ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul I.N., să se constate calitatea acestuia de

colaborator al Securității.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând

informații care se referă la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile

sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Prin

întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în perioada

1977 - 1981 a fost hărțuit, urmărit, amenințat atât el cât și familia sa, i s-a

condiționat libertatea (a fost amenințat cu închisoare) fiind constrâns astfel

de către securitate în scopul de a obține informații cu privire la colegii de

serviciu. În acest context, a arătat că la data de 19 noiembrie 1981 a semnat

un angajament, iar pe toată această perioadă a avut dosar de urmărire penală

pentru motive politice.

Prin

sentința

1879

din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, în consecință, a constatat

calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În motivarea

hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul este deținător al Titlului de

Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și prin cererea legală

adresată autorității reclamante de către Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtului,

sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Urmare acestor

verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/2043 din 20

august 2008, în conținutul căreia reținându-se că pârâtul a fost recrutat, în

calitate de colaborator, „pentru a avea un control permanent al situației

operative existente în secția Carburanți, a comentariilor dușmănoase la adresa

orânduirii sociale și de stat din țara noastră făcute de unele persoane de la

acest loc de muncă, cât și pentru a preveni intenția unor elemente ostile de a

comite acte cu caracter dușmănos prin care s-ar produce pagube economiei

naționale și atingere în orice mod a securității statului…”

Totodată, a reținut

că pârâtul a semnat la data de 19 noiembrie 1981 un angajament, având numele

conspirativ „„M.M.”.

Prima

instanță a reținut, în esență, că

în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere că informațiile furnizate de pârât

Securității se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, cum ar fi comentarii și manifestări necorespunzătoare

legate de unele decizii ale organelor de partid și de stat, precum și audierea

și colportarea știrilor transmise de posturi de radio străine, iar aceste informații

au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptului la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția

României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul la data de 6 mai 2010, arătând că în termen

legal vor fi depuse și motivele de recurs.

La data de 13 august

2010 recurentul pârât a formulat cerere de repunere în termen și motivele de

recurs.

În motivarea cererii

de repunere în termen, întemeiată pe prevederile art. 301, 303 alin. (1) și art.

306 alin. (1) C. proc. civ. a arătat că hotărârea atacată nu i s-a comunicat

sau această comunicare nu s-a realizat la adresele indicate.

Astfel, a susținut că

în urma comunicării sentinței la domiciliul din satul Lungani, comuna Vedea,

județul Argeș dovada de comunicare a fost restituită cu mențiunea că

destinatarul nu este cunoscut la acea adresă, deși pârâtul deține o locuință în

acea localitate, iar la adresa din Pitești, str. Victoriei, județul Argeș

comunicarea hotărârii s-a realizat prin afișare pe ușa principală a locuinței

destinatarului, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat, fără a se preciza

apartamentul.

Recurentul-pârât a

arătat că întrucât în dovada de comunicare s-a menționat doar că actul s-a

afișat, fără a fi indicat apartamentul, nu se poate verifica locul afișării acestei

comunicări, nerezultând dacă actul s-a afișat pe ușa principală a locuinței proprii,

a apartamentului în care locuiește pârâtul, sau pe ușa principală a blocului,

caz în care apreciază că sunt încălcate prevederile art. 100 alin. (1) pct. 2

și 7 C. proc. civ.

Verificând actele

dosarului, prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte reține

următoarele:

Conform art. 20 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care

s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de

15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data

comunicării hotărârii ce se atacă, iar în art. 103 alin. (1) din C. proc. civ.,

se prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în

termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

Conform

art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Alin. (2)

al aceluiași articol prevede că termenul pentru depunerea motivelor se

socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai

înainte.

Reclamantul a indicat

în cererea de chemare în judecată domiciliul din satul Lung, comuna Vedea,

județul Argeș, domiciliu indicat și în cererea de recurs, iar la fila 9 din

dosarul de fond este indicat și domiciliul din Pitești, str. Victoriei.

Având în vedere că

procedura de comunicare a hotărârii atacate nu a fost realizată la adresa din

satul Lung, fiind restituită cu mențiunea că nu este cunoscut destinatarul la

acea adresă, s-a procedat la recomunicarea hotărârii la cea de-a doua adresă

rezultată din actele dosarului, din municipiul Pitești, județul Argeș, care s-a

realizat prin afișare la locuința indicată, ca urmare a faptului că nu a fost

găsită nicio persoană din cele prevăzute la pct. 1 din actul de procedură,

astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul verbal de comunicare a

respectivului act.

Critica recurentului

vizează locul în care s-a afișat actul de procedură, care s-a făcut fie pe ușa

apartamentului în care locuiește pârâtul, fie pe ușa blocului de la adresa

respectivă, iar în opinia sa nu se poate realiza o asemenea constatare.

Potrivit art.

92

alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care cei citați sunt lipsă

de la domiciliu, agentul va afișa citația fie pe ușa locuinței celui citat,

fie, dacă nu este indicat apartamentul, pe ușa principală a clădirii, încheind

proces verbal despre acestea, iar potrivit alin. (6) dispozițiile acestui

articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură.

Contrar

susținerilor recurentului, care sugerează o incertitudine în ceea ce privește

locul afișării – ușa locuinței (apartamentului) sau ușa principală a clădirii,

în dovada de comunicare este indicat numărul apartamentului, iar agentul

procedural a subliniat mențiunea „Am afișat actul: pe ușa principală a

locuinței destinatarului”.

Prin

urmare, comunicarea hotărârii atacate a fost corect realizată conform

prevederilor textului de lege sus menționat, care permit ca în cazul în care persoana

căreia i se face comunicarea nu a fost găsită la domiciliu actul de procedură

să fie afișat pe ușa locuinței destinatarului.

În speță,

instanța de control judiciar constatând că actul de procedură reprezentat de

comunicarea hotărârii atacate către recurent a fost realizat cu respectarea

prevederilor legale respinge cererea de repunere în termen formulată în temeiul

art. 103 alin. (2) C. proc. civ.

Î

ntrucât comunicarea hotărârii atacate s-a efectuat la data

de 26 mai 2010, iar recurentul - pârât a depus motivele de recurs abia la data

de 13 august 2010 la mai mult de 15 zile de la comunicarea sentinței,

în

temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca tardiv formulat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

repunere în termen formulată de recurentul-pârât I.N.

Respinge recursul

declarat de

I.N.

împotriva sentinței nr. 1879 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 martie 2011.