ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SA Deva a chemat în judecată A.N.A.F. și D.G.F.P. Hunedoara solicitând: - anularea deciziei din 15 februarie 2007 a A.N.A.F. prin care s-a dispus virarea în contul deschis la Trezoreria Deva a sumei de 701.237 lei reprezentând T.V.A. dedusă cu care nu s-au reîntregit disponibilitățile primite de la bugetul de stat și contul deschis tot la Trezoreria Deva a sumei de 45.303 lei reprezentând T.V.A.

dedusă cu care nu s-au reîntregit disponibilitățile bănești primite de la bugetul local; - anularea deciziei din 15 februarie 2007 privind nemodificarea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală din 15 februarie 2007; - anularea deciziei din 20 aprilie 2007 prin care s-a respins contestația împotriva dispoziției din 15 februarie 2007; - suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii se arată că actele fiscale atacate sunt nelegale și netemeinice, întrucât societatea reclamantă având ca obiect de activitate furnizarea energiei termice către consumatorii finali situați pe raza municipiului Deva, a primit fonduri de la bugetul de stat și local pentru retehnologizarea, modernizarea și dezvoltarea sistemelor centralizate de producere și distribuire a energiei termice aflate în domeniul public al municipiului Deva, lucrări pentru care a încheiat contracte, folosind sumele alocate de la bugetul de stat și de la bugetul local pentru plata acestor lucrări și nu în alt scop. În cursul lunii septembrie 2006, mai arată reclamanta, a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale în vederea soluționării decontului de T.V.A.

cu suma negativă și opțiune de rambursare, inspecție întocmită pentru perioada 1 octombrie 2005 - 30 septembrie 2006 și cuprinsă în raportul fiscal din 31 octombrie 2006, care a constatat că reclamanta are drept de rambursare/constatare pentru întreaga sumă solicitată de 567.966 lei. Pe baza acestui raport, pârâta D.G.F.P. Hunedoara a emis decizia din 31 octombrie 2006 privind modificarea bazei de impunere, după care s-a emis și decizia de rambursare T.V.A. prin care s-a stabilit suma de 567.966 lei T.V.A. rambursabil. Reclamanta mai arată, că în cursul lunii ianuarie 2007 a formulat o nouă cerere pentru efectuarea unei inspecții fiscale parțiale în scopul stabilirii modului de soluționare a decontului negativ cu opțiune de rambursare pe luna decembrie 2006 în sumă de 236.530 lei, perioada supusă inspecției fiind 1 octombrie - 31 decembrie 2006. Deși numai această perioadă a fost supusă inspecției fiscale și numai pentru rambursarea T.V.A.

aferent acestei perioade în sumă de 236.530 lei, prin raportul de inspecție fiscală din 15 februarie 2007 s-a reținut în mod greșit faptul că reclamanta nu a reîntregit disponibilitățile bănești din contul de alocații bugetare cu suma totală de 746.540 lei, care include și suma de 567.966 lei cuprinsă în decizia de rambursare din 15 februarie 2007. În ceea ce privește temeiul juridic al actelor fiscale atacate, reclamanta arată că nu au fost respectate prevederile art. 103 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Prin sentința civilă nr. 147 din 19 decembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte raportul de inspecție fiscală din 14 mai 2007 cu privire la alocațiile bugetare art. 3.2 și raportul de inspecție fiscală parțială din 12 februarie 2007, a anulat deciziile din 15 februarie 2007 și 14 mai 2007 și deciziile privind nemodificarea bazei de impunere din 15 februarie 2007 și 14 februarie 2007, precum și deciziile din 20 aprilie 2007, 21 iunie 2007 și 21 august 2007 emise de D.G.F.P. Hunedoara. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, pârâta A.N.A.F. în mod greșit a dispus, prin cele două rapoarte de control fiscal și cele două dispoziții din 15 februarie 2007 și 14 mai 2007, virarea T.V.A.

dedusă în conturi, pentru reîntregirea disponibilităților bănești primite de bugetul de stat. Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, rezultă că reclamanta a înregistrat lucrările executate la obiectivul de investiții „Retehnologizarea sistemului de distribuție din municipiul Deva" în contul 1016 - Patrimoniu Public, sumele alocate de la bugetul de stat și local fiind folosite în fiecare an conform acestei destinații. Se mai retine că instalațiile și rețeaua de termoficare, retehnologizate și modernizate de reclamantă cu banii alocați de la bugetul de stat și local fac parte din domeniul public al municipiului Deva, nefiind astfel investiții proprii ale acesteia. Împotriva sentinței civile nr. 147 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta - pârâtă D.G.F.P.

Hunedoara în nume propriu și pentru A.N.A.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii. Greșit prima instanță a luat în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, întrucât acesta conține dispoziții contradictorii iar expertul nu face altceva decât să reproducă punctul de vedere al contestatoarei. Se mai critică raportul de expertiză și pentru faptul că în mod greșit în speță nu au fost aplicate dispozițiile art. 145 C. fisc., instanța de judecată omologând acest raport de expertiză contabilă fără să aibă în vedere probatoriile făcute de recurentă. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Instanța de fond a constatat în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. (1)3 din Legea nr. 571/2003, apreciind că investițiile s-au efectuat asupra instalațiilor din rețeaua de alimentare cu energie termică, care fac parte din domeniul public, societatea având doar rol de operator al acestui serviciu public. De altfel și concluziile expertului care nu au fost combătute cu argumente legale și pertinente de către recurentă, precizează că intimata - reclamantă a înregistrat lucrările la capitolul „investiții”, sumele alocate de la bugetul local fiind folosite în fiecare an conform destinației primite. Inspecția fiscală a fost făcute pentru perioada 10 octombrie 2005 – 30 septembrie 2006 și a avut ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității declarațiilor fiscale, a îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili.

În speță, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat, s-au efectuat în mod legal toate operațiunile pentru rambursare T.V.A. prin compensare, însă eronat s-a stabilit în sarcina societății intimate o obligație de plată în baza unor dispoziții legale abrogate prin Legea nr. 343/2006. Din toate evidențele contabile ale societății rezultă fără dubiu faptul că alocațiile bugetare au fost folosite numai în scopul decontării lucrărilor de modernizare și refacere a rețelelor de distribuție aflate în domeniul public, fapt relevat și de raportul de expertiză anexat în cauză. Corect prima instanță a anulat actele în litigiu, întrucât, din probatoriu nu rezultă încălcarea dispozițiilor Codului fiscal art. 145 alin. (1)3, text de lege inaplicabil la momentul controlului, întrucât acel alineat nu exista la data realizării ultimei inspecții fiscale.

Menționăm că Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 a modificat art. 145 din Legea nr. 571/2003. Așa fiind pentru faptul că investițiile nu au caracter de investiții proprii ale intimatei - reclamante, s-a reținut corect de Curtea de Apel, că în mod greșit recurenta a dispus prin cele 2 rapoarte de control și cele 2 dispoziții virarea T.V.A. dedusă în conturi, pentru reîntregirea disponibilităților bănești primite de la bugetul de stat și cel local. De altfel și din raportul de expertiză efectuat rezultă fără posibilitate de tăgadă că intimata - reclamantă a înregistrat lucrările executate în mod corect la obiectivul „Investiții Retehnologizarea sistemului de distribuție din municipiul Deva” în contul 1016- Patrimoniul public, sumele alocate de la bugetul de stat și local fiind folosite în fiecare an conform acestei destinații.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu și pentru A.N.A.F. va fi respins conform art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu și A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 147 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.