ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B.M., pentru ca prin

sentința ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de colaborator al

Securității.

În motivare, reclamantul a

arătat că pârâtul a fost verificat la cererea adresată C.N.S.A.S.S.S.P.R. din

Decembrie 1989, în calitatea sa de revoluționar.

Susține reclamantul că așa

cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/1742 din 30 iulie 2008

și din înscrisurile atașate notei pârâtul a fost recrutat în calitate de

colaborator, cu numele conspirativ I., la data de 04 august 1982, de către

ofițerul de contrainformații în scopul cunoașterii dacă în rândul tinerilor

ofițeri din B.I. 152 și Școala de Gradați sunt elemente cu comportări suspecte

în relațiile cu cetățenii străini sau cu manifestări dușmănoase, semnând în

acest sens angajament olograf.

De la recrutare, din anul

1983, informatorul I. a furnizat un număr de 11 note informative cu conținut

operativ de securitate ce au fost exploatate în cazurile D.U.I., „R.”, „E.”,

cât și pentru verificarea rețelei informative.

Reclamantul a mai opinat că

în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 24/2008, în

concret ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să facă posibilă

suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin încheierea pronunțată,

la data de 05 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată,

la data de 12 decembrie 2008, sub același număr unic de înregistrare.

Pârâtul a formulat

întâmpinare și cerere reconvențională solicitând să se constate că:

- informările sale date, în

perioada 1982 - 1984, pe timpul funcționarii ca ofițer activ de grăniceri, au

avut un caracter strict militar, legate de îndatoririle sale de serviciu, fiind

date organelor de contrainformații militare din cadrul unitarii militare unde

activa;

- activitatea de informare a

încetat odată cu trecerea sa în rezerva, legătura cu organele de

contrainformații militare fiind astfel sistată;

- a beneficiat de calitatea

de urmărit încă din anul 1983, fiind prezentat ca un element ostil societății

comuniste totalitare;

- informațiile sale nu au

creat nici un prejudiciu moral sau material persoanelor indicate, nefiind

îngrădite sau suprimate nici unul din drepturile si libertățile fundamentale

ale omului;

- la data desfășurării

evenimentelor din decembrie 1989 nu era implicat în activitățile fostei

securitatea ca politie politică, participarea sa fiind sinceră, vehementă șl

voluntară, astfel încât nu este incompatibil cu acordarea titlului de Luptător

cu merite deosebite pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Pârâtul a solicitat

introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a S.S.P.R.

La data de 10 februarie 2009,

S.L.I. „L.L.V.R.R.I.E.A.” România a formulat cerere de intervenție accesorie,

solicitând respingerea acțiunii reclamantului.

Prin încheierea pronunțată

la data de 10 martie 2009, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de

intervenție accesorie formulată.

La data de 31 martie 2009, S.S.P.R.

a formulat cerere de intervenție, solicitând admiterea acțiunii formulată de

reclamant în situația în care există date sau documente privind calitatea

pârâtului de lucrător sau colaborator al Securității.

Prin Sentința Civilă nr. 2065

din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.S.A.S., constatându-se

calitatea de colaborator al Securității cu privire la pârâtul B.M., născut la

data de 02 iunie 1958 în comuna Băltești. Totodată, instanța a respins cererea

reconvențională ca inadmisibilă, precum și cererea de intervenție formulată de

S.S.P.R.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că din analiza înscrisurilor depuse la

dosarul cauzei rezultă că pârâtul, comandant pluton 2 la cp. 2-a din B.I. 152

grăniceri Constanța, a furnizat B.C. o serie de note informative ce vizau

elemente suspecte în atitudinea tinerilor ofițeri gradați din B.I. 152 și

Școala de gradați și manifestări dușmănoase, comportarea unor cadre din

obiectiv, navigatori români, precum și date privind turiștii străini.

A mai reținut judecătorul

fondului că, într-adevăr și pe numele pârâtului a fost deschis un dosar de

urmărire informativă, în scopul verificării naturii relațiilor ofițerului cu

cetățenii străini, cât și pentru cunoașterea și prevenirea atragerii acestuia

la activitatea ostilă, ori o eventuală evaziune, cu numele conspirativ de urmărire

T., însă această împrejurare nu se încadrează în cazurile de exonerare ce pot

fi invocate în situația constatării calității de colaborator al Securității,

cazuri prevăzute de art. 2 lit. b) teza II-a din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât

pârâtul nu a furnizat informațiile respective în timpul anchetei, procesului

sau în stare de arest pentru motive politice privind cauza pentru care a fost

cercetat.

