ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B.M., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat la cererea adresată C.N.S.A.S.S.S.P.R. din Decembrie 1989, în calitatea sa de revoluționar. Susține reclamantul că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/1742 din 30 iulie 2008 și din înscrisurile atașate notei pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator, cu numele conspirativ I., la data de 04 august 1982, de către ofițerul de contrainformații în scopul cunoașterii dacă în rândul tinerilor ofițeri din B.I.

152 și Școala de Gradați sunt elemente cu comportări suspecte în relațiile cu cetățenii străini sau cu manifestări dușmănoase, semnând în acest sens angajament olograf. De la recrutare, din anul 1983, informatorul I. a furnizat un număr de 11 note informative cu conținut operativ de securitate ce au fost exploatate în cazurile D.U.I., „R.”, „E.”, cât și pentru verificarea rețelei informative. Reclamantul a mai opinat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 24/2008, în concret ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să facă posibilă suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin încheierea pronunțată, la data de 05 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată, la data de 12 decembrie 2008, sub același număr unic de înregistrare.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând să se constate că: - informările sale date, în perioada 1982 - 1984, pe timpul funcționarii ca ofițer activ de grăniceri, au avut un caracter strict militar, legate de îndatoririle sale de serviciu, fiind date organelor de contrainformații militare din cadrul unitarii militare unde activa; - activitatea de informare a încetat odată cu trecerea sa în rezerva, legătura cu organele de contrainformații militare fiind astfel sistată; - a beneficiat de calitatea de urmărit încă din anul 1983, fiind prezentat ca un element ostil societății comuniste totalitare; - informațiile sale nu au creat nici un prejudiciu moral sau material persoanelor indicate, nefiind îngrădite sau suprimate nici unul din drepturile si libertățile fundamentale ale omului; - la data desfășurării evenimentelor din decembrie 1989 nu era implicat în activitățile fostei securitatea ca politie politică, participarea sa fiind sinceră, vehementă șl voluntară, astfel încât nu este incompatibil cu acordarea titlului de Luptător cu merite deosebite pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. Pârâtul a solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a S.S.P.R.

La data de 10 februarie 2009, S.L.I. „L.L.V.R.R.I.E.A.” România a formulat cerere de intervenție accesorie, solicitând respingerea acțiunii reclamantului. Prin încheierea pronunțată la data de 10 martie 2009, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată. La data de 31 martie 2009, S.S.P.R. a formulat cerere de intervenție, solicitând admiterea acțiunii formulată de reclamant în situația în care există date sau documente privind calitatea pârâtului de lucrător sau colaborator al Securității. Prin Sentința Civilă nr. 2065 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.S.A.S., constatându-se calitatea de colaborator al Securității cu privire la pârâtul B.M., născut la data de 02 iunie 1958 în comuna Băltești.

Totodată, instanța a respins cererea reconvențională ca inadmisibilă, precum și cererea de intervenție formulată de S.S.P.R. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul, comandant pluton 2 la cp. 2-a din B.I. 152 grăniceri Constanța, a furnizat B.C. o serie de note informative ce vizau elemente suspecte în atitudinea tinerilor ofițeri gradați din B.I. 152 și Școala de gradați și manifestări dușmănoase, comportarea unor cadre din obiectiv, navigatori români, precum și date privind turiștii străini.

A mai reținut judecătorul fondului că, într-adevăr și pe numele pârâtului a fost deschis un dosar de urmărire informativă, în scopul verificării naturii relațiilor ofițerului cu cetățenii străini, cât și pentru cunoașterea și prevenirea atragerii acestuia la activitatea ostilă, ori o eventuală evaziune, cu numele conspirativ de urmărire T., însă această împrejurare nu se încadrează în cazurile de exonerare ce pot fi invocate în situația constatării calității de colaborator al Securității, cazuri prevăzute de art. 2 lit. b) teza II-a din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul nu a furnizat informațiile respective în timpul anchetei, procesului sau în stare de arest pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetat.

