ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 decembrie 2007, C.N.C.A.F.M. SA Deva a chemat în judecată D.G.F.P. Hunedoara și A.F.P. Deva, solicitând obligarea pârâtelor de a opera în evidențe scutirea companiei de la plata unor obligații fiscale în sună de 11.988.414 lei. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin O.U.G. nr. 128/2006, adoptată la 21 decembrie 2006, obligațiile fiscale datorate de contribuabilii prevăzuți în anexă, reprezentând impozite taxe, contribuții, TVA și accesorii, s-au scutit de la plată. S-a mai arătat că, deși s-au făcut numeroase intervenții pentru aplicarea prevederilor ordonanței, pârâtele au refuzat să opereze în evidențele lor scutirea la plată a obligațiilor de plată restante și a accesoriilor.

Ulterior, prin cererea depusă la 6 februarie 2008, reclamanta a chemat în judecată, potrivit art. 57 C. proc. civ. și A.F.P.C.M. Hunedoara în a cărei administrare a trecut compania, precum și Consiliul Concurenței, ca organ al statului cu atribuții în legătură cu autorizarea scutirii la plată a obligațiilor fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 128/2008. La data de 21 mai 2008, reclamanta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei în subordinea căruia își desfășoară activitatea, ca societate comercială cu capital integral de stat. Prin sentința nr. 130 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor D.G.F.P.

Hunedoara și A.F.P. Hunedoara, precum și cea invocată de Consiliul Concurenței referitoare la lipsa de interes, Pe fond, instanța a respins ca nefondate acțiunea și cererea de chemare în garanție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 128 din 21 decembrie 2006, publicată în M.Of. nr. 1042 din 28 decembrie 2006 s-au acordat scutiri la plata obligațiilor fiscale principale ale societăților naționale și societăților comerciale la care statul este acționar principal, aceste măsuri de natura ajutorului de stat urmând a fi notificate în numele tuturor furnizorilor de ministerul sau autoritatea publică în subordinea cărora își desfășoară activitatea contribuabilii prevăzuți în anexă.

La aceeași dată, în același monitor, a fost publicată și O.U.G. nr. 117 din 21 decembrie 2006 prin care, cu începere de la 1 ianuarie 2007 a fost abrogată Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Potrivit acestei ordonanțe, la 1 ianuarie 2007 înceta de drept procedura de examinare a notificărilor înregistrate la Consiliul Concurenței potrivit Legii nr. 143/1999, pentru care nu s-au emis decizii, încetând de asemenea și investigațiile în derulare. Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că ajutorul de stat acordat reclamantei a fost notificat sau autorizat de Consiliul Concurenței, nefiind exceptat de la autorizare, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999, iar după 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, procedurile privind aceste ajutoare au încetat de drept.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta C.N.C.A.F.M. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a arătat că instanța a fost în eroare, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că ajutorul de stat acordat reclamantei a fost notificat sau autorizat Consiliului Concurenței, întrucât această obligație revenea chematului în garanție Ministerul Economiei. Referitor la această autoritate publică, reclamanta a invocat nerespectarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., privind procedura de citare și faptul că ministerul nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu respectarea obligației privind notificarea Consiliului Concurenței. Sub acest aspect, s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Reclamanta a criticat sentința și cu privire la nemotivarea împrejurării dacă O.U.G. nr. 128/2006 a fost sau nu corect aplicată, dacă un asemenea act normativ produce sau nu efecte juridice înainte de aprobarea lui în parlament. În fine, ca un ultim motiv de recurs, reclamanta a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că, la data judecării în fond a cauzei, era îndeplinită procedura de citare a Ministerului Economiei, prin fax, iar consilierul juridic al D.G.F.P.

Hunedoara a depus la dosar mandatul de reprezentare și pentru autoritatea publică centrală. Referitor la împrejurarea că Ministerul Economiei nu a exprimat un punct de vedere asupra solicitării reclamantei, acest aspect nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, instanța de fond având în vedere calitatea în care a fost introdusă în proces această instituție și faptul că, așa cum a fost redactată, cererea de chemare în garanție nu îndeplinește cerințele art. 60 C. proc. civ. Curtea va reține ca fiind corectă soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, temeiul unei asemenea solicitări constituindu-l obligația de garanție ce revine în baza legii, a contractului ori a unei obligații de restituire.

Or, între Ministerul Economiei și reclamantă nu exista nici o obligație de garanție, astfel încât instanța de fond a constatat în mod justificat că nu sunt întrunite condițiile art. 60-63 C. proc. civ. Referitor la criticile aduse privind respingerea acțiunii ca nefondată, Curtea reține că potrivit O.U.G. nr. 128/2006, scutirea la plată a obligațiilor fiscale nu poate fi aplicată decât după autorizarea ajutorului de stat, conform legii, iar în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 143/1999, ajutoarele de stat se notifică Consiliului Concurenței și se acordă numai după autorizarea lor de către acesta. Din actele dosarului a rezultat că, până la 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, Consiliului Concurenței nu i-a fost notificat spre autorizare de către Ministerul e conomiei ajutorul de stat instituit în beneficiul reclamantei prin O.U.G.

nr. 128/2006. După 1 ianuarie 2007, o asemenea autorizare nu mai poate fi acordată de Consiliul Concurenței, care potrivit O.U.G. nr. 117/2006, nu mai are asemenea atribuții, această competență revenind Comisiei Europene. De menționat că prin O.U.G. nr. 117/2006, s-a dispus abrogarea Legii ajutorului de stat nr. 143/1999 de la 1 ianuarie 2007, iar potrivit prevederilor tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, dacă ajutoarele de stat nu au fost, înaintea aderării, evaluate și autorizate de autoritatea națională de concurență, urmează să fie considerate ajutoare de stat noi, ce trebuie notificate spre autorizare către Comisia Europeană. O altă critică adusă sentinței de reclamantă privește nemotivarea aspectului dacă O.U.G.

nr. 128/2006 produce sau nu efecte juridice, a fost sau nu corect aplicată. Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituție, ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la c amera parlamentului competentă să fie sesizată și după publicarea în M. Of. Or, O.U.G. nr. 128/2006, publicată în M.Of. nr. 1042 din 28 decembrie 2006, a fost depusă la Camera d eputaților abia la 2 aprilie 2007, ceea ce înseamnă că, la 1 ianuarie 2007, dată abrogării Legii nr. 143/1999 a ajutorului de stat, nici măcar nu intrase în vigoare. În consecință, în raport de considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de C.N.C.A.F.M. SA Deva împotriva sentinței civile nr. 130/F/CA/2008 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.