ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 150 din 3 ianuarie

2006, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19169 din 18 noiembrie 2005, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 101

din 15 februarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A dispus anularea hotărârii nr. 19169 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă. A

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată,

pentru perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2005.

În motivarea soluției s-a

reținut că probele administrate în cauză atestă cu caracter unitar împrejurarea

că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea de

domiciliu, într-o altă localitate, în luna martie 1941, revenind în localitatea

de domiciliu, după data de 6 martie 1945, refugiul fiind determinat de

persecuții etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada

calității sale de persoană persecutată din motive etnice, pentru a beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Art. 2 din Normele de

aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, prevede că persoana strămutată este

aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în

cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant, împreună cu familia

sa, din localitatea Cojocna, județul Cluj și refugierea în localitatea

Cojocna-Nouă, județul Cluj, a fost determinată de persecuțiile etnice care se

exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după data de 6 septembrie

1940, urmare a Dictatului de la Viena.

Martorii audiați în instanță,

S.A. și C.I., confirmă refugierea reclamantului și a familiei sale din

localitatea Cojocna, județul Cluj, care a fost inclusă în teritoriul cedat

autorităților maghiare, astfel că o parte a locuitorilor, inclusiv reclamantul,

s-au refugiat în câmp, unde aveau terenuri agricole și existau adăposturi, zona

fiind numită de persoanele refugiate „Cojocna Nouă”, prin raportare la

localitatea de unde s-au refugiat și care a fost denumită „Cojocna Veche”.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 101 din 15

februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.