În atare condiții, prima instanță a constatat îndeplinite cerințele prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că pârâtul a furnizat informații prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care prin conținutul lor vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertate de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965. Totodată, în raport cu specificul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 24/2008, prin instanță a apreciat, ca inadmisibilă, formularea cererii reconventionale și cererii de intervenție a S.S.P.R. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.M., solicitând casarea ei și, în urma rejudecării cauzei în fond, respingerea acțiunii formulate împotriva sa.

În motivarea recursului s-a apreciat că soluția adoptată de judecătorul fondului este greșită, întrucât: - suprapunerea îndatoririlor de serviciu cu informațiile furnizate către organele de contrainformații militare sunt adiacente unui ofițer de grăniceri aflat în permanentă misiune în unitatea de grăniceri Constanța, ducând la concluzii total eronate în cazul necunoașterii regulamentelor militare, situație în care s-a aflat și instanța de fond care a refuzat să solicite documentele militare și chiar declinarea competenței în favoarea unei instanțe militare care să fie în măsură să delimiteze sfera politică de cea militară; - instanța a concluzionat greșit că informațiile cu caracter militar de serviciu ce au fost formulate se înscriu în colaborarea cu poliția politică identificată post factum de către actualul regim în serviciul de contrainformații militare; - orice acțiune îndreptată, de către orice persoană, împotriva încălcării frontierei de stat, fără acceptul organelor abilitate, a fost și este considerată infracțiune, fiind îndreptată împotriva statului și nu împotriva persoanelor fizice sau a drepturilor și libertăților acestora; - soluția adoptată asupra cererilor de intervenție și cererii reconvenționale nu face parte din specificul procedurii reglementate de O.U.G.

nr. 24/2008, care nu este o lege specială, acestea impunându-se a fi examinate prin prisma dispozițiilor de drept comun ale codului de procedură civilă; - asimilarea organelor de contrainformații militare cu organele de poliție politică a condus implicit la deturnarea intențiilor și voinței pârâtului-recurent; - informațiile furnizate exclud activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât prin conținutul lor nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar întocmirea dosarului de urmărire informativă a anulat calitatea recurentului de „colaborator”, fiindu-i subsecventă; - a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului, în condițiile în care nu au fost probate, în plan real, efectele informațiilor furnizate asupra persoanelor presupus ostracizate, nefiind încuviințate probele solicitate în acest sens; - instanța a refuzat să se pronunțe asupra constatărilor solicitate prin cererea reconvențională și asupra aspectului solicitat de intervenientul S.S.P.R.

privind calitatea de revoluționar a pârâtului, care nu poate fi confundată și nici suprapusă cu demnitățile sau funcțiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în noul stat de drept. În drept, au fost indicate, generic, dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., criticile anterior redate putând fi circumscrise însă, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar și procedând, totodată, la examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte a constatat că nu subzistă în speță nici un motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate. 1. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 293/2008, acțiunea în constatarea calității de lucrător al securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Același act normativ a dispus, prin art. 34 alin. (2), transmiterea de îndată instanței competente astfel individualizată a dosarelor aflate pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

În raport cu aceste prevederi legale, care au instituit o competență materială exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția necompetenței materiale invocată de pârât a fost corect soluționată și, ca atare, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu este incident. 2. Sub aspectul fondului cauzei, pe baza actelor depuse la dosar și în raport cu prevederile legale incidente în materie, judecătorul fondului a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității cu privire la pârâtul-recurent B.M. Astfel, în înțelesul O.U.G.

nr. 24/2008, colaborator al securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum se prevede la art. 2 lit. b). Pentru ca o persoană care a furnizat informații să nu fie considerată colaborator al Securității, legiuitorul, prin teza a II-a aceluiași text a impus condiția ca acestea să fie cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, fie condamnată.

