ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1680/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

procesual

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în

ceea ce îl privește pe pârâtul H.M.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat prin cererea din 25 mai 2010, adresată de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

s-a solicitat verificarea calității de colaborator sau lucrător al Securității

în ceea ce îl privește pe pârât, care deține titlul de Luptător pentru victoria

Revoluției din decembrie 1989.

Reclamantul a susținut

că din cuprinsul notei de constatare din 2 aprilie 2012 rezultă că pârâtul, fiind

student la Iași, a fost recrutat la data de 5 martie 1976, pentru încadrarea informativă

a stației de amplificare din complexul studențesc „C.”, semnând un angajament, preluând

numele conspirativ „I.”. În anul 1978, după terminarea facultății și angajarea la

I.U.P.S. Suceava, a fost reactivat sub numele conspirativ „G.”, „având posibilități

de informare din domeniul întreținerii și reparării utilajelor, exploatarea lor,

precum și starea de spirit a personalului muncitor”.

În continuare, a argumentat

că în cauză, raportat la conținutul notelor semnate de către pârât, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității

acestuia de colaborator al Securității, fiind dovedit faptul că acesta a furnizat

informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, având reprezentarea faptului că relatările sale nu rămâneau fără urmări,

vizând așadar încălcarea dreptului la viață privată și a dreptului la libertatea

de exprimare și la libertatea opiniilor.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 5548 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității și, în consecință, a constatat calitatea

pârâtului H.M. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că la data de 5 martie 1976 pârâtul a semnat un angajament

olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității

sub numele conspirativ „I.”, scopul fiind acela al semnalării situațiilor deosebite

care ar putea avea loc la stația C., discuții și acțiuni dușmănoase din partea studenților,

precum și alte aspecte ce interesează organele de securitate.

Recrutarea pârâtului a

fost decisă de organele de securitate în scopul acoperirii informative a stației

de amplificare din complexul studențesc „C.”, aspect ce reiese din rapoartele întocmite

de către ofițerii de securitate responsabili, așa cum rezultă și modalitatea de

recrutare și de desfășurare a activității agenților.

A mai constatat prima

instanță că la data de 28 februarie 1978 pârâtul a fost reîncadrat în rețeaua Securității

sub numele conspirativ „G.”, așa cum rezultă din nota de analiză întocmită la data

de 3 noiembrie 1978, iar apoi a fost trecut în categoria informatorilor, conform

raportului întocmit la data de 14 decembrie 1978.

Curtea de apel a reținut

că, în urma recrutării, pârâtul a furnizat benevol informații referitoare la cunoscuți

ai săi care ar avea un comportament ostil regimului, primind și stimulente bănești,

așa cum rezultă din dovezile depuse la dosar, fără a se putea constata exercitarea,

de către organele de securitate, a vreunei constrângeri psihice.

Astfel, instanța de fond

a concluzionat că, din probele administrate în cauză de reclamant, reiese îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține

calitatea pârâtului de colaborator al Securității, respectiv informațiile furnizate

de acesta se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

iar informațiile respective au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanelor indicate,

în condițiile în care activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul

probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanelor despre care dăduse

informații.

înfățișate de recurentul-pârât

Împotriva sentinței civile

nr. 5548 din 4 octombrie 2012 a declarat recurs pârâtul H.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Invocând ca temei legal

al căii de atac exercitate prevederile art. 312 pct. 3 și pct. 5 C. proc. civ. și

ale art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, în

principal, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dată

fiind, în aprecierea sa, motivarea generică a sentinței recurate și neindicarea

în concret a notelor informative care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru

a se constata calitatea sa de colaborator cu securitatea.

În acest sens a fost criticată

hotărârea primei instanțe , pentru încălcarea prevederilor art. 261 C. proc.

civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., ample referiri și trimiteri fiind făcute și la jurisprudența C.E.D.O.

în legătură cu respectarea dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În subsidiar, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul reclamant a solicitat modificarea hotărârii

recurate, apreciată ca netemeinică întrucât notele informative din 16 iunie

4986 ca și cele referitoare la comentariile unui vecin nu îndeplinesc cumulativ,

conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condițiile pentru a se constata calitatea

de colaborator al securității.

instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

Analizând sentința atacată

prin prisma criticilor recurentului-reclamant, raportat la prevederile legale aplicabile

și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate

invocate, de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărâri primei instanțe,

în considerarea celor în continuare arătate.

