ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2009

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 21

decembrie 2007, C.N.C.A.F.M. SA  Deva a chemat în judecată D.G.F.P. Hunedoara

și A.F.P.  Deva, solicitând obligarea pârâtelor de a opera în evidențe scutirea

companiei de la plata unor obligații fiscale în sună de 11.988.414 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că prin O.U.G. nr. 128/2006, adoptată la 21 decembrie 2006,

obligațiile fiscale datorate de contribuabilii prevăzuți  în anexă,

reprezentând  impozite taxe, contribuții, TVA și accesorii, s-au scutit de la

plată.

S-a mai arătat  că, deși s-au făcut

numeroase intervenții pentru aplicarea prevederilor ordonanței,  pârâtele au

refuzat să opereze în evidențele lor scutirea la plată a obligațiilor de plată

restante și a accesoriilor.

Ulterior, prin cererea depusă la 6

februarie 2008, reclamanta a chemat în judecată, potrivit art. 57 C. proc. civ.

și A.F.P.C.M. Hunedoara în a cărei administrare a trecut compania, precum și

Consiliul Concurenței, ca organ al statului cu atribuții  în legătură cu

autorizarea scutirii la plată a obligațiilor fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 128/2008.

La data de 21 mai 2008, reclamanta a

formulat și  o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei în

subordinea căruia își desfășoară activitatea, ca societate comercială cu

capital integral de stat.

Prin sentința nr. 130 din 30 iunie 2008,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,  a

respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor D.G.F.P.

Hunedoara și A.F.P. Hunedoara, precum și cea invocată de Consiliul Concurenței

referitoare la lipsa de interes, Pe fond, instanța a respins ca nefondate

acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 128 din 21 decembrie 2006, publicată în M.Of.

nr. 1042 din 28 decembrie 2006 s-au acordat scutiri la plata obligațiilor

fiscale principale ale societăților naționale și societăților comerciale la

care statul este acționar principal, aceste măsuri de  natura ajutorului de

stat urmând a fi notificate în numele tuturor furnizorilor de ministerul sau

autoritatea publică în subordinea cărora își desfășoară activitatea

contribuabilii prevăzuți  în anexă.

La aceeași dată, în același monitor, a

fost publicată și O.U.G. nr. 117 din 21 decembrie 2006 prin care, cu începere

de la 1 ianuarie 2007 a fost abrogată Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de

stat. Potrivit acestei ordonanțe, la 1 ianuarie 2007 înceta de drept procedura

de examinare a notificărilor înregistrate la Consiliul Concurenței potrivit Legii nr. 143/1999, pentru care nu s-au  emis decizii,

încetând de asemenea și investigațiile în derulare.

Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada

că  ajutorul de stat acordat reclamantei a fost notificat sau autorizat de

Consiliul Concurenței, nefiind exceptat de la autorizare, potrivit prevederilor

Legii nr. 143/1999, iar după 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, procedurile privind aceste ajutoare au încetat de drept.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta C.N.C.A.F.M. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, s-a arătat că instanța a fost în

eroare,  reținând că reclamanta nu a făcut dovada că ajutorul de stat acordat

reclamantei a fost notificat sau autorizat Consiliului Concurenței, întrucât

această obligație revenea chematului în garanție Ministerul Economiei.

Referitor la această autoritate publică, reclamanta a invocat nerespectarea

prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., privind procedura de citare și

faptul că ministerul nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu

respectarea obligației privind notificarea Consiliului Concurenței.

Sub acest aspect, s-a solicitat casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Reclamanta a criticat sentința și cu

privire la nemotivarea împrejurării dacă O.U.G. nr. 128/2006 a fost sau nu

corect aplicată, dacă un asemenea act normativ produce sau nu efecte juridice

înainte de aprobarea lui în parlament.

În fine, ca un ultim motiv de recurs,

reclamanta a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în

garanție a Ministerului Economiei.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că, la data

judecării în fond a cauzei, era îndeplinită procedura de citare a Ministerului

Economiei, prin fax, iar consilierul juridic al D.G.F.P.   Hunedoara a depus la

dosar mandatul de reprezentare și pentru autoritatea publică centrală.

Referitor la împrejurarea că Ministerul

Economiei nu a exprimat un punct de vedere asupra solicitării reclamantei,

acest aspect nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, instanța de fond

având în vedere calitatea în care a fost introdusă în proces această instituție

și faptul că, așa cum a fost redactată, cererea de chemare în garanție nu

îndeplinește cerințele art. 60 C. proc. civ.

Curtea va reține ca fiind corectă soluția

de respingere a cererii de chemare în garanție, temeiul unei asemenea

solicitări constituindu-l obligația de garanție ce revine în baza legii, a

contractului  ori a unei obligații de restituire. Or, între Ministerul

Economiei și reclamantă nu exista nici o obligație de garanție, astfel încât

instanța de fond a constatat în mod justificat că nu sunt  întrunite condițiile

art. 60-63 C. proc. civ.

Referitor la criticile aduse privind

respingerea acțiunii ca nefondată, Curtea reține că potrivit O.U.G.  nr. 128/2006,

scutirea la plată a obligațiilor fiscale nu poate fi aplicată decât după

autorizarea ajutorului  de stat, conform legii, iar în conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 143/1999, ajutoarele de stat se

notifică Consiliului Concurenței și se acordă numai după autorizarea lor de

către acesta.

Din actele dosarului a rezultat că, până

la 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, Consiliului Concurenței nu i-a fost notificat spre autorizare de către

Ministerul

e

conomiei ajutorul de

stat instituit în beneficiul reclamantei prin O.U.G.  nr. 128/2006.

După 1 ianuarie 2007, o asemenea

autorizare nu mai poate fi acordată de Consiliul Concurenței, care potrivit O.U.G.

nr. 117/2006, nu mai are asemenea atribuții, această competență revenind

Comisiei Europene.

De menționat că prin O.U.G.  nr.  117/2006,

s-a dispus abrogarea Legii  ajutorului de stat nr. 143/1999 de la 1 ianuarie

2007, iar potrivit prevederilor tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, dacă ajutoarele de stat nu au fost, înaintea aderării, evaluate și

autorizate de autoritatea națională de concurență, urmează să fie considerate

ajutoare de stat noi, ce trebuie notificate spre autorizare către Comisia

Europeană.

O altă critică adusă sentinței de

reclamantă privește nemotivarea aspectului dacă O.U.G. nr. 128/2006 produce sau

nu efecte juridice, a fost sau nu corect aplicată.

Sub acest aspect, Curtea reține că,

potrivit art. 115 alin. (5) din Constituție, ordonanța de urgență intră în

vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la

c

amera parlamentului competentă să fie

sesizată și după publicarea în M. Of.

Or, O.U.G. nr. 128/2006, publicată în M.Of.

nr. 1042 din 28 decembrie 2006, a fost depusă la Camera

d

eputaților abia la  2 aprilie 2007,

ceea ce înseamnă că, la 1 ianuarie 2007, dată abrogării Legii nr. 143/1999 a

ajutorului de stat, nici măcar nu intrase în vigoare.

În consecință, în raport de

considerentele expuse mai sus, Curtea va  respinge ca nefondat recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de C.N.C.A.F.M.

SA  Deva împotriva sentinței civile nr. 130/F/CA/2008 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi  18

martie 2009.