ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1273/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 martie 2007,

reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21385 din 27 iunie 2007 prin care i s-a

respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 770 din 13 decembrie 2007, a admis acțiunea, a dispus

anularea Hotărârii nr. 21385 din 27 iunie 2007, a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1941 - 15

octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 ianuarie 2007; a obligat pârâta să achite reclamantului 200 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, Instanța a reținut, în esență, că din probele administrate rezultă că

reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a suferit

prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care excluderea sa de la

beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că

instanța de fond a greșit procedând la audierea unui singur martor, în

condițiile în care declarațiile date de ceilalți doi martori nu sunt clare și

nu se susțin reciproc.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană

strămutată în altă localitate", conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002

privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a

fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice".

În cauză, din

declarațiile autentice ale martorilor D.V. și G.V. (file 13, 15 dosar fond),

ultimul fiind audiat și de Instanță în virtutea principiului nemijlocirii (fila

39 dosar fond) rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002,

că în perioada martie 1941 - octombrie 1944, după cedarea Ardealului de Nord,

intimatul - reclamant împreună cu familia au fost obligați să se refugieze din

localitatea Vala Drăganului în Vișag, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În concluzie, dând o

corectă dezlegare cauzei deduse judecății, Instanța de Fond a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.

770 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 martie 2008.