ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 11 martie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.N. solicitând să se constate existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, sub aspectul stabilirii calității de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/1/1226 din 22 aprilie 2009, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1978, de către organele de miliție, „pentru încadrarea informativă a elementelor implicate în furturi de și din autoturisme”. Ulterior, în anul 1980, acesta a fost recrutat de către UM X „pentru acțiuni speciale pe linia obiectivului „E.L.", precum și pentru supravegherea cetățenilor străini aflați la studii în România și a emigranților români stabiliți în R.F.G. și S.U.A.". A semnat un angajament, având numele conspirative „N." (1978 -1980) și „C." (1980 -1985). Reclamantul a susținut că informațiile furnizate de pârât îndeplinesc condiția de a se referi la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au fost exploatate informativ în dosarele semnalate, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate nu rămâneau fără urmări.

În concluzie, a opinat reclamantul, aceste informații au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului: dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație prev. de art. 12 din același Pact, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prev., de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul sus-menționat. Reclamantul a precizat că, potrivit documentelor din dosarul SIE nr. 44776 al cărui titular este pârâtul, acesta a „ajutat" organele de Securitate „în realizarea unei combinații informativ-operative de compromitere a lui E.G. și a altor angajați ai "E.L." față de conducerea americană a postului". Pentru aceasta a fost recompensat la data de 28 septembrie 1983 cu suma de 500 RON.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul omite să precizeze din ce structură făcea parte UM X, subunitatea UM Y și că a fost recrutat de Serviciul de Informații Externe care nu a avut nicio atribuție pe linie de poliție politică. A susținut că prima recrutare din anul 1978, dar și cea de-a doua recrutare din anul 1980 au fost făcute doar formal, pentru a i se permite plecarea în Germania în calitate de cascador, respectiv în fosta R.D.G. pentru executarea unor scene de cascadorie auto într-un film produs de studiourile D.B. și în fosta R.F.G., tot pentru executarea unor astfel de scene. Pârâtul a susținut că toate așa-zisele note informative erau „umflate" tocmai pentru a i se facilita plecarea în Germania, iar informațiile conținute de respectivele note erau cunoscute de lucrătorul de Securitate din alte surse.

Cu privire la faptul că informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, pârâtul a invocat Raportul din 20 septembrie 1983 menționat în nota de constatare, raport în care se precizează contribuția pârâtului care nu are nicio legătură cu suprimarea ori îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Această contribuție vizează, în opinia pârâtului, descoperirea și combaterea unor infracțiuni în care erau implicate persoane implicate în afaceri ilegale cu cetățeni străini suspecți de apartenența la organizații teroriste internaționale, trafic de valută și comercializare ilegală de obiecte străine. Pe parcursul soluționării cauzei, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.

art. 8 alin. (1) lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin Sentința nr. 3140 din 3 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și a art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.N. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a apreciat admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate de pârât, având în vedere că aceasta are ca obiect dispoziții dintr-o ordonanță în vigoare care au legătură cu soluționarea cauzei, iar pe fondul excepției a reținut că este neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut, în esență, că pârâtul a fost recrutat de organele de miliție pentru încadrarea informativă a elementelor implicate în furturi de și din autoturisme, în perioada 1978 - 1980. Analizând actele dosarului, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. A constatat instanța de fond că în perioada colaborării pârâtul a furnizat informații prin care se denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist cum ar fi: intenția de emigrare într-o țară occidentală, stabilirea și întreținerea unor legături cu cetățeni străini, exprimarea unor nemulțumiri cu privire la condițiile de trai din țară, la regimul social-politic, comentarii tendențioase și negative referitoare la aspecte ale vieții politice, economice și sociale, toate aceste manifestări având un caracter ostil regimului comunist.

De asemenea, prin activitatea sa, a contribuit la realizarea de către organele de Securitate a unei combinații informativ operative de compromitere a unor angajați ai postului de radio „E.L." fiind și recompensat cu suma de 500 RON pentru această activitate. Referitor la susținerile pârâtului, Curtea a considerat că acestea nu pot fi reținute ca argumente în sprijinul soluției de respingere a acțiunii, față de următoarele considerente: Este irelevantă susținerea că a fost recrutat de Serviciul de Informații Externe care nu a avut nicio atribuție pe linie de poliție politică, atât timp cât art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definește noțiunea de colaborator al Securității nu folosește noțiunea de „poliție politică", ci se referă la condiția furnizării unor informații lucrătorilor Securității.

