ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1273/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 martie 2007, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21385 din 27 iunie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 770 din 13 decembrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 21385 din 27 iunie 2007, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1941 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007; a obligat pârâta să achite reclamantului 200 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut, în esență, că din probele administrate rezultă că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că instanța de fond a greșit procedând la audierea unui singur martor, în condițiile în care declarațiile date de ceilalți doi martori nu sunt clare și nu se susțin reciproc.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice". În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor D.V.

și G.V. (file 13, 15 dosar fond), ultimul fiind audiat și de Instanță în virtutea principiului nemijlocirii (fila 39 dosar fond) rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că în perioada martie 1941 - octombrie 1944, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul - reclamant împreună cu familia au fost obligați să se refugieze din localitatea Vala Drăganului în Vișag, ca urmare a persecuțiilor etnice. În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 770 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.