ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2957 din 6 aprilie 2005, reclamanta L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16922 din 18 martie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 427 din 21 iunie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta L.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A dispus anularea hotărârii nr. 16922 din 18 martie 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2005. În motivarea soluției s-a reținut că probele testimoniale existente în dosar, actele de stare civilă ale reclamantei și hotărârea emisă de pârâtă, în favoarea surorii reclamantei, atestă refugiul reclamantei, împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în perioada 11 noiembrie 1941 - martie 1945. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că din actele depuse în dosarul cauzei rezultă că reclamanta și-a schimbat domiciliul, anterior perioadei de început de refugiu prevăzută de lege, respectiva schimbare a domiciliului nefiind determinată de persecuții etnice.

Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat. Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2002, prin persoana strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate. Rezultă, așadar, în mod expres că, refugiul - schimbarea domiciliului trebuie să se fi produs ca urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă persoana respectivă. Or în cauză, reclamanta, împreună cu familia, și-a schimbat domiciliul din satul Copru, județul Cluj, în satul Cătina, județul Cluj (deci pe teritoriul aceluiași județ), în luna iunie 1940, potrivit declarațiilor martorilor, perioadă anterioară, deci, lunii septembrie 1940. Schimbarea domiciliului nefiind determinată de persecuții etnice, nu poate atrage pentru intimată, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

Ca atare, în temeiul art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 și 314 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința atacată și pe fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 427 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de L.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.