În atare condiții, prima

instanță a constatat îndeplinite cerințele prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008,

apreciind că pârâtul a furnizat informații prin care a denunțat atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, care prin conținutul lor vizau îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la

libertate de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965.

Totodată, în raport cu

specificul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 24/2008, prin instanță a

apreciat, ca inadmisibilă, formularea cererii reconventionale și cererii de

intervenție a S.S.P.R.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul B.M., solicitând casarea ei și, în urma rejudecării

cauzei în fond, respingerea acțiunii formulate împotriva sa.

În motivarea recursului s-a

apreciat că soluția adoptată de judecătorul fondului este greșită, întrucât:

- suprapunerea îndatoririlor

de serviciu cu informațiile furnizate către organele de contrainformații

militare sunt adiacente unui ofițer de grăniceri aflat în permanentă misiune în

unitatea de grăniceri Constanța, ducând la concluzii total eronate în cazul

necunoașterii regulamentelor militare, situație în care s-a aflat și instanța

de fond care a refuzat să solicite documentele militare și chiar declinarea

competenței în favoarea unei instanțe militare care să fie  în măsură să

delimiteze sfera politică de cea militară;

- instanța a concluzionat

greșit că informațiile cu caracter militar de serviciu ce au fost formulate se

înscriu în colaborarea cu poliția politică identificată post factum de către actualul

regim în serviciul de contrainformații militare;

- orice acțiune îndreptată,

de către orice persoană, împotriva încălcării frontierei de stat, fără acceptul

organelor abilitate, a fost și este considerată infracțiune, fiind îndreptată

împotriva statului și nu împotriva persoanelor fizice sau a drepturilor și

libertăților acestora;

- soluția adoptată asupra

cererilor de intervenție și cererii reconvenționale nu face parte din

specificul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 24/2008, care nu este o lege

specială, acestea impunându-se a fi examinate prin prisma dispozițiilor de

drept comun ale codului de procedură civilă;

- asimilarea organelor de

contrainformații militare cu organele de poliție politică a condus implicit la

deturnarea intențiilor și voinței pârâtului-recurent;

- informațiile furnizate

exclud activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist,

întrucât prin conținutul lor nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, iar întocmirea dosarului de urmărire informativă a

anulat calitatea recurentului de „colaborator”, fiindu-i subsecventă;

- a fost încălcat dreptul la

apărare al pârâtului, în condițiile în care nu au fost probate, în plan real,

efectele informațiilor furnizate asupra persoanelor presupus ostracizate,

nefiind încuviințate probele solicitate în acest sens;

- instanța a refuzat să se

pronunțe asupra constatărilor solicitate prin cererea reconvențională și asupra

aspectului solicitat de intervenientul S.S.P.R. privind calitatea de

revoluționar a pârâtului, care nu poate fi confundată și nici suprapusă cu

demnitățile sau funcțiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în noul stat de

drept.

În drept, au fost indicate,

generic, dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., criticile anterior

redate putând fi circumscrise însă, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma prevederilor

legale incidente în materia supusă controlului judiciar și procedând, totodată,

la examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte a constatat că nu subzistă în speță nici un motiv de

nelegalitate care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru

considerentele în continuare arătate.

prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 293/2008, acțiunea în constatarea calității de

lucrător al securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Același act normativ a

dispus, prin art. 34 alin. (2), transmiterea de îndată instanței competente

astfel individualizată a dosarelor aflate pe rolul Secției de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului București.

În raport cu aceste prevederi

legale, care au instituit o competență materială exclusivă în favoarea Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția

necompetenței materiale invocată de pârât a fost corect soluționată și, ca

atare, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu

este incident.

cauzei, pe baza actelor depuse la dosar și în raport cu prevederile legale

incidente în materie, judecătorul fondului a concluzionat în mod corect că sunt

îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se constata calitatea de

colaborator al Securității cu privire la pârâtul-recurent B.M.

Astfel, în înțelesul O.U.G. nr.

24/2008, colaborator al securității este persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate

de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, așa cum se prevede la art. 2 lit. b).

Pentru ca o persoană care a furnizat

informații să nu fie considerată colaborator al Securității, legiuitorul, prin

teza a II-a aceluiași text a impus condiția ca acestea să fie cuprinse în

declarații, procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul

anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru

motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, fie condamnată.

