ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 11 martie 2010, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.N.

solicitând să se constate existența calității de colaborator al Securității în

privința pârâtului.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007,

adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea, în temeiul Legii

nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției

politice comuniste, sub aspectul stabilirii calității de agent sau de

colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

Așa cum rezultă din

cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/1/1226 din 22 aprilie 2009, pârâtul a

fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1978, de către organele de

miliție, „pentru încadrarea informativă a elementelor implicate în furturi de

și din autoturisme”.

Ulterior, în anul

1980, acesta a fost recrutat de către UM X „pentru acțiuni speciale pe linia

obiectivului „E.L.", precum și pentru supravegherea cetățenilor străini

aflați la studii în România și a emigranților români stabiliți în R.F.G. și

S.U.A.".

A semnat un

angajament, având numele conspirative „N." (1978 -1980) și „C." (1980

-1985).

Reclamantul a

susținut că informațiile furnizate de pârât îndeplinesc condiția de a se referi

la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au fost

exploatate informativ în dosarele semnalate, pârâtul având reprezentarea clară

a faptului că relatări ca cele prezentate nu rămâneau fără urmări.

În concluzie, a

opinat reclamantul, aceste informații au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului: dreptul la viață privată prevăzut de art.

17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice,

dreptul la libera circulație prev. de art. 12 din același Pact, dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prev., de art. 28 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul sus-menționat.

Reclamantul a

precizat că, potrivit documentelor din dosarul SIE nr. 44776 al cărui titular

este pârâtul, acesta a „ajutat" organele de Securitate „în realizarea unei

combinații informativ-operative de compromitere a lui E.G. și a altor angajați

ai "E.L." față de conducerea americană a postului". Pentru

aceasta a fost recompensat la data de 28 septembrie 1983 cu suma de 500 RON.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul

omite să precizeze din ce structură făcea parte UM X, subunitatea UM Y și că a

fost recrutat de Serviciul de Informații Externe care nu a avut nicio atribuție

pe linie de poliție politică.

A susținut că prima

recrutare din anul 1978, dar și cea de-a doua recrutare din anul 1980 au fost

făcute doar formal, pentru a i se permite plecarea în Germania în calitate de

cascador, respectiv în fosta R.D.G. pentru executarea unor scene de cascadorie

auto într-un film produs de studiourile D.B. și în fosta R.F.G., tot pentru

executarea unor astfel de scene.

Pârâtul a susținut că

toate așa-zisele note informative erau „umflate" tocmai pentru a i se

facilita plecarea în Germania, iar informațiile conținute de respectivele note

erau cunoscute de lucrătorul de Securitate din alte surse.

Cu privire la faptul

că informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale, pârâtul a invocat Raportul din 20 septembrie 1983 menționat în

nota de constatare, raport în care se precizează contribuția pârâtului care nu

are nicio legătură cu suprimarea ori îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale.

Această contribuție

vizează, în opinia pârâtului, descoperirea și combaterea unor infracțiuni în

care erau implicate persoane implicate în afaceri ilegale cu cetățeni străini

suspecți de apartenența la organizații teroriste internaționale, trafic de

valută și comercializare ilegală de obiecte străine.

Pe parcursul soluționării

cauzei, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 8

alin. (1) lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin Sentința nr.

3140 din 3 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și a

art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fond, a admis acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.N. și a constatat existența

calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a apreciat admisibilă sesizarea Curții Constituționale

cu soluționarea excepției invocate de pârât, având în vedere că aceasta are ca

obiect dispoziții dintr-o ordonanță în vigoare care au legătură cu soluționarea

cauzei, iar pe fondul excepției a reținut că este neîntemeiată.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut, în esență, că pârâtul a fost recrutat de organele de miliție

pentru încadrarea informativă a elementelor implicate în furturi de și din

autoturisme, în perioada 1978 - 1980.

Analizând actele

dosarului, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea

pârâtului de colaborator al Securității.

