ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.N., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în perioada 1977 - 1981 a fost hărțuit, urmărit, amenințat atât el cât și familia sa, i s-a condiționat libertatea (a fost amenințat cu închisoare) fiind constrâns astfel de către securitate în scopul de a obține informații cu privire la colegii de serviciu. În acest context, a arătat că la data de 19 noiembrie 1981 a semnat un angajament, iar pe toată această perioadă a avut dosar de urmărire penală pentru motive politice. Prin sentința 1879 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, în consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul este deținător al Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și prin cererea legală adresată autorității reclamante de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtului, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității.
Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/2043 din 20 august 2008, în conținutul căreia reținându-se că pârâtul a fost recrutat, în calitate de colaborator, „pentru a avea un control permanent al situației operative existente în secția Carburanți, a comentariilor dușmănoase la adresa orânduirii sociale și de stat din țara noastră făcute de unele persoane de la acest loc de muncă, cât și pentru a preveni intenția unor elemente ostile de a comite acte cu caracter dușmănos prin care s-ar produce pagube economiei naționale și atingere în orice mod a securității statului…” Totodată, a reținut că pârâtul a semnat la data de 19 noiembrie 1981 un angajament, având numele conspirativ „„M.M.”.
Prima instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere că informațiile furnizate de pârât Securității se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cum ar fi comentarii și manifestări necorespunzătoare legate de unele decizii ale organelor de partid și de stat, precum și audierea și colportarea știrilor transmise de posturi de radio străine, iar aceste informații au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul la data de 6 mai 2010, arătând că în termen legal vor fi depuse și motivele de recurs. La data de 13 august 2010 recurentul pârât a formulat cerere de repunere în termen și motivele de recurs. În motivarea cererii de repunere în termen, întemeiată pe prevederile art. 301, 303 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a arătat că hotărârea atacată nu i s-a comunicat sau această comunicare nu s-a realizat la adresele indicate. Astfel, a susținut că în urma comunicării sentinței la domiciliul din satul Lungani, comuna Vedea, județul Argeș dovada de comunicare a fost restituită cu mențiunea că destinatarul nu este cunoscut la acea adresă, deși pârâtul deține o locuință în acea localitate, iar la adresa din Pitești, str. Victoriei, județul Argeș comunicarea hotărârii s-a realizat prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat, fără a se preciza apartamentul.
Recurentul-pârât a arătat că întrucât în dovada de comunicare s-a menționat doar că actul s-a afișat, fără a fi indicat apartamentul, nu se poate verifica locul afișării acestei comunicări, nerezultând dacă actul s-a afișat pe ușa principală a locuinței proprii, a apartamentului în care locuiește pârâtul, sau pe ușa principală a blocului, caz în care apreciază că sunt încălcate prevederile art. 100 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ. Verificând actele dosarului, prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, iar în art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., se prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată domiciliul din satul Lung, comuna Vedea, județul Argeș, domiciliu indicat și în cererea de recurs, iar la fila 9 din dosarul de fond este indicat și domiciliul din Pitești, str. Victoriei.
Având în vedere că procedura de comunicare a hotărârii atacate nu a fost realizată la adresa din satul Lung, fiind restituită cu mențiunea că nu este cunoscut destinatarul la acea adresă, s-a procedat la recomunicarea hotărârii la cea de-a doua adresă rezultată din actele dosarului, din municipiul Pitești, județul Argeș, care s-a realizat prin afișare la locuința indicată, ca urmare a faptului că nu a fost găsită nicio persoană din cele prevăzute la pct. 1 din actul de procedură, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul verbal de comunicare a respectivului act. Critica recurentului vizează locul în care s-a afișat actul de procedură, care s-a făcut fie pe ușa apartamentului în care locuiește pârâtul, fie pe ușa blocului de la adresa respectivă, iar în opinia sa nu se poate realiza o asemenea constatare.
Potrivit art. 92 alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care cei citați sunt lipsă de la domiciliu, agentul va afișa citația fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu este indicat apartamentul, pe ușa principală a clădirii, încheind proces verbal despre acestea, iar potrivit alin. (6) dispozițiile acestui articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură. Contrar susținerilor recurentului, care sugerează o incertitudine în ceea ce privește locul afișării – ușa locuinței (apartamentului) sau ușa principală a clădirii, în dovada de comunicare este indicat numărul apartamentului, iar agentul procedural a subliniat mențiunea „Am afișat actul: pe ușa principală a locuinței destinatarului”.
Prin urmare, comunicarea hotărârii atacate a fost corect realizată conform prevederilor textului de lege sus menționat, care permit ca în cazul în care persoana căreia i se face comunicarea nu a fost găsită la domiciliu actul de procedură să fie afișat pe ușa locuinței destinatarului. În speță, instanța de control judiciar constatând că actul de procedură reprezentat de comunicarea hotărârii atacate către recurent a fost realizat cu respectarea prevederilor legale respinge cererea de repunere în termen formulată în temeiul art. 103 alin. (2) C. proc. civ. Î ntrucât comunicarea hotărârii atacate s-a efectuat la data de 26 mai 2010, iar recurentul - pârât a depus motivele de recurs abia la data de 13 august 2010 la mai mult de 15 zile de la comunicarea sentinței, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurentul-pârât I.N. Respinge recursul declarat de I.N. împotriva sentinței nr. 1879 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.