ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2577/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 24

august 2009 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâta F.D., constatarea calității acesteia de colaborator al

Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtei s-a realizat din

oficiu, în considerarea calității acesteia de director adjunct în cadrul

M.A.E., raportat la prevederile art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1)

teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2007.

Din cuprinsul Notei

de Constatare din 03 noiembrie 2008 reiese că pârâta a fost recrutată de

securitate, în calitate de colaborator, la data de 15 noiembrie 1979,

"

pentru a furniza

informații despre angajații Institutului Român pentru Relații Culturale cu

Străinătatea și cetățenii străini care vin în contact cu aceștia

"

.

Aceasta a semnat un

angajament de colaborare la data de 15 noiembrie 1979, având numele conspirativ

atribuit

"

D.

"

, fiind folosit

uneori și numele conspirativ

"

D.

"

.

În această calitate,

a furnizat organelor de securitate o serie de informații, atât sub forma

notelor informative, cât și a relatărilor verbale consemnate de ofițerul de

legătură, colaborare în raport de care sunt întrunite cerințele legale impuse

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de aceasta

referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, vizând îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinarea

înregistrată la dosarul cauzei în data de 8 martie 2010, pârâta F.D. a

solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În susținerea

poziției sale procesuale, pârâta a arătat că semnarea angajamentului de

colaborare s-a produs împotriva voinței sale, aspect care rezultă din însuși

cuprinsul acestuia, unde se face referire la

"

obligația patriotică

"

de apărare a

patriei, a securității statului. Astfel, ea s-a angajat să sprijine, iar nu să

colaboreze, deoarece acest sprijin constituia o obligație constituțională.

Referitor la notele

informative considerate relevante de reclamant, a precizat că doar două sunt

semnate de ea. Mai mult decât atât, toate rapoartele prezentate în nota de

constatare se referă la prezența unor oaspeți străini la I.R.R.C.S. sau la

discuții purtate în biroul în care își desfășura activitatea.

Nici una dintre

acestea nu îndeplinește nici măcar una din condițiile impuse de lege.

Chiar în notele de

analiză și raportul cu propunerea de abandonare a sa caracterizează așa numita

colaborare prin:

"

posibilități informative limitate, ritm scăzut, lipsă de

interes

"

.

c) Sentința și

motivarea primei instanțe

Prin Sentința nr.

1371 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâta F.D.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2

lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este

"

persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului

"

.

Din documentele

depuse la dosar, nu reiese întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de

către pârâtă organelor de securitate de informații privind activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, toate

informațiile vizau relațiile cu persoane străine ale unor angajați ai

I.R.R.C.S., relații care însă nu erau de natură personală, astfel încât să

poată fi considerate, în accepțiunea securității, ca potrivnice regimului,

toate acele legături cu cetățeni străini fiind relații stabilite la nivel

oficial, în considerarea atribuțiilor de serviciu ale persoanelor la care

pârâta a făcut referire în relatările sale, pentru realizarea unor acțiuni

oficiale ale instituției în care lucrau.

Prin urmare,

instanța, a apreciat ca nefiind îndeplinită prima cerință pentru întrunirea

calității de colaborator, aceea ca prin informațiile furnizate să se denunțe

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, cerințele

instituite în art. 2 lit. b) trebuind întrunite în mod cumulativ, astfel că

acțiunea reclamantului este neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că reclamanta a furnizat informații serviciilor de securitate prin

care a denunțat atitudini potrivnice regimului comunist, respectiv relații

dintre cetățenii români și străini, prin care se viza încălcarea unor drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

A precizat recurentul

că aspectele denunțate de reclamantă prezentau interes pentru că prin acestea

se aduceau la cunoștința Securității atitudini potrivnice regimului comunist.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Intimata a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că în motivele de

recurs recurenta nu arată în mod concret în ce a constat încălcarea drepturilor

și libertăților persoanelor, că acesta face numai afirmații abstracte.

c) Analiza motivelor

de recurs

La data de 12

noiembrie 1979 Departamentul de Securitate a Statului din cadrul Ministerului

de Interne a propus recrutarea pârâtei-intimate F.D. pentru a fi supravegheați

lucrătorii români care veneau în contact cu cetățenii străini.

La data de 15 noiembrie

1979, pârâta a semnat angajamentul de colaborare.

Instanța de fond a

reținut că în această calitate a întocmit 3 note informative, respectiv cea din

data de 26 ianuarie 1980, 11 martie 1980, 7 octombrie 1980, al căror conținut a

fost redat în sentința instanței de fond.

Înalta Curte arată că

potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca o persoană

să fie apreciată ca fiind colaborator al Securității, trebuie să furnizeze

informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care erau de natură să conducă la îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speța prezentă

pârâta-intimată nu a furnizat informații prin care să denunțe activități sau

atitudini potrivnice regimului comunist.

Astfel, nota din 26

ianuarie 1980 conține simple relatări cu privire la prezența unei delegații

străine, aflate oficial în România, fără ca în cuprinsul acesteia să fie

denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului comunist.

În nota din 11 martie

1980 s-a semnalat prezența în Institut al unui angajat din M.A.E. care a făcut

vorbire despre faptul că au rămas definitiv în străinătate doi diplomați, că un

pensionar, fost angajat al Institutului s-a interesat de numărul de telefon al

unei persoane, de la care avea de recuperat un împrumut.

Ulterior, în nota din

7 octombrie 1980 a relatat despre o expoziție de fotografii cu imagini din

China, despre deschiderea unei noi expoziții de către Japonia, prezența

oaspeților străini.

Probele administrate,

respectiv notele informative prezentate de reclamanta-recurentă în susținerea

acțiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al Securității, așa cum au

fost analizate în precedent și expuse în detaliu de instanța de fond,

demonstrează că pârâta nu a furnizat informații prin care să fi denunțat

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

De altfel, trebuie

arătat că în motivele de recurs, reclamanta nu a indicat care anume dintre

informațiile furnizate denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului

comunist.

Împrejurarea că o

persoană a semnat un angajament de colaborare și că a redactat niște note

informative nu poate conduce la stabilirea calității de colaborator, în lipsa

celorlalte elemente prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008.

Calitatea de

colaborator rezultă din însumarea cumulativă a tuturor elementelor prevăzute în

art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv semnarea

angajamentului, furnizarea de informații, iar prin informații trebuia să fie

denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și aceasta să

conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așa cum s-a explicat

și mai sus, informațiile furnizate nu îndeplinesc condițiile prevăzute de

legiuitor, astfel că motivele de recurs, sunt neîntemeiate.

b) Soluția instanței

de recurs

În raport de analiza

efectuată mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge,

sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 137 din 17 martie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 mai 2011.