ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5805/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.D. SA Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Deva, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 356 din 9 decembrie 2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 440 din 9 decembrie 2008 privind suma de 1.286.237 lei până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 din O.U.G. nr. 92/2003. În motivarea cererii, petenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca fiind necesare pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ.

S-a arătat astfel, că aparența de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate constă în faptul că o parte din sumele reținute în sarcina societății sunt abuzive, iar prin executarea acestor sume societatea ar ajunge să-și înceteze activitatea, prejudiciile produse nemaiputând fi recuperate in cazul întoarcerii executării. Prin sentința nr. 51/ CA din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC T.D. SA Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Hunedoara - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva și a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. 356 din 9 decembrie 2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 440 din 09 decembrie 2008 emise de pârâtă pentru suma de 272.166 lei, până la pronunțarea instanței de fond în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A fost respinsă cererea de suspendare pentru restul sumei. Totodată a dispus restituirea cauțiunii de 100.000 lei aferentă sumei pentru care cererea a fost respinsă, din cauțiunea în sumă de 120.000 lei consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 430501/1 din 16 februarie 2009, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 9 decembrie 2008 de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva din cadrul D.G.F.P. Hunedoara s-au stabilit în sarcina petentei obligații suplimentare bugetare în sumă de 1.286.237 lei, pentru care s-a emis decizia de impunere nr. 356/9 decembrie 2008, societatea achitând o parte din această sumă, iar pentru restul de 1.254.570 lei a formulat contestație în condițiile art. 205 C. proc.

fisc. Constatând admisibilitatea cererii de suspendare, prima instanță a procedat la verificare îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la motivele invocate de petentă și la probele administrate și a apreciat că pentru suma de 272,166 lei sunt întrunite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, executarea acestei sume punând în pericol activitatea societății. Pentru restul obligațiilor bugetare, instanța a constatat că nu este răsturnată prezumția de legalitate a actelor administrativ - fiscale atacate, astfel că se va păstra efectul executoriu al acestora. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC T.D.

SA și pârâta D.G.F.P. Hunedoara pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva. D.G.F.P. Hunedoara a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală și pentru suma de 272.166, apreciind că soluția instanței de fond nu se justifică în raport cu motivele invocate de reclamantă. În opinia acestei recurente, în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea, fie chiar parțială, a executării actelor în discuție întrucât reclamanta a invocat doar unele motive a căror examinare implică antamarea fondului cauzei și nu a prezentat acte financiar - contabile din care să rezulte iminența pagubei, simpla apreciere a acesteia în sensul că executarea lor ar putea avea drept consecință blocarea activității nefiind suficientă pentru a se reține îndeplinirea acestor cerințe.

S-a susținut, totodată, că restituirea cauțiunii, a fost dispusă cu încălcarea art. 723 1 C. proc. civ., fără a se ține cont de scopul plății acesteia – garantarea reparării unui eventual prejudiciu cauzat creditorului prin suspendarea executării silite. Recurenta-reclamantă SC T.D. SA Hunedoara a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut că, în mod netemeinic și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond a considerat că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actelor administrativ - fiscale și pentru obligațiile stabilite cu titlu de redevență minieră și accesoriile acestora, fără a avea în vedere motivele de nelegalitate invocate în procedura administrativă care justificau îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Totodată, mai susține această recurentă, instanța era datoare, în virtutea atribuțiilor sale, să pronunțe aceeași soluție cu privire la întreaga sumă, din moment ce a concluzionat că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în privința sumei de 272.166 lei. S-a apreciat că prin înscrisurile existente la dosar s-a făcut dovada faptului că executarea actelor atacate produce grave prejudicii societății, ducând la falimentul acesteia, cu consecințe iremediabile. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 1 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că subzistă în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., pentru argumentele în continuare arătate. Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nelegalitatea hotărârii poate fi reținută atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini, fiind încălcat astfel principiul general consacrat prin art. 26 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care obligă judecătorul să motiveze hotărârile în mod clar, convingător și pertinent. În conformitate cu acest din urmă text de lege, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au avut convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, principiul astfel consacrat constituind o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judiciar și singurul mijloc prin care se asigură realizarea unui real control judiciar.

Hotărârea atacată nu îndeplinește aceste exigențe, simpla redare a textelor de lege, urmată de aprecierea generică privind îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor contestate în privința unei părți din suma în discuție și, respectiv, netemeinicia cererii pentru obligațiile stabilite cu titlu de redevență minieră, fără a se indica motivele pentru care s-a reținut aparența „văditei nelegalități parțiale a actului de control fiscal” rezultată din examinarea sumară a cauzei, astfel încât să nu fie antamat fondul, echivalând practic cu o nemotivare a acesteia. Întrucât acest motiv de nelegalitate este de ordine publică, având în vedere și precizările apărătorului reclamantei-recurente SC T.D.

SA în sensul că la data de 4 decembrie 2009 a expirat termenul pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanței de contencios administrativ cu o acțiune în anularea respectivelor acte, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite ambele recursuri, cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor adminstrativ-fiscale atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC T.D. SA Hunedoara și D.G.F.P. Hunedoara pentru Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Deva, împotriva sentinței nr. 51/ CA din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T.D. SA Hunedoara, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.