ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 62 din 3 ianuarie

2006, reclamanta C.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19026 din 10 noiembrie 2005, emisă de

pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100

din 15 februarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta C.R., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 19026 din 10 noiembrie 2005,

emisă de pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de

persoană refugiată, pentru perioada 1 decembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2005.

În motivarea soluției s-a

reținut că, probele administrate în cauză confirmă strămutarea reclamantei din

localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, urmare a persecuțiilor etnice

exercitate în localitatea de domiciliu a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada schimbării

domiciliului, din cauza persecuțiilor etnice, motiv pentru care nu poate să fie

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport

cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în

perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art. 1 lit. c)

din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și

părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și să se

refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens fiind

și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002 de Guvernul

României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999.

Așadar, instanța de fond a

reținut în mod corect că reclamanta, născută la data de 2 octombrie 1937 în

satul Sînicoara, județul Bistrița-Năsăud, are calitatea de persoană refugiată

și beneficiază, ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000,

fiind nevoită să se refugieze cu familia în localitatea Geaca, județul Cluj.

Se reține din declarațiile

martorilor M.G. și D.A., la rândul lor beneficiari ai drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, ca și din actele de stare civilă ale reclamantei,

împrejurarea că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat din

localitatea de domiciliu, în altă localitate, revenirea în localitatea de

domiciliu având loc după data de 6 martie 1945.

În consecință, soluția

adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat,

urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 100 din 15

februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.