Expunerea rezumativă a

considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, atestă că reclamantul-pârât H.M.

a făcut obiectul verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității sub aspectul posibilei calități de colaborator al Securității,

în considerarea calității sale de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie

1989, având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 și cererea

formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989.

Reverificând probatoriul

administrat în cauză, raportat la cadrul normativ aplicabil, pentru a răspunde criticilor

recurentului Înalta Curte constată că prima instanță a ajuns în mod corect la concluzia

pe care instanța de control judiciar o împărtășește, în sensul că prin informațiile

furnizate, reclamantul recurent a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice

regimului totalitar.

Acestea vizau îngrădirea

dreptului la libertatea de exprimare a persoanelor vizate în notele informative

întocmite ca urmare a angajamentului semnat de recurent, de colaborare cu structurile

Securității, acesta fiind de altfel și recompensat material, conform dovezilor depuse

la dosar.

Înalta Curte constată

că nu este incident motivul de casare cu trimitere spre rejudecare, pentru pretinsa

nemotivare a sentinței pronunțate de prima instanță, în condițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

C. proc. civ. a consacrat

într-adevăr, prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., principiul general potrivit

căruia hotărârile trebuie să fie motivate clar, convingător și pertinent, ca o garanție

pentru părți în fața eventualului arbitrar judecătoresc și singurul mijloc prin

care se asigură exercitarea în mod real a controlului judiciar.

Instanța nu este obligată,

însă, să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, care pot fi sistematizate

în funcție de legătura lor logică, ori să interpreteze numai în modalitatea solicitată

de părți anumite texte de lege, prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., impunând doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină

soluția adoptată și ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de natura pricinii,

precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților.

În speță, motivarea hotărârii

atacate îndeplinește toate aceste cerințe, făcând posibilă exercitarea controlului

judiciar. Astfel, instanța de fond, în motivarea hotărârii, a reținut care sunt

informațiile furnizate de pârât, relevante din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 și a făcut un examen al informațiilor respective prin prisma condițiilor

cumulative ale textului legal precitat. Instanța a tras concluzia, urmare a acestei

analize, că anumite informații comunicate de pârât organelor de Securitate au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și că pârâtul, furnizând

informații de asemenea natură, a avut reprezentarea clară a faptului că relatările

sale sunt pasibile de urmări din partea Securității.

Nefondate sunt și criticile

recurentului-reclamant subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În raport de dovezile

depuse la dosar de către reclamantul intimat Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, Înalta Curte apreciază că, în mod legal și temeinic,

prin sentința recurată a fost admisă acțiunea și s-a constatat că pârâtul recurent

are calitatea de colaborator al securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind realizată o pertinentă și convingătoare analiză a fiecăreia dintre

condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, potrivit acestui text legal.

Rezultă cu puterea evidenței,

constată și Înalta Curte, că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate

se referă la atitudini potrivnice regimului comunist ale persoanelor vizate în delațiunile

sale. Astfel, informațiile furnizate în legătură cu domnul D.V., traducător, și

la opiniile critice ale acestuia legate de construirea socialismului, atrăgeau atenția

asupra persoanei respective, fiind neîndoielnică intenția recurentului-pârât de

a evidenția atitudinea ostilă și potrivnică regimului din partea persoanei denunțate.

La fel, celelalte note

de informații la care se face referire în acțiunea de față, depuse și în copie la

dosar, au fost apreciate în sensul că li s-a conferit valoare operativă de către

persoanele ce evaluau activitatea pârâtului, fiind menționate fără echivoc recompensele

materiale ce i-au fost oferite în acest sens.

Drept urmare, în mod neîndoielnic,

sunt nefondate și toate celelalte critici ale recurentului-pârât, vizând lipsa de

valoare operativă deosebită a informațiilor furnizate.

În fine, în mod evident,

conținutul notelor informative depuse, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

au fost apte să provoace îngrădirea dreptului la viață privată și a dreptului la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, consacrate de art. 28 din Constituția

României din 1965, coroborat cu prevederile Pactului Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice, cum în mod întemeiat a reținut și prima instanță.

Față de toate argumentele

mai sus înfățișate, ce demonstrează netemeinicia criticilor recurentului, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul

de față, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu justa

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul H.M. împotriva sentinței civile nr. 5548 din 4 octombrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.