ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2008/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13 septembrie 2007,

reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22389 din 20 august 2007, obligarea pârâtei

la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 43 din 16

ianuarie 2008, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 22389 din 20

august 2007, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de

refugiat în perioada martie 1940 – octombrie 1944 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că probele administrate relevă faptul că

reclamantul, împreună cu părinții săi, s-a refugiat din localitatea de

domiciliu într-o altă localitate urmare persecuției etnice, că a avut de

suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care ipoteza

normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea

acestuia și modificarea hotărârii atacate, motivat de faptul că, în mod greșit,

instanța a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 din martie 1940,

înaintea datei prevăzute de lege.

Recursul este întemeiat.

O.G. nr. 105/1999, aprobată și

modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, reglementează

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice.

Prin sentința civilă nr. 43

din 16 ianuarie 2008, atacată cu recurs, instanța de fond a obligat pârâta -

recurentă Casa Județeană de Pensii Cluj să-i acorde reclamantului - intimat G.I.

drepturile cuvenite în calitate de refugiat pentru perioada martie 1940 - octombrie

1944.

Dacă sfârșitul perioadei de

refugiu, stabilit de instanță în baza probelor administrate, se situează în

cadrul perioadei reglementate de lege, nu același lucru se poate spune și de

începutul refugiului - martie 1940 - care este, evident, anterioară datei de 6

septembrie 1940 prevăzută de lege.

Or, din declarațiile

martorilor L.G. și D.V. rezultă că refugiul reclamantului a avut loc în luna

martie 1941.

De altfel, intimatul - reclamant

însuși, prin notele scrise depuse la dosarul de recurs a precizat că în dosarul

său „s-a comis o greșeală” refugiul având loc în luna martie 1941 și „nicidecum

în luna martie 1940”.

Astfel fiind, recursul se va

admite și se va modifica sentința în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000 se acordă reclamantului pentru perioada 15 martie 1941 - 15 octombrie

1944, urmând a se menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 43 din 16 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă reclamantului G.I.

pentru perioada 15 martie 1941 - 15 octombrie 1944.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.