ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2015

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 26 noiembrie 2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea existenței calității de colaborator al Securității în privința pârâtului A. În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Cererea nr. P320 din 7 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea, sub aspectul posibilei calități de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar, cerere care este legală ținând cont de faptul că pârâtul este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/l/1652 din 24 iulie 2008, rezultă că pârâtul a fost recrutat „în vederea îmbunătățirii structurii rețelei informative din cadrul întreprinderii de Prelucrare Industrială a Legumelor și Fructelor Tecuci (IPILF), prin atragerea la colaborare a persoanelor cu studii superioare” și că, la data de 22 iunie 1983, a semnat un angajament, în fața ofițerului de Securitate, atât în documentele redactate de ofițer, cât și în cele redactate de pârât, numele conspirativ de colaborator atribuit fiind „B.”. Face referire reclamantul la mai multe note informative întocmite de pârât, ce conțin informații cu privire la pozițiile persoanelor menționate față de politica regimului comunist, condițiile de viață din acea perioadă, demolarea satelor, relații cu cetățeni străini și intențiile de plecare în străinătate, apreciind că informațiile furnizate Securității se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2008, Tribunalul București a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea sa la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe rolul acestei instanțe dosarul fiind reînregistrat la data de 12 decembrie 2008.

Apărările pârâtului și procedura derulată în fața instanței de fond în primul ciclu procesual Pârâtul A., la 15 aprilie 2009, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că nu a fost colaborator al Securității, în sensul prevăzut de legiuitor în conținutul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, și că nu a furnizat informații care să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. La termenul din data de 20 mai 2009, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a) - z) și art. 11 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de prevederile art. 1 alin. (4), art. 11, art. 16, art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituția României, excepție respinsă de Curtea Constituțională, după sesizarea acesteia prin încheierea din data de 20 mai 2009 (prin care s-a dispus și suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992), prin Decizia nr. 1484 din 10 noiembrie 2009. La termenul din 24 martie 2010, pârâtul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu declarația unui martor, C., și cu expertiză grafoscopică, menționând că înțelege să conteste „autenticitatea semnăturii de pe înscrisul denumit angajament și de pe înscrisurile intitulate note informative”. Obiectivele expertizei grafoscopice au fost reliefate de către pârât prin cererea formulată la 23 noiembrie 2010, fiind încuviințate în parte de instanță prin încheierea din data de 23 februarie 2011. Pârâtul a depus, la 24 noiembrie 2010, raport (extrajudiciar) de consultanță tehnică criminalistică a documentelor. Ulterior, la termenul din data de 29 iunie 2011, pârâtul a renunțat la proba cu expertiză grafologică solicitată, întrucât „nu are posibilitatea materială de a achita suma de 5.890 RON reprezentând diferența onorariului de expert”.

Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual Prin Sentința civilă nr. 4693 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului A. Prin Decizia civilă nr. 787 din 14 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 4693 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel București, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Nefiind depășită incertitudinea cu privire la o serie de înscrisuri depuse de reclamant, îndeosebi a presupusului angajament dat Securității de către pârât, Înalta Curte a apreciat că instanța de fond nu a avut un real rol activ și că a trece peste o astfel de apărare și a pronunța o soluție pe fondul pricinii ar presupune o încălcare a dreptului la apărare astfel cum este acesta garantat de art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, și a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Procedura derulată în fața instanței de rejudecare Dosarul a fost reînregistrat, la data de 21 iunie 2013, cu nr. x/3/2008*, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de 15 octombrie 2013, Curtea de Apel București a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se stabili dacă scrisul și semnătura de pe notele informative aflate la Dosar nr. x/3/2008 aparțin pârâtului și dacă semnătura de pe angajamentul de colaborare aflat la fila 61 aparține pârâtului.

