ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta K.G.
a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea
hotărârii nr. 16231 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă, obligarea acesteia,
să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - martie
1945 și acordarea drepturilor bănești, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
În susținerea acțiunii, reclamanta a
depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și
declarații autentificate ale unor martori, din care a rezultat că aceasta s-a
refugiat, împreună cu familia, din localitatea Vlaha, în Cluj, unde a rămas
până la o dată ulterioară lunii martie 1945.
Pârâta, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 665 din 19
octombrie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 16237 din 23
februarie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască statutul de
persoană refugiată pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i
acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de
1 noiembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe
motiv că schimbul de domiciliu al reclamantei nu s-a datorat persecuției
etnice.
Examinând cauza și sentința atacată,
Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act
normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost
strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana
care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă
localitate, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au
avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că
reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Vlaha, în
localitatea Cluj, în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, în mod corect
instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și
materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, recursul
va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 665 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 aprilie 2006.