A constatat instanța

de fond că în perioada colaborării pârâtul a furnizat informații prin care se

denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist cum ar

fi: intenția de emigrare într-o țară occidentală, stabilirea și întreținerea

unor legături cu cetățeni străini, exprimarea unor nemulțumiri cu privire la

condițiile de trai din țară, la regimul social-politic, comentarii tendențioase

și negative referitoare la aspecte ale vieții politice, economice și sociale,

toate aceste manifestări având un caracter ostil regimului comunist.

De asemenea, prin

activitatea sa, a contribuit la realizarea de către organele de Securitate a

unei combinații informativ operative de compromitere a unor angajați ai

postului de radio „E.L." fiind și recompensat cu suma de 500 RON pentru

această activitate.

Referitor la

susținerile pârâtului, Curtea a considerat că acestea nu pot fi reținute ca

argumente în sprijinul soluției de respingere a acțiunii, față de următoarele

considerente:

Este irelevantă

susținerea că a fost recrutat de Serviciul de Informații Externe care nu a avut

nicio atribuție pe linie de poliție politică, atât timp cât art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 care definește noțiunea de colaborator al Securității nu

folosește noțiunea de „poliție politică", ci se referă la condiția

furnizării unor informații lucrătorilor Securității.

Or, această condiție

este neîndeplinită în cauză, Serviciul de Informații Externe făcând parte din

structura Securității, U.M. X, subunitatea U.M. Y reprezentând un serviciu de

informații externe care funcționa în cadrul unei unități teritoriale a

Securității.

Instanța a mai

reținut că din conținutul celor două rapoarte de recrutare, rezultă că pârâtul

era prieten cu cei doi ofițeri care l-au recrutat, însă acest aspect nu

reprezintă nici un fel de relevanță din punct de vedere al reținerii calității

sale de colaborator al Securității.

Aprecierea că cele

două recrutări au fost făcute formal, pentru a-i permite plecarea în Germania

în calitate de cascador este lipsită de suport probator, iar sub aspectul

colaborării sale cu Securitatea sunt importante informațiile pe care le-a

furnizat efectiv, informații care se înscriu în categoria celor prevăzute de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Neîntemeiată este și

susținerea potrivit căreia, informațiile furnizate erau cunoscute de căpitanul

D.P. din alte surse, Curtea constatând că notele informative de la dosar sunt

olografe, semnate de pârât cu numele conspirativ, iar informațiile cuprinse în

rapoartele întocmite de lucrătorul de Securitate coincid cu cele menționate în

notele informative date de pârât, ceea ce demonstrează că ele proveneau de la pârât

și nu de la alte surse.

Referitor la

considerațiile pe care pârâtul le face cu privire la scrisoarea adresată

postului de radio „E.L.", în cadrul cărora își exprimă nedumerirea căi un

informator al Securității și-ar declina adevărata identitate, se reține că

acestea sunt aprecieri fără fundament juridic, ce nu pot fi avute în vedere la

soluționarea cauzei.

În speță este

îndeplinită și cea de a doua condiție reglementată de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, aceea că informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Informațiile

furnizate de pârât, astfel cum au fost reținute de instanță, au îngrădit

dreptul la viață privată prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație

prevăzute de art. 12 din același Pact, precum și dreptul la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor prev. de art. 28 din Constituția României din

1965, coroborat cu art. 19 din Pactul sus-menționat.

Instanța a mai

reținut că faptele la care se face referire în raportul din 20 septembrie 1983

întocmit de căpitan D.P. sunt relevante și din punct de vedere penal, prin

calificarea unora din ele ca infracțiuni, dar din aprecierea că ele reprezintă

activitate ostilă țării și din conținutul lor concret rezultă că erau

considerate manifestări îndreptate împotriva regimului comunist.

Astfel, simplul fapt

că un cetățean român are legături cu cetățeni străini constituia o activitate

ostilă regimului comunist, aceste legături putând avea și o conotație penală în

funcție de afacerile care se derulau între aceste persoane, apreciate în raport

ca fiind ilegale.