Hotărârea instanței de fond după rejudecare Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3153 din 18 noiembrie 2014, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată prin care reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea existenței calității de colaborator al Securității în privința pârâtului A.. A reținut instanța că, din Nota de Constatare nr. S/DI/l/1652 din 24 iulie 2008, întocmită de reclamant prin Direcția de Investigații, rezultă că pârâtul a fost recrutat „în vederea îmbunătățirii structurii rețelei informative din cadrul Întreprinderii de Prelucrare Industrială a Legumelor și Fructelor Tecuci (IPILF), prin atragerea la colaborare a persoanelor cu studii superioare” și că, urmare a angajamentului de colaborare, pârâtul a întocmit mai multe (14) note informative semnate cu numele conspirativ B., care, în opinia reclamantului. Ulterior, în cererea introductivă, reclamantul a susținut că pârâtul a furnizat informații considerate relevante în constatarea calității de colaborator, în accepțiunea dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, printr-un număr de 10 note informative. A constatat instanța de fond că pârâtul a declarat că recunoaște că sunt scrise și semnate personal de el notele informative aflate la Dosarul nr. x/3/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și anume notele informative redactate la datele de 19 august 1988, de 6 februarie 1987, de 10 decembrie 1986, de 29 iulie 1986 și, respectiv, de 17 august 1984. Pârâtul a declarat că nu recunoaște scrisul și semnătura referitor la notele informative aflate la Dosar nr. x/3/2008, și anume notele informative cu privire la care se menționează că au fost redactate la datele de 25 octombrie 1987, de 20 ianuarie 1987, de 16 octombrie 1986, de 29 septembrie 1986, de 22 ianuarie 1986 și, respectiv, de 19 aprilie 1984 și pe care note informative reclamantul își întemeiază cererea de chemare în judecată. În ceea ce privește notele informative cu privire la care pârâtul a recunoscut scrisul și semnătura, a constatat instanța de fond următoarele. Așa cum reiese din nota olografă dată la 19 august 1988, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, notă pe care reclamantul și-a întemeiat cererea dedusă judecății în prezenta cauză, pârâtul a informat organele Securității, referitor la numitul M.G., că „Acesta în permanență este nemulțumit și vociferează față de șefii lui. /../ înjură pe șefi și alții pentru situațiile care nu-i plac. Face discuții necorespunzătoare la adresa statului când se întâlnește cu mai mulți. Comentează în legătură cu demolarea satelor. Face naveta de la Drăgănești.” Pe marginea acestei note informative, ofițerul de securitate a consemnat că persoana vizată era lucrată prin dosar de urmărire informativă (DUI) „fiind semnalată cu discuții negative la adresa conducerii social politice din țara noastră”. Așa cum rezultă din nota olografă dată la 6 februarie 1987, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, notă pe care reclamantul și-a întemeiat cererea dedusă judecății în prezenta cauză, pârâtul a arătat organelor Securității că, „În legătură cu starea de spirit în întreprindere vă informez că este bună până în prezent, dar se leagă și se vociferează că le este frig în locuințe și că le oprește curentul. Se vorbește de scandalul de la ICMT, că oamenii nu au vrut să lucreze timp de 4 ore deoarece le-a luat din salariu (avans) 20%. Se vorbește că tovarășul Nicu Ceaușescu este arestat în URSS deoarece a împușcat o actriță rusoaică și că le-a pus condiția că pentru eliberarea lui Nicu Ceaușescu să dea țara noastră producția pe 5 ani de zile a Bărăganului sau producția județelor Galați, lași, Bacău, Suceava, Neamț pe un an de zile.” Pe marginea acestei note informative, ofițerul de securitate responsabil al sursei a consemnat că „i s-a indicat să facă completare la nota respectivă pentru a reda concret cine face astfel de comentarii și aprecieri negative”. Așa cum reiese din nota olografă dată la 10 decembrie 1986, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, notă pe care reclamantul și-a întemeiat cererea dedusă judecății în prezenta cauză, pârâtul a informat organele Securității, referitor la numitul D.A., că „/../ D.A. lucrează la IPILF Tecuci ca electrician sezonier. A venit de la IRA Tecuci prin demisie, motivând că nu mai lucrează din cauză că partidul nu ține cu muncitorii.” Pe marginea acestei note informative, ofițerul de securitate a consemnat că „D.A. în atenție și verificare pentru atragere la colaborare”. Conform celor menționate în nota olografă dată la 29 iulie 1986, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, pârâtul a informat organele Securității, referitor la numitul L.M., că „/../ L.M. tot timpul are probleme cu partidul și cu Miliția. A fost deseori în audiență la tov. D. pentru casă, motivând că nu are condiții de viață la maică-sa, care locuiește la piața mare. A făcut o scrisoare la tovarășul Nicolae Ceaușescu ca să-i boteze un copil. A fost chemat la conducere și a spus că nu el a făcut scrisoarea, ci maică-sa. În momentul de față se judecă