ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 21 iulie 2005, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17007 din 28 martie 2005,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivare, reclamantul a arătat

că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare

a drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, deși a dovedit

că, în perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, împreună cu părinții, a fost

nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

exercitate, din motive etnice, de către legionari, împotriva populației

maghiare din teritoriul românesc.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 639

din 12 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată

pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2005 și a respins cererea

reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în esență, că

schimbarea domiciliului intimatului și familiei sale, dintr-o localitate aflată

sub administrație românească, într-o localitate aflată sub dominație străină,

nu poate fi considerată o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea Legii

nr. 189/2000 și a H.G. nr. 127/2002, instanța admițând acțiunea fără nici un

temei legal.

Critica formulată este neîntemeiată.

Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de

prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă

localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice”.

În cauză, din declarațiile autentice

ale martorilor V.V. și B.G., coroborate cu datele rezultate din actele de stare

civilă depuse și declarațiile judiciare ale martorilor P.F. și S.P.I., rezultă

că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că, în

perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord,

intimatul-reclamant, împreună cu familia, a fost obligat să se refugieze din

localitatea Viișoara, județul Cluj, în localitatea Dobîca, județul Cluj, ca

urmare a persecuțiilor exercitate asupra populației maghiare din zonă, de către

jandarmi.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 639 din 12

octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.