ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2577/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2009 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta F.D., constatarea calității acesteia de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtei s-a realizat din oficiu, în considerarea calității acesteia de director adjunct în cadrul M.A.E., raportat la prevederile art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2007. Din cuprinsul Notei de Constatare din 03 noiembrie 2008 reiese că pârâta a fost recrutată de securitate, în calitate de colaborator, la data de 15 noiembrie 1979, " pentru a furniza informații despre angajații Institutului Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea și cetățenii străini care vin în contact cu aceștia " . Aceasta a semnat un angajament de colaborare la data de 15 noiembrie 1979, având numele conspirativ atribuit " D. " , fiind folosit uneori și numele conspirativ " D. " . În această calitate, a furnizat organelor de securitate o serie de informații, atât sub forma notelor informative, cât și a relatărilor verbale consemnate de ofițerul de legătură, colaborare în raport de care sunt întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, informațiile furnizate de aceasta referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 8 martie 2010, pârâta F.D. a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că semnarea angajamentului de colaborare s-a produs împotriva voinței sale, aspect care rezultă din însuși cuprinsul acestuia, unde se face referire la " obligația patriotică " de apărare a patriei, a securității statului.

Astfel, ea s-a angajat să sprijine, iar nu să colaboreze, deoarece acest sprijin constituia o obligație constituțională. Referitor la notele informative considerate relevante de reclamant, a precizat că doar două sunt semnate de ea. Mai mult decât atât, toate rapoartele prezentate în nota de constatare se referă la prezența unor oaspeți străini la I.R.R.C.S. sau la discuții purtate în biroul în care își desfășura activitatea. Nici una dintre acestea nu îndeplinește nici măcar una din condițiile impuse de lege. Chiar în notele de analiză și raportul cu propunerea de abandonare a sa caracterizează așa numita colaborare prin: " posibilități informative limitate, ritm scăzut, lipsă de interes " . c) Sentința și motivarea primei instanțe Prin Sentința nr. 1371 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâta F.D.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este " persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului " . Din documentele depuse la dosar, nu reiese întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârâtă organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, toate informațiile vizau relațiile cu persoane străine ale unor angajați ai I.R.R.C.S., relații care însă nu erau de natură personală, astfel încât să poată fi considerate, în accepțiunea securității, ca potrivnice regimului, toate acele legături cu cetățeni străini fiind relații stabilite la nivel oficial, în considerarea atribuțiilor de serviciu ale persoanelor la care pârâta a făcut referire în relatările sale, pentru realizarea unor acțiuni oficiale ale instituției în care lucrau. Prin urmare, instanța, a apreciat ca nefiind îndeplinită prima cerință pentru întrunirea calității de colaborator, aceea ca prin informațiile furnizate să se denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, cerințele instituite în art. 2 lit. b) trebuind întrunite în mod cumulativ, astfel că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că reclamanta a furnizat informații serviciilor de securitate prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului comunist, respectiv relații dintre cetățenii români și străini, prin care se viza încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. A precizat recurentul că aspectele denunțate de reclamantă prezentau interes pentru că prin acestea se aduceau la cunoștința Securității atitudini potrivnice regimului comunist. b) Întâmpinarea formulată în cauză Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că în motivele de recurs recurenta nu arată în mod concret în ce a constat încălcarea drepturilor și libertăților persoanelor, că acesta face numai afirmații abstracte.

c) Analiza motivelor de recurs La data de 12 noiembrie 1979 Departamentul de Securitate a Statului din cadrul Ministerului de Interne a propus recrutarea pârâtei-intimate F.D. pentru a fi supravegheați lucrătorii români care veneau în contact cu cetățenii străini. La data de 15 noiembrie 1979, pârâta a semnat angajamentul de colaborare. Instanța de fond a reținut că în această calitate a întocmit 3 note informative, respectiv cea din data de 26 ianuarie 1980, 11 martie 1980, 7 octombrie 1980, al căror conținut a fost redat în sentința instanței de fond. Înalta Curte arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca o persoană să fie apreciată ca fiind colaborator al Securității, trebuie să furnizeze informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care erau de natură să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speța prezentă pârâta-intimată nu a furnizat informații prin care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului comunist. Astfel, nota din 26 ianuarie 1980 conține simple relatări cu privire la prezența unei delegații străine, aflate oficial în România, fără ca în cuprinsul acesteia să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului comunist. În nota din 11 martie 1980 s-a semnalat prezența în Institut al unui angajat din M.A.E. care a făcut vorbire despre faptul că au rămas definitiv în străinătate doi diplomați, că un pensionar, fost angajat al Institutului s-a interesat de numărul de telefon al unei persoane, de la care avea de recuperat un împrumut. Ulterior, în nota din 7 octombrie 1980 a relatat despre o expoziție de fotografii cu imagini din China, despre deschiderea unei noi expoziții de către Japonia, prezența oaspeților străini.

Probele administrate, respectiv notele informative prezentate de reclamanta-recurentă în susținerea acțiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al Securității, așa cum au fost analizate în precedent și expuse în detaliu de instanța de fond, demonstrează că pârâta nu a furnizat informații prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. De altfel, trebuie arătat că în motivele de recurs, reclamanta nu a indicat care anume dintre informațiile furnizate denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist. Împrejurarea că o persoană a semnat un angajament de colaborare și că a redactat niște note informative nu poate conduce la stabilirea calității de colaborator, în lipsa celorlalte elemente prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Calitatea de colaborator rezultă din însumarea cumulativă a tuturor elementelor prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv semnarea angajamentului, furnizarea de informații, iar prin informații trebuia să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și aceasta să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așa cum s-a explicat și mai sus, informațiile furnizate nu îndeplinesc condițiile prevăzute de legiuitor, astfel că motivele de recurs, sunt neîntemeiate. b) Soluția instanței de recurs În raport de analiza efectuată mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 137 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2011.