ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare a calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul S.G.

În motivarea cererii se arată că pârâtul este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 s-au efectuat cercetări în legătură cu acesta la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Potrivit Notei de constatare, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator, în anul 1973 a semnat un Angajament și a avut ca nume conspirativ „M.C.” (1973-1978) și „M.” (1974-1976, 1982, 1983). Au fost prezentate informațiile relevante furnizate organelor de Securitate care au condus la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de prematuritate a formulării acțiunii raportat la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că Nota de constatare trebuie însoțită de avizul Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 1746 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția prematurității formulării acțiunii, a fost admisă acțiunea și constatată calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului S.G. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut: - cu privire la excepția prematurității acțiunii Excepția a fost respinsă deoarece avizul Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S.

este consultativ, nefiind obligatorie depunerea acesteia la instanță, iar Nota de constatare este vizată de Șeful Serviciului Verificări Speciale și a fost aprobată în ședința din 10 noiembrie 2009 a Colegiului C.N.S.A.S. și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 24/2008. - pe fondul cauzei s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru că din note rezultă că pârâtul a dat informații despre colegii de serviciu, atitudinea acestora la locul de muncă, dacă aceștia sunt în anturajul unor militari sau familii ale acestora, despre colegi care afirmă că ascultă postul de radio „Europa Liberă”, starea de spirit a acestora referitoare la unele evenimente deosebite.

În unele cazuri informațiile au avut consecințe directe, Securitatea a inițiat acțiuni de urmărire informativă împotriva persoanelor vizate și pentru că aceste informații vizau îngrădirea dreptului la viață privată a altor cetățeni și se încălca dreptul la libertatea conștiinței și a dreptului la libertatea de exprimare a fost admisă acțiunea reclamantului. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S.G. și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată pentru constatarea calității de colaborator al Securității, pe cale de excepție, ca prematur introdusă și, pe fond, ca neîntemeiată și nefondată.

Referitor la prematuritatea cererii se arată că procedura stabilită de O.U.G. nr. 24/2008 este una imperativă și de strictă interpretare. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 se fac verificări, în baza art. 7 alin. (1), se întocmește Nota de constatare de către Direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. pentru persoana care a făcut obiectul verificării, iar această notă de constatare se înaintează Colegiului însoțită de documentația care a stat la baza întocmirii ei și de avizele Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S. Art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 precizează că notele de constatare emise de C.N.S.A.S. se comunică persoanelor verificate și celor care au solicitat verificarea prin sesizare recomandată cu confirmare de primire.

În cauză, acțiunea este prematură pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții anterioare sesizării instanței. Susținerile reclamantului cu privire la caracterul consultativ al avizului Direcției juridice nu sunt în concordanță cu prevederile legale pentru că legea nu face nicio distincție referitoare la calificarea avizului, astfel că și aprecierea instanței de fond este nelegală. În același timp, se invocă faptul că pârâtul a luat la cunoștință despre existența notei de constatare direct prin intermediul instanței de judecată, fără să fie încunoștințat anterior de existența acesteia prin sesizarea recomandată, iar instanța de fond nu a cercetat aceste aspecte. Pe fondul cauzei se arată că în cuprinsul notelor și rapoartelor nu este menționat nicăieri că acestea au condus la o sancțiune, indiferent de natura ei, aplicată unor terțe persoane ceea ce semnifică faptul că activitatea desfășurată de pârât nu a avut nicio repercusiune asupra nimănui.

Mai mult, din rapoartele ofițerilor rezultă că nu a furnizat informații relevante și era necesară reinstruirea sa, iar activitatea sa a fost canalizată către cetățenii străini, situație care ține exclusiv de siguranța națională și care nu a avut vreo influență asupra drepturilor sau libertăților fundamentale ale cetățenilor. Deși s-au enumerat o serie de înscrisuri furnizate de reclamant, se apreciază că acestea nu fac parte din cele prevăzute de art.2 lit. b) din O.U.G. nr.24/2008, iar în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege pentru a se dispune constatarea calității de colaborator al Securității. Pentru că în recurs C.N.S.A.S. nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat proba cu înscrisuri pentru a răspunde la excepția prematurității acțiunii, iar la instanța de fond nu au fost depuse înscrisuri pentru respingerea acestei excepții, s-a solicitat C.N.S.A.S.

să depună la dosar dovada avizului prevăzut de art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 și dovada comunicării notei de constatare către persoana verificată, potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ. S-a depus la dosar avizul Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S. asupra Notei de constatare nr. S/DI/I/935 din 25 martie 2009 privind pe pârâtul S.G. și adresa însoțită de confirmarea de primire a Notei de constatare comunicată recurentului-pârât S.G. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, a probelor administrate, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: - referitor la excepția prematurității acțiunii C.N.S.A.S., criticile din recurs sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, Nota de constatare întocmită în legătură cu o persoană verificată se avizează de Direcția Juridică a C.N.S.A.S. La dosarul instanței de recurs s-a depus avizul Direcției Juridice a C.N.S.A.S. cu privire la Nota de constatare ce îl vizează pe recurentul S.G. și nu se mai impune analiza naturii juridice a acestuia. Art. 10 alin. (1) din același act normativ prevede obligativitatea comunicării Notei de constatare către persoana verificată, precum și celor care au solicitat verificarea cu confirmare de primire. Și această condiție a fost îndeplinită în cauză pentru că la dosar s-a depus adresa prin care i s-a comunicat recurentului Nota de constatare precum și dovada confirmării de primire a acesteia la 25 ianuarie 2010, anterior primului termen de judecată fixat la 22 februarie 2010. - pe fondul cauzei, criticile recurentului sunt, de asemenea, nefondate.

Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definește colaboratorul Securității ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale, consemnate de lucrători ai Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din analiza textului rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: - persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă; - informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist; - informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, aceasta este îndeplinită în cauză, nici recurentul nu o contestă având în vedere că a semnat un angajament cu Securitatea și a întocmit note și rapoarte către organele securității. Condiția ca informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este și ea îndeplinită. Chiar dacă unele informații din cele furnizate nu s-ar încadra în această condiție, faptul că se relata despre alte persoane că ascultă postul de radio „Europa Liberă”, despre discuțiile purtate cu alte persoane în legătură cu intenția de a părăsi țara, despre legăturile cu cetățeni străini ale persoanelor cunoscute, dovedesc îndeplinirea acestei condiții.

Și condiția ca informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale este îndeplinită în cauză deoarece prin informațiile furnizate a fost vizată îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea de opinie care erau drepturi prevăzute de art. 28 din Constituția României. Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancționată și, deci, care să arate că activitatea desfășurată de pârât a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susțineri sunt nefondate. Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale și, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informații ar fi fost sancționată ca urmare a celor prezentate de recurent.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de S.G. împotriva sentinței nr. 1746 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.