ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

august 2005, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16298 din 24 februarie 2005,

recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 672

din 20 octombrie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate,

a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în

perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2004.

Instanța a reținut că reclamantul a

fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a

suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care excluderea sa

de la beneficiul acordat de lege, refugiaților, este nelegală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că instanța de

fond greșit a admis acțiunea, întrucât în cazul reclamantului, schimbul de

domiciliu a avut loc dintr-o localitate aflată sub administrația Statului

român, pe un teritoriu ocupat, nefiind dovedită persecuția etnică.

Recursul este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din analiza textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în

perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate sub

forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate. Este, așadar,

necesar ca părăsirea forțată de către persoana în cauză a localității sale, să

fi fost consecința unor persecuții etnice suferite de aceasta.

Prin urmare, pentru a stabili cu

certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a vedea,

astfel, dacă reclamantul era îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii

trebuiau determinate, fără echivoc, cauza și împrejurările schimbării

domiciliului din comuna Vlaha, județul Cluj, în orașul Cluj-Napoca.

Or, din întreg materialul probator

administrat în cauză, respectiv acte și declarațiile martorilor C.M. și F.A.,

nu reiese în mod concret vreo astfel de persecuție, martorii limitându-se să

susțină că intimatul-reclamant s-a refugiat, împreună cu familia, ca urmare a

cedării Ardealului de Nord, după Dictatul de la Viena.

Având în vedere că schimbul de

domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu aflat sub

ocupație, în mod incorect și peste dispozițiile legale, instanța de fond a

apreciat că intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea compensațiilor

legale.

Față de cele ce preced, Curtea va admite

recursul, va modifica în tot sentința atacată și, în fond, va respinge, ca

nefondată, acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 672 din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot, sentința atacată

și, în fond, respinge acțiunea reclamantului S.I., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2006.