Pârâtul-recurent a fost recrutat

în calitate de colaborator, cu numele conspirativ I., la data de 4 august 1982,

de către ofițerul de contrainformații, în scopul cunoașterii elementelor cu

comportări suspecte în relațiile cu cetățenii străini, palavragii, lăudăroși

sau cu manifestări dușmănoase din rândul tinerilor ofițeri  din B1 152 și

Școala de gradație, semnând un angajament în acest sens, cu numele real.

Actele dosarului R 264,

deschis pe numele său, atestă faptul că, în perioada 1982 – 1984, acesta a

furnizat 11 note informative cu conținut operativ de securitate ce au fost

exploatate în cazurile D.U.I. „R.”, „E.”, cât și pentru verificarea rețelei

informative.

Informațiile furnizate au

vizat comportarea unor cadre din obiectiv, navigatori români, colegi se

serviciu semnalați cu rude în străinătate sau care au stabilit contracte cu

cetățeni străini.

Or, este incontestabil

faptul că asemenea atitudini erau considerate potrivnice regimului totalitar

comunist, purtarea discuțiilor cu cetățenii străini în afara cadrului oficial

și fără raportarea imediată a unor astfel de contacte fiind aspru sancționată,

întrucât puteau duce la spargerea barierelor informaționale impuse de regim.

Prin conținutul lor,

informațiile furnizate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, libertatea de exprimare și dreptul la viața privată, cum corect a

reținut prima instanță, fiind îndeplinite astfel ambele cerințe impuse de art. 2

lit. b), teza I din O.U.G. nr. 24/2003 pentru a se constata calitatea de

colaborator al Securității a pârâtului-recurent.

Nu lipsite de relevanță sunt,

în mod evident, în justificarea acestei concluzii, aprecierile pozitive făcute

de ofițerii de securitate, care nu pot fi justificate decât prin aceea că

pârâtul a furnizat informații potrivit scopului pentru care a fost recrutat.

Întrucât legea nu impune

condiția ca îngrădirea efectivă unor drepturi și libertăți fundamentale să fie

dovedită, fiind suficient ca persoana vizată să conștientizeze consecințele

delațiunii sale, circumscrise unei astfel de îngrădiri, s-a apreciat în mod corect

că probele testimoniale și interogatoriul persoanelor indicate în documentele C.N.S.A.S.,

solicitate de pârât, nu sunt utile și concludente cauzei, neputându-se reține

că prin respingerea acestei cereri dreptul său la apărare a fost încălcat.

În speță este dovedit, de

altfel, ca informațiile furnizate de acesta au fost exploatate în cadrul unor

verificări specifice activității Securității efectuate cu privire la

respectivele persoane.

Pretinsa suprapunere a

îndatoririlor de serviciu cu informațiile furnizate și pretinsul caracter

militar al acestora nu pot fi reținute, în condițiile în care nu au vizat

aspecte circumscrise încălcării  frontierei de stat sau constatării săvârșirii

unor astfel de infracțiuni, cum se susține în cererea de recurs.

Mai mult, niciun act

normativ care a reglementat domeniul apărării naționale și disciplina militară

nu a instituit obligația unei colaborări cu ofițerii de contrainformații,

eventualele aspecte negative constatate în îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu putând fi raportate în condițiile regulamentare, sub numele real și cu

asumarea responsabilității, structurilor militare abilitate să dispună măsurile

necesare pentru remedierea lor.

Nejustificate sunt și

susținerile recurentului privind pretinsa anulare a calității sale de

colaborator prin întocmirea dosarului sau de urmărire, în condițiile în care o

atare împrejurare nu se încadrează în cazurile de exonerare expres și limitativ

prevăzute de art. 2 lit. b), teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, ale cărui

dispoziții sunt de strictă interpretare.

În raport cu prevederile art.

3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, care au instituit dreptul de informare în

legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității în

cazul persoanelor care dețin titlul de luptător pentru Victoria Revoluției din

decembrie 1989, nu pot fi primite nici celelalte critici aduse hotărârii atacate

prin cererea de recurs.

Față de cele expuse, motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținut,

hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale

incidente în materia supusă controlului judiciar.

Din examinarea cauzei sub

toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., a rezultat că nu

subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau

modificarea hotărârii atacate.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.M. împotriva Sentinței Civile nr. 2065 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.