ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 468 din 17 ianuarie 2006, reclamanta M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18341 din 22 august 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 124 din 27 februarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A anulat hotărârea nr. 18341 din 22 august 2005, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2005. În motivarea soluției s-a reținut că probele administrate în cauză atestă cu caracter unitar împrejurarea că, reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Oradea, în luna august 1940, în localitatea Beiuș, reîntoarcerea având loc în anul 1945, urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a acesteia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu a dovedit împrejurarea că schimbarea domiciliului a fost determinată de persecuții etnice.

Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei, ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamantă, împreună cu familia sa, din Oradea și refugierea în localitatea Beiuș, a fost determinată de persecuțiile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după data de 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena. Din declarațiile martorilor C.M., L.M. și S.M., la rândul lor beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, în Beiuș, din anul 1940, până în 1945, din cauza persecuțiilor etnice, așa cum a reținut și instanța de fond. În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins, în temeiul art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 124 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.