ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

(C.N.S.A.S.) a formulat acțiune în constatarea calității de colaborator al

Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul S.M.

În motivarea acțiunii se arată că pârâtul

deține titlul de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și s-a

procedat la verificări în baza solicitărilor Secretariatului de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

A fost recrutat de Securitate în anul 1981 și

a furnizat informații care se referă la activități sau atribuții potrivnice

regimului totalitar comunist.

Prin Sentința civilă nr. 550 din 28 ianuarie

2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și a fost constatată calitatea

pârâtului S.M. de colaborator al Securității.

În motivarea soluției s-a reținut că din

conținutul înscrisurilor depuse de reclamant rezultă că sunt îndeplinite

condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și o parte din aceste

materiale sunt în măsură să contureze această concluzie.

A apreciat că cel puțin o parte din materialele

prezentate de reclamant sunt apte a atinge cerințele legale.

Astfel, s-a arătat că pârâtul a fost recrutat

la 16 iulie 1981 de către Direcția a IV-a a Securității și a semnat

angajamentul tipizat.

Pârâtul a semnalat organelor de securitate

chiar și anterior recrutării oficiale, informații despre o serie de deținuți,

astfel cum rezultă din notele informative din 20 iunie 1981 și 20 iulie 1981.

Instanța de fond a apreciat că, în mod

corect, reclamantul a considerat că informațiile furnizate nu intră în sfera de

incidență a art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâtul S.M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței deoarece s-au

încălcat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sau admiterea recursului și

pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivele de recurs se arată că procesul a

fost judecat în lipsa recurentului care nu a fost citat, fiindu-i încălcat

dreptul la apărare pentru un proces echitabil consfințit de Constituția

României.

Instanța de fond nu a procedat la verificarea

domiciliului de fapt al recurentului deoarece nu mai locuiește la adresa

indicată în acțiune în urma divorțului de soția sa (încă din anul 2006),

aceasta rămânând în domiciliul conjugal și ca urmare a încheierii unei

tranzacții.

De aceea, s-a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lipsa de

procedură cu recurentul.

În cazul în care se va respinge acest motiv

de recurs, s-a solicitat admiterea celui de-al doilea motiv pentru că instanța

de fond nu a apreciat legal probatoriul administrat în cauză, deoarece în

funcția pe care o avea în anul 1981, aceea de locotenent major în cadrul

fostului Sector 1 Miliție, avea ca atribuții judiciare identificarea și

prinderea infractorilor de drept comun (furt, tâlhărie, violuri, omor), neavând

nicio legătură cu problemele arestaților pentru trecerea frauduloasă a

frontierei de stat a României.

La 20 iulie 1981 se afla în Penitenciarul

Rahova și nu putea încălca sau îngrădi drepturile la viața privată sau

drepturile civile și politice ale vreunui deținut deoarece în detenție niciun

deținut nu avea drepturi civile sau politice.

S-a invocat și faptul că recurentul nu a fost

citat în vederea audierii de către reclamanta-intimată C.N.S.A.S. deși era

obligatoriu acest lucru, iar în cazul în care se pronunța o hotărâre, aceasta

urma să fie atacată la instanța de judecată printr-o contestație și nici

instanța de fond nu a procedat la audierea sa pentru clarificarea problemelor

incriminate.

După examinarea motivelor de recurs, a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs invocat - art. 304

pct. 5 C. proc. civ., este nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

hotărârea este nelegală dacă prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

"Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar

necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților

prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".

În cauză, nu suntem în prezența unei asemenea

nulități deoarece recurentul a fost citat conform datelor înscrise în actele de

identitate, respectiv în București, sector 5, copia cărții de identitate fiind

depusă în fața instanței de recurs.

Nu s-a făcut dovada că recurentul ar avea

domiciliu la o altă adresă decât cea la care a fost citat sau că ar avea

reședința stabilită legal la o altă adresă.

De altfel, deși a fost citat la adresa

respectivă, recurentul a luat cunoștință de hotărârea instanței de fond și a

declarat recurs în termen împotriva acesteia.

Și soluția dată pe fondul cauzei este legală

și temeinică.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, "colaborator

al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații

cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare,

date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori

de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie

cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al

Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care

consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu

sunt avute în vedere de prezenta definiție".

Din interpretarea acestor dispoziții se

desprind condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru stabilirea calității de

"colaborator al Securității": furnizarea de informații, indiferent

sub ce formă, informațiile să vizeze activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist, informațiile să conducă la îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În motivele de recurs nu se neagă semnarea

angajamentelor, întocmirea notelor informative după semnare, ci se susține că

notele fiind întocmite cu referiri la persoane care se aflau în detenție nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru că aceste persoane nu

aveau drepturi civile sau politice, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Este adevărat că persoanele vizate de notele

informative erau în executarea unor pedepse, dar chiar și în perioada

anterioară anului 1989, aceste persoane nu puteau fi decăzute din drepturi

decât în baza unei hotărâri judecătorești și numai pentru anumite infracțiuni,

iar dreptul la viață privată nu putea face obiectul unei astfel de hotărâri.

În cauză, s-a făcut dovada că prin notele

întocmite de recurent s-a încălcat dreptul la viața privată prevăzut de art. 17

din Pactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În privința cerinței audierii recurentului de

către instanța de fond, se constată că legea nu prevedea o asemenea cerință,

iar pârâtul a fost citat în fața instanței de fond în mod legal, dar nu s-a

prezentat pentru a-și face apărările pe care le considera necesare.

Apreciind că soluția instanței de fond este

legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din

Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. împotriva

Sentinței civile nr. 550 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

martie 2012.

Procesat

de GGC - GV