ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 29 iunie 2007, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21209 din 16 mai 2007 și recunoașterea calității de refugiat din motive de persecuție etnică, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 452 din 27 septembrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare începând cu data de 1 decembrie 2006. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar, împrejurarea că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare persecuțiilor etnice, într-o altă localitate, în luna septembrie 1941, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a susținut că intimata-reclamantă nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât localitatea din care s-a mutat era liberă, motivul plecării nefiind persecuția etnică.

S-a mai susținut că declarațiile martorilor sunt dovezi conform legii însă, în opinia recurentei, numai în măsura în care concordă cu situația istorică. Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din coroborarea acestor dispoziții, reiese voința neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetățean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situație de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea, a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile românești, ori din cele aflate sub jurisdicția Statului Român în cele care s-au aflat vremelnic în administrația altor state, în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecției tuturor cetățenilor. În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor G.M.

și S.Ș., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse și declarația martorului S.Ș., audiat în temeiul prevederilor art. 193 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada septembrie 1941 - martie 1945, intimata-eclamantă, împreună cu familia, au fost obligați să se refugieze din localitatea Sighișoara în Cluj, datorită persecuțiilor etnice. Față de cele ce preced, recursul este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 452 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.