ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 968/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2137 din 2

septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a art.

3 din Decizia nr. 1273 din 24 iunie 2008 privind aprobarea prețurilor

practicate în sectorul energiei electrice și termice de SC E. Deva SA,

formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Deva în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.D.E.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că reclamantul nu a dovedit existența unor împrejurări care

ar constitui „cazuri justificate” în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004 iar lipsa unor surse de finanțare pentru efectuarea plăților de la

bugetul local nu justifică suspendarea actului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen legal reclamantul Consiliul Local al Municipiului Deva,

invocând dispozițiile generale cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

În motivare, recurentul a arătat că prima

instanță a ignorat dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 325/2006

a serviciului public de alimentare cu energie termică și faptul că va fi pus în

situația de a plăti de la bugetul local, cu titlu de subvenție, o diferență de

1.544.776 lei, în condițiile în care pentru anul 2008 veniturile bugetului

local al Municipiului Deva s-au diminuat cu peste 7.000.000 lei și nu a existat

o consultare prealabilă a autorității locale.

Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.R.D.E.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând argumentele prezentate

în întâmpinarea depusă la Curtea de apel.

Intimata a învederat că a adoptat

Decizia nr. 1273/2008, ca urmare a majorării costurilor combustibililor, întrucât

menținerea Deciziei nr. 997/2006 ar fi avut efecte negative semnificative

asupra funcționării centralei de producere a energiei electrice și termice care

alimentează orașul, putând determina chiar sistarea alimentării cu energie

termică a consumatorilor din municipiul Deva.

Intimata a mai susținut că recurentul are

posibilitatea reglării cuantumului subvenției potrivit art. 3 alin. (2) din

O.G. nr. 36/2006, mărind prețurile locale.

Cât privește aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, într-o apărare subsidiară,

intimata a mai invocat și dispozițiile art. 9 alin. (11) din Legea energiei

electrice nr. 13/2007, în baza cărora consideră că decizia în discuție nu poate

fi suspendată.

În fine, intimata mai arată că

prevederile art. 23 pct. 6 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului

Uniunii Europene nr. 2003/54/EC stabilesc că plângerile împotriva deciziilor

privind prețurile și tarifele aprobate de autoritatea de reglementare nu au

efect de suspendare.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri

noi potrivit art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința prin prisma motivului

de recurs expus, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate

aspectele potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de suspendare a

executării formulate de recurentul reclamant Consiliul Local al Municipiului

Deva îl reprezintă dispozițiile art. 3 din Decizia nr. 1273 din 24 iunie 2008

privind aprobarea prețurilor practicate în sectorul energiei electrice și

termice de SC E. Deva SA, potrivit cu care: „Se aprobă prețul de 26,20 lei (GJ/109,69

lei Gcal), exclusiv TVA, pentru activitatea de producere a energiei termice, pe

bază de huilă, păcură și gaze naturale și pentru serviciul de transport destinată

consumului populației”.

Temeiul juridic al cererii de suspendare,

indicat în actul de învestire a instanței de judecată: „art. 14 din Legea nr.

554/2004 coroborat cu art. 581 C. proc. civ.” a fost calificat în mod

corespunzător de Curtea de apel care și-a justificat soluția adoptată numai

prin raportare la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare, deși concluziile orale ale

intimatei, prezentate în practicaua prezentei decizii, în sensul

inadmisibilității cererii de suspendare formulate pe calea ordonanței

președințiale, sunt pertinente, ele sunt totuși lipsite de finalitate, câtă

vreme, cum s-a arătat, recurentul-reclamant își fundamentase cererea și pe

dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, iar instanța

Curții de apel, în temeiul art. 84 C. proc. civ., îi dăduse o justă calificare.

Apărările formulate de intimata-pârâtă

atât în fața primei instanțe cât și în recurs au o natură complexă întrucât cuprind

atât elemente care ar contura un fine de neprimire al cererii de suspendare,

cât și chestiuni „de fond”, tipice pentru procedura examinată, în sensul

considerentelor Curții de apel.