cu maică-sa, în data de 30 este chemat la Miliție împreună cu maică-sa. Este căsătorit, soția este casnică. Totdeauna împrumută bani de la colegi, spunând că nu-i ajung banii pentru mâncare. Soția nu lucrează. Este nesociabil, mincinos, mizerabil (neglijent).” Pe marginea acestei note informative, ofițerul de securitate a consemnat că „cel în cauză este cunoscut în evidențe în atenție ca nemulțumit”. A reținut instanța că reclamantul nu și-a întemeiat cererea dedusă judecății în prezenta cauză pe această notă informativă. Potrivit celor relevate în nota olografă dată la 17 august 1984, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, notă pe care reclamantul și-a întemeiat cererea dedusă judecății în prezenta cauză, pârâtul a informat organele Securității, referitor la numitul V.N., că acesta „/../ peste 8 zile va ieși la pensie /…/ Spune că s-a săturat de fabrică și că nu vrea să audă de ea. Nu pare recalcitrant, dar pe buze se vede o mare dușmănie care persistă în el. În continuare vă informez cu tot ce voi afla”. În josul acestei note informative, ofițerul de securitate a consemnat că „V.N. din evidență ca membru legionar- lucrat cu prioritate. Informatorului i s-a indicat să-l contacteze periodic pentru a i se cunoaște poziția și comportarea prezentă”. Cu privire la notele informative aflate Dosarul nr. x/3/2008, despre care pârâtul a declarat că nu recunoaște scrisul și semnătura ca fiind executate de acesta, a constatat Curtea de Apel București că declarația pârâtului referitoare la neautenticitatea notei informative aflate la Dosar nr. x/3/2008 (Dosarul C.N.S.A.S. cota R 2199/1) se coroborează atât cu concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză, la solicitarea instanței, de Institutul Național de Expertize Criminalistice, care, la pct. VI.2., sunt neechivoce în sensul că această notă informativă „nu a fost scrisă și semnată de A.”, cât și cu concluziile expertului-parte, propus de către reclamant, care reține că această notă informativă „a fost scrisă de ofițerul C.”. Prin urmare, instanța a înlăturat această notă informativă din materialul probator concludent. În ceea ce privește nota informativă aflată la Dosarul nr. x/3/2008 (Dosarul C.N.S.A.S. cota R 2199/1) a fost însușită prin semnătură de către pârât, Curtea a reținut concluziile raportului de expertiză criminalistică (grafică) întocmit în cauză, la solicitarea instanței, de INEC, la pct. VI.3., în sensul că „semnătura de pe nota informativă aflată la Dosarul C.N.S.A.S. cota R 2199/1 a fost probabil executată de A.”, reținându-se că „asemănările descrise și ilustrate mai sus se consideră că sunt insuficiente cantitativ și calitativ pentru formularea unei concluzii certe de identificare”. Prin urmare, ținând seama că orice dubiu profită celui care este acuzat (in dubio pro reo), dar și de împrejurarea că reclamantul nu a administrat alte probe în completare, dacă s-ar susține că acea notă informativă are semnificația probatorie a unui început de dovadă scrisă, instanța a înlăturat această notă informativă din materialul probator concludent pentru justa soluționare a prezentei cauze. Referitor la notele informative aflate la Dosar nr. x/3/2008, despre care pârâtul a declarat că nu recunoaște scrisul și semnătura și pe care note informative reclamantul își întemeiază cererea de chemare în judecată, Curtea a constat următoarele. În nota olografă dată la 20 ianuarie 1987, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, se arată că „Vă informez că starea de spirit în întreprindere este ieșită din comun. Se comentează lipsa de căldură, lumina și unele produse alimentare care sunt mai deficitare. S-au înțeles cauzele care au generat aceste lipsuri. Vă informez că din numărul total din fabrică nu sunt mai mulți de 25 care comentează politica țării. Sunt și tovarăși care tot timpul par nemulțumiți ca: S.G., L.M., S.M., D.A. etc”. În josul acestei note informative, ofițerul de securitate a consemnat că „Informatorului i s-a indicat că în cazul în care se fac comentarii negative, să redea în notă ce anume comentarii se fac și cine sunt persoanele în cauză”. În nota informativă olografă din 29 septembrie 1986, întocmită sub numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, se menționează că „Vă informez că B., fost șofer la noi la IPILF a ieșit la pensie normal și soția continuă să lucreze. Din discuțiile purtate reiese că are o soră în străinătate și mi-a spus că după ce iese la pensie va merge în străinătate. Tot din discuțiile purtate a reieșit că are un băiat lt. maj. la Securitate și că are un salariu mare. Mi-a spus că sora lui o duce foarte bine în Germania comparativ cu România.” Pe marginea acestei note informative, ofițerul de securitate a consemnat că „Nota a fost solicitată pentru rezolvarea unei lucrări de investigații în legătură cu fiul acestuia”. În nota informativă din 22 ianuarie 1986, olografă, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, se arată, referitor la numitul S.G., că „Este recalcitrant, vociferează toate dispozițiile date de șefi. El nu este mulțumit cu nimic. Amenință pe toți cu fel de fel de vorbe. Din punct de vedere politic deocamdată nu s-a manifestat, dar față de poziția sa este posibil oricând să facă comentarii la poziția statului.” Trebuie evidențiat că, în josul acestei note informative, ofițerul de securitate a consemnat că „S.G. în atenție ca nemulțumit și cu activitate negativă la locul de muncă. Informatorul a fost îndrumat să-l contacteze pe cel în cauză pentru a stabili dacă face comentarii negative la adresa politicii statului nostru”, dar și că există o însemnare marginală, făcută, cel mai probabil, de superiorul ierarhic, în sensul că „Să nu admitem presupuneri. În atenție”. În nota informativă olografă din data de 19 aprilie 1984, semnată cu numele conspirativ „B.” și primită de maiorul C. de la Securitatea Municipiului Tecuci, se menționează că „Vă informez în legătură cu S.A. /../ din discuția purtată cu acest tovarăș a reieșit că în momentul de față nu prea este de acord cu politica partidului, doar atât că în rest nu discută nimic, am pus câteva întrebări, dar nu a dat curs discuțiilor. Este foarte retras și vorbește puțin. /../ Din discuțiile purtate subtil cu colegi de muncă a reieșit la fel, că nu vorbește de nimeni și de nimic. Alte amănunte le voi reda pe parcurs”. Ofițerul de securitate a notat, pe marginea informării sus-redate, că „S.A. în evidență ca membru FDC. Informatorului i s-a indicat să-l contacteze în continuare pentru a i se cunoaște poziția și comportarea prezentă”. În raport de conținutul înscrisurilor recunoscute de către pârât, a constatat instanța că, prin dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit să permită accesul opiniei publice la informațiile referitoare la colaborarea cu fosta securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfășurat activități ce au contribuit la instaurarea și menținerea puterii totalitare comuniste, precum și la suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De asemenea, având în vedere modalitatea de redactare a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea a constatat că legiuitorul a stabilit, fără echivoc, o latură subiectivă, care trebuie să existe cu ocazia furnizării informației prin care se denunță activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, și anume aceea de a tinde, a urmări, a avea ca scop îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, conținutul informației fiind raportat la elementul subiectiv (factorul volitiv), dat de configurarea în mintea persoanei care furnizează informația a faptului că aceasta este aptă a atinge scopul urmărit. Or, raportând aceste considerații la notele informative din datele de 19 august 1988, de 06 februarie 1987, de 10 decembrie 1986, de 29 iulie 1986 și de 17 august 1984 (Dosarul nr. x/3/2008), Curtea a apreciat că, din analiza actelor depuse la dosar de către C.N.S.A.S., nu rezultă că informațiile furnizate de pârât prin notele informative enumerate anterior ar fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și că ar fi fost de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, referitor la nota olografă dată la 19 august 1988, instanța a constatat că persoana vizată de acea notă era deja în atenția organelor de securitate ca „fiind semnalată cu discuții negative la adresa conducerii social politice din țara noastră”, motiv pentru care era lucrată prin dosar de urmărire informativă (DUI), aspecte care reies din mențiunile făcute de ofițerul de securitate pe marginea acestei note informative. Cu privire la nota olografă dată la 6 februarie 1987, instanța a constatat faptul că, chiar organele de securitate au remarcat caracterul lapidar, imprecis și lipsit de concretețe al informațiilor furnizate, pretinzându-se informatorului „să facă completare la nota respectivă pentru a reda concret cine face astfel de comentarii și aprecieri negative”. Referitor la nota olografă dată la 10 decembrie 1986, s-a reținut că organele de securitate nu au considerat informațiile susceptibile a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, atâta vreme cât au preconizat, privitor la persoana vizată, numitul D.A., că trebuie avut „în atenție și verificare pentru atragere la colaborare”. Cu privire la nota olografă dată la 29 iulie 1986, persoana vizată de acea notă, numitul L.M., era deja în atenția organelor de securitate ca „nemulțumit”, de altfel chiar reclamantul neîntemeindu-și cererea dedusă judecății în prezenta cauză pe această notă informativă. Referitor la nota olografă dată la 17 august 1984, și cel despre care au fost furnizate informațiile, numitul V.N., era în evidențele Securității ca „membru legionar”, ofițerul responsabil apreciind ca incomplete informațiile respective, referitoare la faptul că „pe buze se vede o mare dușmănie care persistă în el”, întrucât a indicat informatorului „să-l contacteze periodic pentru a i se cunoaște poziția și comportarea prezentă”. În ceea ce privește notele informative aflate la Dosarul nr. x/3/2008, analizând conținutul și efectele informațiilor furnizate de către pârât prin aceste note informative, Curtea de Apel București a apreciat, de asemenea, că pârâtul nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, referitor la nota olografă dată la 20 ianuarie 1987, a reținut că organele de securitate au remarcat caracterul lapidar, imprecis și lipsit de concretețe al informațiilor furnizate, pretinzându-se informatorului că, „în cazul în care se fac comentarii negative, să redea în notă ce anume comentarii se fac și cine sunt persoanele în cauză”. Privitor la nota informativă olografă din data de 29 septembrie 1986, informațiile referitoare la faptul că persoana vizată, numitul B., „după ce iese la pensie va merge în străinătate” ori că „sora lui o duce foarte bine în Germania comparativ cu România”, nu au declanșat vreo reacție a organelor de securitate, cunoscut fiind faptul că, chiar în perioada comunistă, era permisă, în anumite condiții legale, emigrarea în scopul întregirii familiei și era cunoscut nivelul de trai din țările occidentale, dar și că celelalte date furnizate priveau un locotenent-major al Securității, care „are un salariu mare” și cu referire la care s-a consemnat de ofițerul de Securitate că „Nota a fost solicitată pentru rezolvarea unei lucrări de investigații”. Referitor la nota informativă olografă din data de 22 ianuarie 1986, instanța a constatat că cel vizat, numitul S.G., era deja în atenția organelor de Securitate „ca nemulțumit și cu activitate negativă la locul de muncă” (așadar, pentru posibile încălcări ale disciplinei muncii) și că ofițerul de Securitate nu a considerat precise și clare datele primite atâta vreme cât a pretins informatorului „să-l contacteze pe cel în cauză pentru a stabili dacă face comentarii negative la adresa politicii statului nostru”, superiorul ierarhic al ofițerului responsabil subliniind (aspect deosebit de relevant pentru calitatea și efectele furnizării acelor informații) „să nu admitem presupuneri”. Cu privire la nota informativă olografă din data de 19 aprilie 1984, s-a constatat că cel despre care au fost furnizate informațiile, numitul S.A., era în evidențele Securității ca „membru FDC”, ofițerul responsabil apreciind ca incomplete și irelevante informațiile respective, referitoare la faptul că „în momentul de față nu prea este de acord cu politica partidului”, întrucât a indicat informatorului „să-l contacteze în continuare pentru a i se cunoaște poziția și comportarea prezentă”.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, după rejudecare pe fond, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A. A apreciat recurentul-reclamant, în ceea ce privește nota informativă datată 16 octombrie 1986 (Dosarul de fond inițial, nr. x/3/2008, respectiv Dosarul C.N.S.A.S. cota R 2199/1), că este eronată soluția instanței de fond care a înlăturat-o din materialul probator, în temeiul principiului „in dubio pro reo”, pentru că expertizarea nu s-a făcut și asupra scrierii conținutului acestei note și pentru că expertul parte desemnat de C.N.S.A.S. a stabilit argumentat că această notă a fost efectuată de A. Astfel, a precizat că înțelege să se folosească în susținerea cererii și de această notă informativă. A susținut recurentul-reclamant, referitor la condiția instituită de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, că interpretarea teleologică a acestui text legal duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securității persoanelor care, prin denunțurile lor, nu au menajat interesele celor denunțați, deși puteau și, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. Astfel, delimitând sfera conduitelor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca, pe de o parte, să excludă denunțurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunțat, și, pe de altă parte, să excludă și denunțurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică. În consecință, dacă denunțarea unei conduite era potențial nocivă pentru cel denunțat, și, în plus, un astfel de denunț nu și-ar mai avea rostul într-o ordine democratică, rezultă că ne aflăm în fața denunțării unei conduite potrivnice regimului comunist. A apreciat recurentul că o interpretare contrară, restrictivă, care ar înțelege prin „atitudini/activități potrivnice regimului” doar „manifestarea explicită a dorinței persoanei denunțate de răsturnare a regimului comunist”, ar institui o inegalitate de tratament cu privire la persoane care au denunțat în egală măsură atitudini a căror incriminare era tipică regimurilor dictatoriale. A învederat recurentul-reclamant că fiecare notă informativă a dat naștere unei reacții din partea Securității, distingându-se în notele informative consemnările ofițerilor de legătură din cadrul Securității, din care rezultă că informațiile furnizate au fost exploatate informativ, generând noi reacții din partea acestora, prin trasarea de sarcini și dispunerea de măsuri, precum și dirijarea de informatori în vederea îndeplinirii acestor sarcini și măsuri. De asemenea, nemulțumirile legate de hotărârile luate de conducerea de partid și de stat, apartenența unor persoane la mișcarea legionară anterior instalării regimului comunist, intenția unor persoane de a părăsi definitiv țara, comentariile unor persoane care comparau condițiile de trai din