ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 62 din 3 ianuarie 2006, reclamanta C.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19026 din 10 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100 din 15 februarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.R., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 19026 din 10 noiembrie 2005, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 1 decembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2005. În motivarea soluției s-a reținut că, probele administrate în cauză confirmă strămutarea reclamantei din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, urmare a persecuțiilor etnice exercitate în localitatea de domiciliu a acesteia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada schimbării domiciliului, din cauza persecuțiilor etnice, motiv pentru care nu poate să fie beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art. 1 lit. c) din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și să se refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens fiind și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002 de Guvernul României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999. Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta, născută la data de 2 octombrie 1937 în satul Sînicoara, județul Bistrița-Năsăud, are calitatea de persoană refugiată și beneficiază, ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind nevoită să se refugieze cu familia în localitatea Geaca, județul Cluj.

Se reține din declarațiile martorilor M.G. și D.A., la rândul lor beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca și din actele de stare civilă ale reclamantei, împrejurarea că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, în altă localitate, revenirea în localitatea de domiciliu având loc după data de 6 martie 1945. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 100 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.