ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SA Deva a chemat

în judecată A.N.A.F. și D.G.F.P. Hunedoara solicitând:

- anularea deciziei din 15

februarie 2007 a A.N.A.F. prin care s-a dispus virarea în contul deschis la

Trezoreria Deva a sumei de 701.237 lei reprezentând T.V.A. dedusă cu care nu

s-au reîntregit disponibilitățile primite de la bugetul de stat și contul

deschis tot la Trezoreria Deva a sumei de 45.303 lei reprezentând T.V.A. dedusă

cu care nu s-au reîntregit disponibilitățile bănești primite de la bugetul

local;

- anularea deciziei din 15

februarie 2007 privind nemodificarea deciziei de impunere și a raportului de

inspecție fiscală din 15 februarie 2007;

- anularea deciziei din 20

aprilie 2007 prin care s-a respins contestația împotriva dispoziției din 15

februarie 2007;

- suspendarea executării

actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în temeiul art.

15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii se

arată că actele fiscale atacate sunt nelegale și netemeinice, întrucât

societatea reclamantă având ca obiect de activitate furnizarea energiei termice

către consumatorii finali situați pe raza municipiului Deva, a primit fonduri

de la bugetul de stat și local pentru retehnologizarea, modernizarea și

dezvoltarea sistemelor centralizate de producere și distribuire a energiei

termice aflate în domeniul public al municipiului Deva, lucrări pentru care a

încheiat contracte, folosind sumele alocate de la bugetul de stat și de la

bugetul local pentru plata acestor lucrări și nu în alt scop.

În cursul lunii septembrie

2006, mai arată reclamanta, a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale în

vederea soluționării decontului de T.V.A. cu suma negativă și opțiune de

rambursare, inspecție întocmită pentru perioada 1 octombrie 2005 - 30

septembrie 2006 și cuprinsă în raportul fiscal din 31 octombrie 2006, care a

constatat că reclamanta are drept de rambursare/constatare pentru întreaga sumă

solicitată de 567.966 lei. Pe baza acestui raport, pârâta D.G.F.P. Hunedoara a

emis decizia din 31 octombrie 2006 privind modificarea bazei de impunere, după

care s-a emis și decizia de rambursare T.V.A. prin care s-a stabilit suma de

567.966 lei T.V.A. rambursabil.

Reclamanta mai arată, că în

cursul lunii ianuarie 2007 a formulat o nouă cerere pentru efectuarea unei

inspecții fiscale parțiale în scopul stabilirii modului de soluționare a

decontului negativ cu opțiune de rambursare pe luna decembrie 2006 în sumă de

236.530 lei, perioada supusă inspecției fiind 1 octombrie - 31 decembrie 2006.

Deși numai această perioadă a fost supusă inspecției fiscale și numai pentru

rambursarea T.V.A. aferent acestei perioade în sumă de 236.530 lei, prin raportul

de inspecție fiscală din 15 februarie 2007 s-a reținut în mod greșit faptul că

reclamanta nu a reîntregit disponibilitățile bănești din contul de alocații

bugetare cu suma totală de 746.540 lei, care include și suma de 567.966 lei

cuprinsă în decizia de rambursare din 15 februarie 2007.

În ceea ce privește temeiul

juridic al actelor fiscale atacate, reclamanta arată că nu au fost respectate

prevederile art. 103 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură

fiscală, potrivit cărora inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru

fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general

consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Prin sentința civilă nr. 147

din 19 decembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în

parte raportul de inspecție fiscală din 14 mai 2007 cu privire la alocațiile

bugetare art. 3.2 și raportul de inspecție fiscală parțială din 12 februarie 2007,

a anulat deciziile din 15 februarie 2007 și 14 mai 2007 și deciziile privind

nemodificarea bazei de impunere din 15 februarie 2007 și 14 februarie 2007,

precum și deciziile din 20 aprilie 2007, 21 iunie 2007 și 21 august 2007 emise

de D.G.F.P. Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, pârâta A.N.A.F. în mod greșit a dispus, prin cele două

rapoarte de control fiscal și cele două dispoziții din 15 februarie 2007 și 14

mai 2007, virarea T.V.A. dedusă în conturi, pentru reîntregirea

disponibilităților bănești primite de bugetul de stat.

