ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5805/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC T.D. SA Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

- Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Deva, suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. 356 din 9 decembrie 2008 și a Raportului de

inspecție fiscală nr. 440 din 9 decembrie 2008 privind suma de 1.286.237 lei

până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004

și art. 215 din O.U.G. nr. 92/2003.

În motivarea cererii, petenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile

cazului bine justificat și a pagubei iminente prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 ca fiind necesare pentru a se putea dispune suspendarea executării

unui act administrativ.

S-a

arătat astfel, că aparența de nelegalitate a actelor administrativ fiscale

contestate constă în faptul că o parte din sumele reținute în sarcina

societății sunt abuzive, iar prin executarea acestor sume societatea ar ajunge

să-și înceteze activitatea, prejudiciile produse nemaiputând fi recuperate in

cazul întoarcerii executării.

Prin sentința nr. 51/ CA din 24 februarie 2009, Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea

formulată de reclamanta SC T.D. SA Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Hunedoara - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva

și a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. 356 din 9 decembrie 2008 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. 440 din 09 decembrie 2008 emise de pârâtă

pentru suma de 272.166 lei, până la pronunțarea instanței de fond în condițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A fost respinsă cererea de suspendare

pentru restul sumei.

Totodată a dispus restituirea cauțiunii de 100.000 lei aferentă sumei

pentru care cererea a fost respinsă, din cauțiunea în sumă de 120.000 lei

consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 430501/1 din 16 februarie 2009, la

rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin raportul de

inspecție fiscală întocmit la data de 9 decembrie 2008 de Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva din cadrul D.G.F.P.

Hunedoara s-au stabilit în sarcina petentei obligații suplimentare bugetare în

sumă de 1.286.237 lei, pentru care s-a emis decizia de impunere nr. 356/9

decembrie 2008, societatea achitând o parte din această sumă, iar pentru restul

de 1.254.570 lei a formulat contestație în condițiile art. 205 C. proc. fisc.

Constatând

admisibilitatea cererii de suspendare, prima instanță a procedat la verificare

îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

prin raportare la motivele invocate de petentă și la probele administrate și a apreciat

că pentru suma de 272,166 lei sunt întrunite cumulativ condițiile cazului bine

justificat și a pagubei iminente, executarea acestei sume punând în pericol

activitatea societății. Pentru restul obligațiilor bugetare, instanța a

constatat că nu este răsturnată prezumția de legalitate a actelor administrativ

- fiscale atacate, astfel că se va păstra efectul executoriu al acestora.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC T.D. SA și pârâta D.G.F.P. Hunedoara

pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva.

D.G.F.P. Hunedoara

a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de

suspendare a executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală

și pentru suma de 272.166, apreciind că soluția instanței de fond nu se

justifică în raport cu motivele invocate de reclamantă.

În opinia

acestei recurente, în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea, fie chiar parțială, a executării

actelor în discuție întrucât reclamanta a invocat doar unele motive a căror

examinare implică antamarea fondului cauzei și nu a prezentat acte financiar - contabile

din care să rezulte iminența pagubei, simpla apreciere a acesteia în sensul că

executarea lor ar putea avea drept consecință blocarea activității nefiind suficientă

pentru a se reține îndeplinirea acestor cerințe.

S-a susținut,

totodată, că restituirea cauțiunii, a fost dispusă cu încălcarea art. 723

1

C. proc. civ., fără a se ține cont de scopul plății acesteia – garantarea

reparării unui eventual prejudiciu cauzat creditorului prin suspendarea

executării silite.

Recurenta-reclamantă

SC T.D. SA Hunedoara a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4,

8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut că, în mod netemeinic și

cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond a considerat că

nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actelor administrativ - fiscale

și pentru obligațiile stabilite cu titlu de redevență minieră și accesoriile

acestora, fără a avea în vedere motivele de nelegalitate invocate în procedura

administrativă care justificau îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Totodată, mai

susține această recurentă, instanța era datoare, în virtutea atribuțiilor sale,

să pronunțe aceeași soluție cu privire la întreaga sumă, din moment ce a

concluzionat că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004

în privința sumei de 272.166 lei.

S-a apreciat că

prin înscrisurile existente la dosar s-a făcut dovada faptului că executarea actelor

atacate produce grave prejudicii societății, ducând la falimentul acesteia, cu

consecințe iremediabile.

Examinând actele

dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma

dispozițiilor art. 304, 304

1

C. proc. civ. și a prevederilor legale

incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că

subzistă în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., pentru argumentele în continuare arătate.

Potrivit art. 304

pct. 7 C. proc. civ., nelegalitatea hotărârii poate fi reținută atunci când

aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricini, fiind încălcat astfel principiul general

consacrat prin art. 26 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care obligă judecătorul

să motiveze hotărârile în mod clar, convingător și pertinent.

În conformitate

cu acest din urmă text de lege, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt

și de drept care au avut convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților, principiul astfel consacrat constituind o garanție

pentru părți în fața eventualului arbitrariu judiciar și singurul mijloc prin

care se asigură realizarea unui real control judiciar.

Hotărârea

atacată nu îndeplinește aceste exigențe, simpla redare a textelor de lege,

urmată de aprecierea generică privind îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea

executării actelor contestate în privința unei părți din suma în discuție și,

respectiv, netemeinicia cererii pentru obligațiile stabilite cu titlu de

redevență minieră, fără a se indica motivele pentru care s-a reținut aparența

„văditei nelegalități parțiale a actului de control fiscal” rezultată din

examinarea sumară a cauzei, astfel încât să nu fie antamat fondul, echivalând

practic cu o nemotivare a acesteia.

Întrucât acest motiv

de nelegalitate este de ordine publică, având în vedere și precizările apărătorului

reclamantei-recurente SC T.D. SA în sensul că la data de 4 decembrie 2009 a expirat termenul pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanței de contencios

administrativ cu o acțiune în anularea respectivelor acte, Înalta Curte, în

considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite ambele

recursuri, cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării actelor adminstrativ-fiscale atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC T.D. SA Hunedoara și D.G.F.P. Hunedoara pentru Administrația Financiară

pentru Contribuabili Mijlocii Deva, împotriva sentinței nr. 51/ CA din 24

februarie 2009 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC

T.D. SA Hunedoara, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2009.