Pârâtul-recurent a fost recrutat în calitate de colaborator, cu numele conspirativ I., la data de 4 august 1982, de către ofițerul de contrainformații, în scopul cunoașterii elementelor cu comportări suspecte în relațiile cu cetățenii străini, palavragii, lăudăroși sau cu manifestări dușmănoase din rândul tinerilor ofițeri din B1 152 și Școala de gradație, semnând un angajament în acest sens, cu numele real. Actele dosarului R 264, deschis pe numele său, atestă faptul că, în perioada 1982 – 1984, acesta a furnizat 11 note informative cu conținut operativ de securitate ce au fost exploatate în cazurile D.U.I. „R.”, „E.”, cât și pentru verificarea rețelei informative. Informațiile furnizate au vizat comportarea unor cadre din obiectiv, navigatori români, colegi se serviciu semnalați cu rude în străinătate sau care au stabilit contracte cu cetățeni străini.

Or, este incontestabil faptul că asemenea atitudini erau considerate potrivnice regimului totalitar comunist, purtarea discuțiilor cu cetățenii străini în afara cadrului oficial și fără raportarea imediată a unor astfel de contacte fiind aspru sancționată, întrucât puteau duce la spargerea barierelor informaționale impuse de regim. Prin conținutul lor, informațiile furnizate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, libertatea de exprimare și dreptul la viața privată, cum corect a reținut prima instanță, fiind îndeplinite astfel ambele cerințe impuse de art. 2 lit. b), teza I din O.U.G. nr. 24/2003 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității a pârâtului-recurent.

Nu lipsite de relevanță sunt, în mod evident, în justificarea acestei concluzii, aprecierile pozitive făcute de ofițerii de securitate, care nu pot fi justificate decât prin aceea că pârâtul a furnizat informații potrivit scopului pentru care a fost recrutat. Întrucât legea nu impune condiția ca îngrădirea efectivă unor drepturi și libertăți fundamentale să fie dovedită, fiind suficient ca persoana vizată să conștientizeze consecințele delațiunii sale, circumscrise unei astfel de îngrădiri, s-a apreciat în mod corect că probele testimoniale și interogatoriul persoanelor indicate în documentele C.N.S.A.S., solicitate de pârât, nu sunt utile și concludente cauzei, neputându-se reține că prin respingerea acestei cereri dreptul său la apărare a fost încălcat.

În speță este dovedit, de altfel, ca informațiile furnizate de acesta au fost exploatate în cadrul unor verificări specifice activității Securității efectuate cu privire la respectivele persoane. Pretinsa suprapunere a îndatoririlor de serviciu cu informațiile furnizate și pretinsul caracter militar al acestora nu pot fi reținute, în condițiile în care nu au vizat aspecte circumscrise încălcării frontierei de stat sau constatării săvârșirii unor astfel de infracțiuni, cum se susține în cererea de recurs. Mai mult, niciun act normativ care a reglementat domeniul apărării naționale și disciplina militară nu a instituit obligația unei colaborări cu ofițerii de contrainformații, eventualele aspecte negative constatate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu putând fi raportate în condițiile regulamentare, sub numele real și cu asumarea responsabilității, structurilor militare abilitate să dispună măsurile necesare pentru remedierea lor.

Nejustificate sunt și susținerile recurentului privind pretinsa anulare a calității sale de colaborator prin întocmirea dosarului sau de urmărire, în condițiile în care o atare împrejurare nu se încadrează în cazurile de exonerare expres și limitativ prevăzute de art. 2 lit. b), teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, ale cărui dispoziții sunt de strictă interpretare. În raport cu prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, care au instituit dreptul de informare în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității în cazul persoanelor care dețin titlul de luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, nu pot fi primite nici celelalte critici aduse hotărârii atacate prin cererea de recurs.

Față de cele expuse, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținut, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar. Din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva Sentinței Civile nr. 2065 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.