ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 468 din 17 ianuarie

2006, reclamanta M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18341 din 22 august 2005, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 124

din 27 februarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta M.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A anulat hotărârea nr. 18341 din 22 august 2005, emisă de pârâtă, a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2005.

În motivarea soluției s-a

reținut că probele administrate în cauză atestă cu caracter unitar împrejurarea

că, reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu,

Oradea, în luna august 1940, în localitatea Beiuș, reîntoarcerea având loc în

anul 1945, urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu

a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu a dovedit împrejurarea că

schimbarea domiciliului a fost determinată de persecuții etnice.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei, ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Art. 2 din Normele de

aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este

aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în

cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamantă, împreună cu

familia sa, din Oradea și refugierea în localitatea Beiuș, a fost determinată

de persecuțiile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul

instaurat după data de 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.

Din declarațiile martorilor

C.M., L.M. și S.M., la rândul lor beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000,

rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze

din localitatea de domiciliu, în Beiuș, din anul 1940, până în 1945, din cauza

persecuțiilor etnice, așa cum a reținut și instanța de fond.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat,

urmează să fie respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 124 din 27

februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.