Or, această condiție este neîndeplinită în cauză, Serviciul de Informații Externe făcând parte din structura Securității, U.M. X, subunitatea U.M. Y reprezentând un serviciu de informații externe care funcționa în cadrul unei unități teritoriale a Securității. Instanța a mai reținut că din conținutul celor două rapoarte de recrutare, rezultă că pârâtul era prieten cu cei doi ofițeri care l-au recrutat, însă acest aspect nu reprezintă nici un fel de relevanță din punct de vedere al reținerii calității sale de colaborator al Securității. Aprecierea că cele două recrutări au fost făcute formal, pentru a-i permite plecarea în Germania în calitate de cascador este lipsită de suport probator, iar sub aspectul colaborării sale cu Securitatea sunt importante informațiile pe care le-a furnizat efectiv, informații care se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia, informațiile furnizate erau cunoscute de căpitanul D.P. din alte surse, Curtea constatând că notele informative de la dosar sunt olografe, semnate de pârât cu numele conspirativ, iar informațiile cuprinse în rapoartele întocmite de lucrătorul de Securitate coincid cu cele menționate în notele informative date de pârât, ceea ce demonstrează că ele proveneau de la pârât și nu de la alte surse. Referitor la considerațiile pe care pârâtul le face cu privire la scrisoarea adresată postului de radio „E.L.", în cadrul cărora își exprimă nedumerirea căi un informator al Securității și-ar declina adevărata identitate, se reține că acestea sunt aprecieri fără fundament juridic, ce nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

În speță este îndeplinită și cea de a doua condiție reglementată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aceea că informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Informațiile furnizate de pârât, astfel cum au fost reținute de instanță, au îngrădit dreptul la viață privată prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație prevăzute de art. 12 din același Pact, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prev. de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul sus-menționat. Instanța a mai reținut că faptele la care se face referire în raportul din 20 septembrie 1983 întocmit de căpitan D.P.

sunt relevante și din punct de vedere penal, prin calificarea unora din ele ca infracțiuni, dar din aprecierea că ele reprezintă activitate ostilă țării și din conținutul lor concret rezultă că erau considerate manifestări îndreptate împotriva regimului comunist. Astfel, simplul fapt că un cetățean român are legături cu cetățeni străini constituia o activitate ostilă regimului comunist, aceste legături putând avea și o conotație penală în funcție de afacerile care se derulau între aceste persoane, apreciate în raport ca fiind ilegale. De asemenea, simpla deținere de valută și obiecte din străinătate era considerată o activitate de aceeași natură, pentru că presupunea existența unor legături cu cei din străinătate, indiferent dacă în sarcina persoanei se reținea sau nu săvârșirea unei infracțiuni legată de deținerea sau traficarea acestora.

Concluzionând, instanța a apreciat că sunt irelevante susținerile pârâtului privind contribuția sa la descoperirea unor infracțiuni, în condițiile în care informațiile pe care le furniza Securității denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul C.N. care a invocat, în mod generic, dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reține calitatea sa de colaborator al Securității. Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate și a reținut fără temei că ar fi fost dovedită activitatea sa de colaborator al Securității, raportat la relatările C.N.S.A.S., vizavi de notele informative.

Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că susținerile sale nu sunt relevante, ignorând faptul că cele două recrutări s-au făcut formal, fiind necesare pentru a i se facilita plecarea în Germania, în fosta R.D.G., în calitate de cascador. În legătură cu așa-zisa „combinație operativă" de compromitere a unor angajați ai postului de radio E.L., instanța de fond nu a studiat suficient documentele prezentate și nu a observat că scrisoarea trimisă directorului general al postului de radio nu a fost redactată sau semnată de recurent; Informațiile cuprinse în notele informative nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru a se considera îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, ci au vizat aspecte de natură penală, recrutarea sa fiind făcută pentru descoperirea și combaterea unor infracțiuni în care erau implicate persoane în afaceri ilegale cu cetățeni străini suspecți de apartenența la organizații teroriste internaționale, trafic de valută și comercializare ilegală de obiecte străine, așa cum rezultă din Raportul întocmit la data de 20 septembrie 1983 menționat în nota de constatare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții și anume: persoana în cauză să fi furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist; aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Sub acest aspect, susținerea recurentului în sensul că în cazul său nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, recurentul-pârât a colaborat cu organele Securității, fiind recrutat pentru prima oară în anul 1978, colaborarea durând până în anul 1980, iar pentru a doua oară a fost recrutat pentru perioada 1980 - 1985. În urma recrutării, recurentul-pârât a colaborat cu organele securității sub numele conspirativ „N.” și „C.”. Tot astfel, din notele informative depuse la dosar și necontestate ca autenticitate, precum și din rapoartele întocmite de lucrătorii securității în legătură cu activitatea depusă de recurent, rezultă cu certitudine că acesta a furnizat în perioada colaborării, informații care denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv: intenția de emigrare într-o țară occidentală, stabilirea și întreținerea de legături cu cetățeni străini, exprimarea nemulțumirii cu privire la condițiile de trai, ș.a.

Or, toate aceste informații aveau drept consecință îngrădirea dreptului la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație, precum și dreptul la libera exprimare și libertatea opiniilor. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că este irelevantă împrejurarea că recurentul-pârât, cascador de profesie, a colaborat „formal” cu organele securității pentru a i se permite plecarea sa în Germania, de vreme ce informațiile furnizate sub forma notelor informative olografe și semnate de recurent, se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Constatând netemeinicia motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât, Curtea reține și faptul că toate notele informative depuse la dosar sunt semnate de recurent cu numele conspirativ și că informațiile cuprinse în rapoartele întocmite de lucrătorul de securitate, coincid cu cele menționate în notele informative date de recurent. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. împotriva Sentinței nr. 3140 din 3 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM