ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3503/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul S.T.D., constatarea calității acestuia de lucrător al

Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 320 din 7 din 25 ianuarie

2007, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea, sub aspectul

constatării calității de agent sau colaborator al Securității, a persoanelor care

dețin titlul de revoluționar, pârâtul fiind deținător al titlului de luptător

pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Reclamantul a arătat,

astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/l/253 din 28

ianuarie 2009, că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul

1982, de către Inspectoratul Județean de Securitate Timiș, "pentru

supravegherea informativă în cadrul problemei legionare și pe linia problemei

<E.>", iar potrivit Raportului privind modul în care s-a desfășurat

recrutarea, pârâtul a semnat Angajament la data de 14 august 1982, preluând

numele conspirativ <P.>, acest Angajament nepăstrându-se la dosar.

În concluzie,

reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

instanțe

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 4384 din 9 noiembrie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamant,

constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile

aduse de reclamant la cunoștința organelor de securitate privesc atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist - întreținerea de către o persoană de

relații cu cetățeni români stabiliți în străinătate, respectiv manifestarea de

păreri critice la adresa politicii interne și externe a statului comunist, și

faptul că denunțarea acestei atitudini vizează în mod neechivoc îngrădirea

dreptului la liberă exprimare a persoanelor denunțate, ducând la îngrădirea

dreptului la viață privată a acestora.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul S.T.D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 8 și 9, precum și art.

304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a arătat că prima instanță a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., prin nerespectarea dreptului la apărare, întrucât a fost citat la o

adresă unde nu a avut niciodată domiciliul sau reședința, astfel cum rezultă

din cartea de identitate, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

Totodată, a arătat că

nu a avut cunoștință de existența unei proceduri de verificare în ceea ce îl

privește, iar prima instanță nu a verificat desfășurarea conform legii a

procedurii prevăzute de art. 6 alin. (2), art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr.

24/2008, precum și de art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (1) din Hotărârea nr.

2/2008.

În concluzie, a

arătat că nu a fost citat niciodată în timpul procesului și nu i s-au comunicat

cererea de chemare în judecată, actele atașate și hotărârea recurată, iar pe

fondul cauzei a susținut că hotărârea primei instanței a fost dată cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu a

semnat niciodată vreun angajament, nu a avut calitatea de lucrător sau

colaborator și nu a semnat vreodată un denunț sau un raport informativ, fiind

incidente prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Referitor la cererea

de repunere în termenul de recurs a solicitat admiterea acesteia întrucât

hotărârea atacată nu i-a fost comunicată niciodată, invocând prevederile art.

13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Cu privire la cererea

de repunere în termen instanța de control judiciar a apreciat că este

întemeiată în raport cu prevederile art. 103 C. proc. civ.

Examinând cauza prin

prisma prevederilor art. 304

1

din C. proc. civ. și a motivelor

formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

În conformitate cu

prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei

hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea

dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2).

Potrivit art. 85 C.

proc. civ.: "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după

citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel".

Conform art. 107 C.

proc. civ.: "Președintele va amâna judecata pricinii ori de câte ori

constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor

prevăzute de lege sub pedeapsa nulității".

Verificând actele

dosarului, instanța de control judiciar constată că în fața primei instanțe, pe

tot parcursul procesului, recurentul-pârât a fost citat la adresa din

Timișoara, județ Timiș, iar hotărârea atacată a fost comunicată la aceeași

adresă.

În calea de atac

exercitată în cauză, recurentul a susținut că locuiește în Satul Moșnița Veche

nr. 354/A, județ Timiș, făcând dovada cu cartea de identitate depusă la dosar

în fotocopie, dar și cu comunicarea transmisă la solicitarea părții de

Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Moșnița Nouă, din

care rezultă aceeași adresă de domiciliu, precum și împrejurarea că anterior a

figurat și la alte adrese, printre care însă nu se regăsește și cea la care a

fost citat în fața primei instanțe.

Așa fiind, cum

recurentul-reclamant nu a fost citat deloc în cauza de față, se constată că, în

speță, s-au încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare,

care se realizează prin mai multe dispoziții procedurale, dintre care amintim

art. 85, 112, 115, 132, 156 C. proc. civ., precum și prevederile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea dreptului la un

proces echitabil, cu componenta sa dreptul la apărare.

Prin urmare, instanța

de control judiciar constată că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată

cu încălcarea formelor de procedură sancționate cu nulitatea hotărârii

prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.T.D. împotriva Sentinței nr. 4384 din 9 noiembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 martie 2013.

Procesat de GGC - CL