Din raportul de expertiză

contabilă întocmit în cauză, rezultă că reclamanta a înregistrat lucrările

executate la obiectivul de investiții „Retehnologizarea sistemului de

distribuție din municipiul Deva" în contul 1016 - Patrimoniu Public,

sumele alocate de la bugetul de stat și local fiind folosite în fiecare an

conform acestei destinații.

Se mai retine că

instalațiile și rețeaua de termoficare, retehnologizate și modernizate de

reclamantă cu banii alocați de la bugetul de stat și local fac parte din

domeniul public al municipiului Deva, nefiind astfel investiții proprii ale

acesteia.

Împotriva sentinței civile nr.

147 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta - pârâtă D.G.F.P.

Hunedoara în nume propriu și pentru A.N.A.F., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.

Greșit prima instanță a luat

în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, întrucât

acesta conține dispoziții contradictorii iar expertul nu face altceva decât să

reproducă punctul de vedere al contestatoarei.

Se mai critică raportul de

expertiză și pentru faptul că în mod greșit în speță nu au fost aplicate

dispozițiile art. 145 C. fisc., instanța de judecată omologând acest raport de

expertiză contabilă fără să aibă în vedere probatoriile făcute de recurentă.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Examinând actele dosarului în

raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție reține următoarele:

Instanța de fond a constatat

în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. (1)3

din Legea nr. 571/2003, apreciind că investițiile s-au efectuat asupra instalațiilor

din rețeaua de alimentare cu energie termică, care fac parte din domeniul

public, societatea având doar rol de operator al acestui serviciu public.

De altfel și concluziile

expertului care nu au fost combătute cu argumente legale și pertinente de către

recurentă, precizează că intimata - reclamantă a înregistrat lucrările la

capitolul „investiții”, sumele alocate de la bugetul local fiind folosite în

fiecare an conform destinației primite.

Inspecția fiscală a fost

făcute pentru perioada 10 octombrie 2005 – 30 septembrie 2006 și a avut ca

obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității declarațiilor fiscale, a

îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili.

În speță, astfel cum rezultă

din ansamblul probator administrat, s-au efectuat în mod legal toate

operațiunile pentru rambursare T.V.A. prin compensare, însă eronat s-a stabilit

în sarcina societății intimate o obligație de plată în baza unor dispoziții

legale abrogate prin Legea nr. 343/2006.

Din toate evidențele

contabile ale societății rezultă fără dubiu faptul că alocațiile bugetare au

fost folosite numai în scopul decontării lucrărilor de modernizare și refacere

a rețelelor de distribuție aflate în domeniul public, fapt relevat și de raportul

de expertiză anexat în cauză.

Corect prima instanță a

anulat actele în litigiu, întrucât, din probatoriu nu rezultă încălcarea

dispozițiilor Codului fiscal art. 145 alin. (1)3, text de lege inaplicabil la

momentul controlului, întrucât acel alineat nu exista la data realizării

ultimei inspecții fiscale. Menționăm că Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 a

modificat art. 145 din Legea nr. 571/2003.

Așa fiind pentru faptul că

investițiile nu au caracter de investiții proprii ale intimatei - reclamante,

s-a reținut corect de Curtea de Apel, că în mod greșit recurenta a dispus prin

cele 2 rapoarte de control și cele 2 dispoziții virarea T.V.A. dedusă în conturi,

pentru reîntregirea disponibilităților bănești primite de la bugetul de stat și

cel local.

De altfel și din raportul de

expertiză efectuat rezultă fără posibilitate de tăgadă că intimata - reclamantă

a înregistrat lucrările executate în mod corect la obiectivul „Investiții Retehnologizarea

sistemului de distribuție din municipiul Deva” în contul 1016- Patrimoniul public,

sumele alocate de la bugetul de stat și local fiind folosite în fiecare an

conform acestei destinații.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de D.G.F.P.

Hunedoara în nume propriu și pentru A.N.A.F. va fi respins conform art. 312 C.

proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu și A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr.

147 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.