ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2006, reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 20531 din 28 august 2006 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 51 din 1 februarie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 iulie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă fără echivoc că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate din motive etnice. A mai reținut Instanța că nu interesează dacă refugiul a avut loc dintr-o localitate aflată sau nu sub administrația română într-o localitate aflată sub administrație străină, atât timp cât s-a dovedit că motivul refugiului sunt persecuțiile etnice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.C., solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate. Recurenta a arătat că localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă, motivul plecării nefiind persecuția etnică, astfel încât nu se poate face încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. În cauză, din declarațiile martorilor B.M., el însuși beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și N.M.

rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada 1 iulie 1942 – 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul - reclamant a fost nevoit să se refugieze din localitatea Grindeni, județul Mureș, în Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate asupra populației maghiare din zonă. În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, Instanța de Fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 51 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.