ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.V.. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat de organele de Securitate la data de 27 martie 1981 la aceeași dată semnând angajamentul olograf cu numele conspirativ de „S.”. A mai precizat reclamantul că pârâtul a furnizat informații prin materialele furnizate în perioada colaborării cu organele de securitate, informații care se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar, care au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, în speță dreptul la viața privată și dreptul la libera circulație.

Prin sentința civilă nr. 1149 din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul B.V.. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din examinarea documentelor considerate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca atestând transmiterea de informații furnizate de către pârât, nu se poate concluziona că informațiile furnizate denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar. Analizând conținutul concret al informațiilor furnizate, prima instanță a apreciat că acestea nu sunt suficiente pentru a caracteriza o relație de colaborare cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat în temeiul art. 299 și art. 304 1 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii în sensul constatării calității de colaborator al Securității a numitului B.V.. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele: - în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, considerând că pârâtul-intimat nu ar fi furnizat informații de natură a caracteriza o relație de colaborare cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) Teza I din O.U.G.nr.

24/2008; - consideră recurentul că informațiile furnizate de către intimat, relații ale unor cetățeni români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de rigorile statului totalitar, era o atitudine neagreată de regim și, prin urmare potrivnică acestuia, iar pe de altă parte, aceste informații vizau încălcarea unor drepturi fundamentale, intimatul având posibilitatea de a conștientiza posibilele urmări ale informației furnizate; - în fine, s-a arătat că, legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informații furnizate, fiind de ajuns un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții, pentru reținerea acestei calități, astfel că se impunea admiterea acțiunii cu care a sesizat instanța de fond.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului, pentru considerentele ce urmează: Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității intimatului-pârât B.V. de colaborator al Securității. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în legătură cu activitatea intimatului-pârât, care a adus atingere dreptului fundamental la viața privată ca și a dreptului la libera circulație, fiind întrunite în cazul de față toate condițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității a acestuia. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este „ persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reține că normele cu caracter special în discuție au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul jurisprudenței C.E.D.O, astfel încât soluția instanței de fond este nelegală, întrucât norma specială menționează categoriile de persoane cărora li se aplică dispozițiile legale arătate.

Astfel, intimatul-pârât a informat organele de Securitate ale regimului comunist, sub acoperirea numelui conspirativ „S.”, printre altele despre faptul că un coleg care avea relații de concubinaj cu o persoană de cetățenie greacă, persoana respectivă fiind „luată în studiu” - verificată în vederea recrutării și pentru legături cu străinii. Instanța de fond a apreciat însă, că din conținutul înscrisurilor de la dosar nu poate reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de pârât, neatingând calitatea impusă de lege, anume de a denunța activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Condiția cu privire la vizarea încălcării unor drepturi este fără doar și poate îndeplinită, întrucât în urma furnizării unor astfel de informații asupra celui la care se referea denunțul urma, de obicei să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității ,ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoana în cauză era deja urmărită. În cauză, s-a demonstrat și îndeplinirea condiției legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât relațiile românilor cu persoane străine în afara rigorilor statului totalitar erau interzise. Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat iar rejudecând cauza pe fond, acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității va fi admisă fiind întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se constata, calitatea de colaborator al Securității, a pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1149 din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite acțiunea și constată existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat B.V.. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.