ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței

constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul B.V..

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat de organele de

Securitate la data de 27 martie 1981 la aceeași dată semnând angajamentul

olograf cu numele conspirativ de „S.”.

A mai precizat

reclamantul că pârâtul a furnizat informații prin materialele furnizate în

perioada colaborării cu organele de securitate, informații care se referă la

atitudini potrivnice regimului totalitar, care au vizat îngrădirea unor

drepturi și libertăți fundamentale, în speță dreptul la viața privată și

dreptul la libera circulație.

Prin sentința civilă

nr. 1149 din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în

contradictoriu cu pârâtul B.V..

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că din examinarea documentelor

considerate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității ca atestând transmiterea de informații furnizate de către pârât, nu

se poate concluziona că informațiile furnizate denunțau activități și atitudini

potrivnice regimului totalitar.

Analizând conținutul

concret al informațiilor furnizate, prima instanță a apreciat că acestea nu

sunt suficiente pentru a caracteriza o relație de colaborare cu Securitatea, în

sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat în

temeiul art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ., admiterea recursului,

modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii în sensul

constatării calității de colaborator al Securității a numitului B.V..

În esență, prin

motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:

- în mod greșit prima

instanță a respins acțiunea, considerând că pârâtul-intimat nu ar fi furnizat

informații de natură a caracteriza o relație de colaborare cu Securitatea, în

sensul art. 2 lit. b) Teza I din O.U.G.nr. 24/2008;

- consideră

recurentul că informațiile furnizate de către intimat, relații ale unor

cetățeni români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de

rigorile statului totalitar, era o atitudine neagreată de regim și, prin urmare

potrivnică acestuia, iar pe de altă parte, aceste informații vizau încălcarea

unor drepturi fundamentale, intimatul având posibilitatea de a conștientiza

posibilele urmări ale informației furnizate;

- în fine, s-a arătat

că, legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informații furnizate,

fiind de ajuns un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții,

pentru reținerea acestei calități, astfel că se impunea admiterea acțiunii cu

care a sesizat instanța de fond.

Examinând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

se impune admiterea recursului, pentru considerentele ce urmează:

Recurentul-reclamant

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța

de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității

intimatului-pârât B.V. de colaborator al Securității.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile

formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în

legătură cu activitatea intimatului-pârât, care a adus atingere dreptului

fundamental la viața privată ca și a dreptului la libera circulație, fiind

întrunite în cazul de față toate condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008

pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității a acestuia.

Astfel, în conformitate

cu dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al

Securității este „

persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din

materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reține că normele cu

caracter special în discuție au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul

jurisprudenței C.E.D.O, astfel încât soluția instanței de fond este nelegală,

întrucât norma specială menționează categoriile de persoane cărora li se aplică

dispozițiile legale arătate.

Astfel,

intimatul-pârât a informat organele de Securitate ale regimului comunist, sub

acoperirea numelui conspirativ „S.”, printre altele despre faptul că un coleg

care avea relații de concubinaj cu o persoană de cetățenie greacă, persoana

respectivă fiind „luată în studiu” - verificată în vederea recrutării și pentru

legături cu străinii.

Instanța

de fond a apreciat însă, că din conținutul înscrisurilor de la dosar nu poate

reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

informațiile furnizate de pârât, neatingând calitatea impusă de lege, anume de

a denunța activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Condiția

cu privire la vizarea încălcării unor drepturi este fără doar și poate

îndeplinită, întrucât în urma furnizării unor astfel de informații asupra celui

la care se referea denunțul urma, de obicei să se desfășoare o acțiune de

investigare din partea Securității ,ori o înăsprire a formelor de supraveghere,

dacă persoana în cauză era deja urmărită.

În cauză,

s-a demonstrat și îndeplinirea condiției legale prevăzute de dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind denunțarea unor atitudini

potrivnice regimului comunist, întrucât relațiile românilor cu persoane străine

în afara rigorilor statului totalitar erau interzise.

Având în

vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a admite recursul declarat iar rejudecând cauza pe fond,

acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității va fi admisă fiind întrunite toate condițiile prevăzute de lege

pentru a se constata, calitatea de colaborator al Securității, a pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței nr. 1149 din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII

a contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea

atacată, în sensul că admite acțiunea și constată existența calității de

colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat B.V..

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28

iunie

2011.