ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 15373 din 29 iunie 2005, reclamanta M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17477 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 611 din 5 octombrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.I.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr. 17477 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 30 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2004. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta a fost nevoită să părăsească, împreună cu familia, localitatea de domiciliu, făcând dovada că a avut de suferit de pe urma acestei refugieri forțate, astfel că excluderea sa de la beneficiul acordat de lege, refugiaților, este nelegală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât schimbarea domiciliului reclamantei a avut loc în luna martie 1940, deci anterior perioadei de început a refugiului, aceasta nu poate avea calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamantă, împreună cu familia sa, din nordul Ardealului, satul Nasal - Gherla, județul Cluj și refugierea în localitatea Geaca, județul Cluj, a fost determinată de persecuțiile etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul instaurat după data de 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena. Din declarațiile martorilor P.P. și B.I. la rândul lor, beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, în comuna Geaca, județul Cluj, din septembrie 1940, până în martie 1945, din cauza persecuțiilor etnice, așa cum a reținut și instanța de fond.

În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 611 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Clu, secția comercială, de contencios administrativ fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.