Europa capitalistă și cele din România, precum și cele legate de penuria de cele zilnic necesare existentă în țară sunt conduite a căror denunțare nu numai că nu-și are rostul, dară sunt de neconceput într-o ordine democratică. A mai susținut recurentul-reclamant, în ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de legiuitor, referitoare la vizarea îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, că interpretarea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite și a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, pentru ca această condiție să fie îndeplinită, este necesar și suficient ca pârâtul să fie conștient asupra posibilelor consecințe negative ale denunțurilor sale, neputându-se reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatările sale nu rămânea fără urmări. A concluzionat recurentul-reclamant că încălcarea dreptului la viață privată nu este numai potențială, ci este efectivă, datorită efectelor produse ca urmare a furnizării informațiilor de către intimatul-pârât, impunându-se admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității a acestuia. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pentru considerentele ce urmează. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prima instanță expunând, în mod convingător, argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în constatarea calității pârâtului A. de colaborator al Securității este neîntemeiată. Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat susținerile reclamantului legate de îndeplinirea, în speță, a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, potrivit articolului menționat, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în M. Of. nr. 559 din 8 august 2012, s-a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și s-a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității” sunt neconstituționale. Instanța constituțională a reținut în considerentele deciziei că aceste sintagme aduc atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, deoarece creează posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, documente care nu pot fundamenta concluzia de colaborator al Securității decât dacă sunt coroborate cu datele și informațiile provenite din alte înscrisuri sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă. Astfel, Înalta Curte, fără a relua considerentele instanței de fond și analiza efectuată asupra notelor informative pe baza cărora a fost întemeiată acțiunea, considerente expuse la pct. I.5. al prezentei decizii și apreciate a respecta exigențele Codului de procedură civilă și a fi conforme cu prevederile legale incidente, constată, în acord cu prima instanță, că nu este îndeplinită cerința impusă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la furnizarea de informații prin care să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În prezenta cauză, documentele care atestă transmiterea de informații către Securitate, evocate ca atare în nota de constatare întocmită de recurentul-reclamant și analizate de prima instanță, constau în notele informative olografe semnate de intimatul-pârât A., al căror conținut, însă, contrar susținerilor recurentului-reclamant, nu se poate aprecia că ar privi atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist și că ar fi susceptibile a avea consecințe negative față de persoanele nominalizate. Informațiile furnizate prin notele informative întocmite și semnate olograf de către pârât, în intervalul 1984 - 1988, inclusiv prin nota informativă din 16 octombrie 1986 („... Face comentarii în sensul că nu este mulțumit cu aprovizionarea și că în oraș stai mult timp la cozi ca să poți lua de mâncare în ziua respectivă ...”), în privința căreia recurentul-reclamant susține că a fost nelegal înlăturată de la analiza primei instanțe, reprezintă referiri cu caracter prea mare de generalitate, fără conținut politic, cuprinzând doar aspecte despre traiul zilnic din perioada respectivă, ce nu pot fi considerate denunțuri ale unor atitudini potrivnice regimului comunist. De altfel, în privința persoanelor vizate prin notele informative, nu s-a făcut dovada faptului că ar fi fost supuse, în urma informațiilor furnizate de intimatul-pârât A., unor acțiuni de verificare din partea Securității și că li s-ar fi produs o îngrădire sau restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege. În același timp, contrar susținerilor recurentului, prin modul lor de redactare, notele întocmite de intimatul-pârât nu pot conduce la concluzia îndeplinirii nici a condiției vizării îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Stabilirea corectă a elementului subiectiv pentru activitatea de colaborator desfășurată reprezintă o condiție esențială în aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, întrucât prin acest act normativ se urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să se promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să se creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a unei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțate, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.