ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1121/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2005, reclamantul K.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16521 din 3 martie 2005, recunoașterea calității de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 662 din 19 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată pentru perioada 16 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004. Instanța a reținut că probele administrate în cauză atestă fără echivoc existența persecuțiilor etnice și a refugiului, astfel că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că situația reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, în condițiile în care schimbul de domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu ocupat, astfel încât nu se poate considera că s-a refugiat datorită persecuțiilor etnice. Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor B.A. și B.E., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G.

nr. 127/2002, că, în perioada 16 octombrie 1941 - 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul-reclamant împreună cu familia, a fost obligat să se refugieze din localitatea Vlaha, județul Cluj, în orașul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate asupra populației maghiare din zonă. În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 662 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.