În accepțiunea intimatei A.N.R.D.E.,

actul administrativ examinat nu poate fi suspendat, fiindcă art. 9 alin. (11)

din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și art. 23 pct. 6 din Directiva Parlamentului

European și a Consiliului Uniunii Europene 2003/54/EC privind regulile comune

pentru piața internă de energie electrică, ar interzice.

O astfel de interpretare este contrară

reglementărilor invocate.

Atât norma comunitară cât și cea

națională (care, de fapt, o transpune pe prima) statuează caracterul

nesuspensiv al plângerilor formulate împotriva deciziilor privind prețurile și

tarifele aprobate de autoritatea de reglementare, adică plasează aceste acte

administrative în categoria comună a acelora care nu sunt suspendate de drept

prin simpla lor contestare, ci sunt supuse regulilor și condițiilor instituite

prin art. 14, respectiv 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin.

(1) susmenționate:

„În cazuri

bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nicio formalitate”.

Din textul de lege

rezultă că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi

dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența

unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente și

numai după declanșarea procedurii prealabile administrative.

„Cazul bine justificat” există, potrivit

definiției legale conținute de art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege,

atunci când din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă

asupra prezumției de legalitate de care beneficiază actul administrativ, care

constituie temeiul caracterului său executoriu.

În speță, Decizia A.N.R.D.E. nr. 1273 din

24 iunie 2008 a fost notificată recurentului-reclamant la data de 1 iulie 2008,

aplicarea ei începând cu această dată.

Autoritățile administrației publice

locale asigură din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a

diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a

energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință, în baza

art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor de

referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate,

aprobată prin Legea nr. 486/2006 și art. 2 alin. (1) lit. b) din O.G. nr.

115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare

în vederea furnizării energiei termice și a gazelor naturale pentru populație. Pentru

anul 2008 autoritatea locală recurentă aprobase tariful local pentru energia

termică distribuită și, corelativ, nivelul subvențiilor acordate de la bugetul

local, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Deva nr. 32 din 29

ianuarie 2008.

În mod cu totul intempestiv, intimata-pârâtă

a emis actul administrativ a cărui suspendare se solicită, ignorând că potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 325/2006 a serviciului

public de alimentare cu energie publică, autoritățile administrației publice

locale au atribuția de aprobare „în condițiile legii, în termen de maximum 30

de zile, a propunerilor privind nivelul prețului local al energiei termice

către utilizatorii de energie termică, înaintate de către operatorii

serviciului”.

Fără a tranșa aspectele de nelegalitate

invocate de recurent în procedura sumară reglementată de art. 14 din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte constată că există dubii rezonabile care conturează

existența condiției „cazului bine justificat”, în sensul definiției legale a

acestei sintagme.

Cât privește condiția „pagubei iminente”

Înalta Curte observă că aceasta rezultă ex re.

În situația concretă, a diminuării

veniturilor bugetului local cu peste 7.000.000 lei, suportarea unei subvenții

considerabil mai mare decât cea aferentă anului 2007 nu este posibilă, creându-se

astfel premisele unei perturbări considerabile în activitatea recurentului dar

și dificultăți însemnate populației municipiului Deva.

Soluția propusă de intimată, dedusă din

prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 36/2006, de a aproba prețuri locale

mai mari pentru a menține același nivel al subvenției, este excesivă pentru

recurent întrucât, pe de o parte, îl constrânge să adopte o hotărâre nouă, care

să modifice Hotărârea Consiliului Local nr. 32/2008 fără o justificare rezonabilă

și, pe de o altă parte, determină creșterea costurilor pentru încălzirea

termică suportate de populație.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va

admite recursul și se va modifica sentința atacată, în sensul că se va admite

cererea formulată de Consiliul Local al Municipiului Deva, cu consecința

suspendării executării art. 3 din Decizia nr. 1273/2008 a A.N.R.D.E., până la pronunțarea

instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

Consiliul Local al Municipiului Deva împotriva sentinței civile nr. 2137 din 2

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că admite cererea formulată de Consiliul Local al Municipiului Deva.

Suspendă executarea art. 3 din Decizia nr.

1273 din 24 iunie 2008 privind aprobarea prețurilor practicate în sectorul

energiei electrice și termice de SC E. Deva SA, decizia emisă de Președintele A.N.R.D.E.

până la pronunțarea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

februarie 2009.