De asemenea, simpla

deținere de valută și obiecte din străinătate era considerată o activitate de

aceeași natură, pentru că presupunea existența unor legături cu cei din

străinătate, indiferent dacă în sarcina persoanei se reținea sau nu săvârșirea

unei infracțiuni legată de deținerea sau traficarea acestora.

Concluzionând,

instanța a apreciat că sunt irelevante susținerile pârâtului privind

contribuția sa la descoperirea unor infracțiuni, în condițiile în care

informațiile pe care le furniza Securității denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist.

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs pârâtul C.N. care a invocat, în mod generic,

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut, în esență,

următoarele critici:

În speță, nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

pentru a se reține calitatea sa de colaborator al Securității.

Instanța de fond a

interpretat greșit probele administrate și a reținut fără temei că ar fi fost

dovedită activitatea sa de colaborator al Securității, raportat la relatările

C.N.S.A.S., vizavi de notele informative.

Instanța de fond, în

mod greșit, a apreciat că susținerile sale nu sunt relevante, ignorând faptul

că cele două recrutări s-au făcut formal, fiind necesare pentru a i se facilita

plecarea în Germania, în fosta R.D.G., în calitate de cascador.

În legătură cu

așa-zisa „combinație operativă" de compromitere a unor angajați ai

postului de radio E.L., instanța de fond nu a studiat suficient documentele

prezentate și nu a observat că scrisoarea trimisă directorului general al

postului de radio nu a fost redactată sau semnată de recurent;

Informațiile cuprinse

în notele informative nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, pentru a se considera îndeplinită cea de-a doua

condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ci au vizat aspecte

de natură penală, recrutarea sa fiind făcută pentru descoperirea și combaterea

unor infracțiuni în care erau implicate persoane în afaceri ilegale cu cetățeni

străini suspecți de apartenența la organizații teroriste internaționale, trafic

de valută și comercializare ilegală de obiecte străine, așa cum rezultă din

Raportul întocmit la data de 20 septembrie 1983 menționat în nota de

constatare.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata

calitatea de colaborator al Securității, trebuie îndeplinite cumulativ două

condiții și anume: persoana în cauză să fi furnizat informații indiferent sub

ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului comunist; aceste informații să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Sub acest aspect,

susținerea recurentului în sensul că în cazul său nu sunt îndeplinite

condițiile cerute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este

neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, așa cum

rezultă din întregul material probator administrat în cauză, recurentul-pârât a

colaborat cu organele Securității, fiind recrutat pentru prima oară în anul

1978, colaborarea durând până în anul 1980, iar pentru a doua oară a fost recrutat

pentru perioada 1980 - 1985. În urma recrutării, recurentul-pârât a colaborat

cu organele securității sub numele conspirativ „N.” și „C.”.

Tot astfel, din

notele informative depuse la dosar și necontestate ca autenticitate, precum și

din rapoartele întocmite de lucrătorii securității în legătură cu activitatea

depusă de recurent, rezultă cu certitudine că acesta a furnizat în perioada

colaborării, informații care denunțau activități și atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, respectiv: intenția de emigrare într-o țară

occidentală, stabilirea și întreținerea de legături cu cetățeni străini,

exprimarea nemulțumirii cu privire la condițiile de trai, ș.a.

Or, toate aceste

informații aveau drept consecință îngrădirea dreptului la viața privată prevăzut

de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și

Politice, dreptul la libera circulație, precum și dreptul la libera exprimare

și libertatea opiniilor.

În aceste condiții,

în mod corect instanța de fond a reținut că este irelevantă împrejurarea că

recurentul-pârât, cascador de profesie, a colaborat „formal” cu organele

securității pentru a i se permite plecarea sa în Germania, de vreme ce

informațiile furnizate sub forma notelor informative olografe și semnate de

recurent, se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Constatând

netemeinicia motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât, Curtea reține

și faptul că toate notele informative depuse la dosar sunt semnate de recurent

cu numele conspirativ și că informațiile cuprinse în rapoartele întocmite de

lucrătorul de securitate, coincid cu cele menționate în notele informative date

de recurent.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată de instanța

de fond fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N. împotriva Sentinței nr. 3140 din 3 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM