ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2006,

reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 20531 din 28 august 2006 și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 51

din 1 februarie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate

și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în

perioada 1 iulie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că, din probele administrate, rezultă fără echivoc că reclamantul s-a

refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate din motive etnice.

A mai reținut Instanța că nu

interesează dacă refugiul a avut loc dintr-o localitate aflată sau nu sub

administrația română într-o localitate aflată sub administrație străină, atât

timp cât s-a dovedit că motivul refugiului sunt persecuțiile etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.C., solicitând admiterea acestuia și casarea

sentinței atacate.

Recurenta a arătat că

localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă, motivul plecării nefiind

persecuția etnică, astfel încât nu se poate face încadrarea în prevederile art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în

altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice”.

În cauză, din declarațiile

martorilor B.M., el însuși beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

și N.M. rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002

că, în perioada 1 iulie 1942 – 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord,

intimatul - reclamant a fost nevoit să se refugieze din localitatea Grindeni,

județul Mureș, în Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate asupra populației

maghiare din zonă.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, Instanța de Fond a pronunțat o sentință

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 51 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2007.