județul Hunedoara, pe timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 412/2007 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului F.P. , a anulat hotărârea nr. 617 din 25 aprilie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 13 aprilie 1944-06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 01 aprilie 2007. Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși în localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că nu s-au avut în vedere prevederile O.G. nr. 105/1999, reclamantul fiind considerat strămutat în localitatea în care s-a născut, fără a-și schimba domiciliul, fiind născut în afara zonei de persecuție etnică. Totodată, sunt invocate adresa Ministerului Justiției nr. 72742 din 12 august 2005, potrivit căreia beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999 copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, precum și precizările Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi și Asigurări Sociale nr. 1026/2002, potrivit cărora nu beneficiază de prevederile ordonanței menționate copiii născuți în perioada de strămutare a părinților.

Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 06 septembrie 1940 și 06 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum și declarația martorei C.E. evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut în localitatea Orăștie, județul Hunedoara, la data de 13 aprilie 1944, după ce părinții săi au fost obligați să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul F.P., care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Cu privire la argumentul prezentat în recurs, potrivit căruia reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile legale acordate în baza Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în afara „zonei de persecuție etnică” urmează a fi avute în vedere prevederile deciziei nr. 41 din 07 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, potrivit căreia beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege, cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat.

Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 412 din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.