ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A., constatarea
calității acestuia de colaborator al Securității.
În motivarea cererii sale,
reclamantul a arătat că, așa cum rezultă și din conținutul notei de constatare din
10 septembrie 2008, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator la data de
10 septembrie 1982, pentru „încadrarea informativă” a unui coleg de serviciu, semnând,
la aceeași dată, un angajament de colaborare olograf și primind numele conspirativ
de „M.”.
A susținut reclamantul
că pârâtul ar fi furnizat date utile muncii de securitate, referitoare la persoane
ce prezentau interes pentru organele de represiune ale statului, informații ce se
refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și
care vizau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor
prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din
Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului
la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile
Civile și Politice.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă
nr. 1448 din 23 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauză de către reclamant
poate fi reținută doar activitatea pârâtului de furnizare de informații către lucrătorii
Securității, aceste informații nefiind însă de natură să îndeplinească celelalte
cerințe ale legii, referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea
activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, sau îngrădirea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
A reținut prima instanță
că aprecierile și caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa
pârâtului, în contextul naturii informațiilor furnizate și menționate anterior,
nu pot face dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este
definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.
Instanța fondului a mai
constatat că din niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese
că informațiile furnizate de pârât au periclitat în vreun mod integritatea fizică
sau psihică a persoanelor despre care acesta a menționat în notele oferite, mai
mult, existând aprecieri explicite ale pârâtului referitoare la faptul că acele
persoane nu aveau poziții ostile orânduirii socialiste.
Recursul exercitat
de reclamant
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
potrivit art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea căii de atac,
recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a considerat greșit că pârâtul nu
a furnizat informații cu privire la opinii sau activități contrare regimului comunist,
neluând în considerare toate informațiile rezultate din cuprinsul notelor de analiză
întocmite de ofițerii de legătură.
A mai arătat că în speță
sunt întrunite toate condițiile prevăzute în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,
care se referă la informații furnizate, „indiferent sub ce formă”, care să vizeze
încălcarea unor drepturi fundamentale: pârâtul a informat Securitatea despre două
persoane care aveau „relații și legături în RFG”, pe baza informațiilor oferite,
considerate „utile muncii de Securitate” fiind întreprinse măsuri operative care
au constituit îngrădiri ale dreptului la viață privată al persoanelor urmărite.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma
motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Intimatul-pârât M.A. a
fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Național al Audiovizualului în temeiul
art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calității sale de deținător
al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Analizând probele rezultate
în urma verificărilor, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia - împărtășită
și de instanța de control judiciar - că informațiile prezentate de intimatul-pârât
nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist
și nu vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Potrivit art. 2 lit. b)
din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității „
persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,
precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,
prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar
comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.
Din interpretarea
acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator
al Securității”, presupune întrunirea a trei condiții cumulative:
furnizarea
de informații, indiferent sub ce formă;
- informațiile
să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- informațiile să vizeze
îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În esență, critica formulată
în recurs vizează la neluarea în considerare a informațiilor consemnate în notele
de analiză întocmite de lucrătorii securității, care, în opinia recurentului-pârât,
se încadrează în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu referire expresă
la nota de analiză din data de 8 decembrie 1986, emisă de un ofițer al Inspectoratului
Județean Prahova și consemnată la nota de constatare.
Textual, din această notă
de analiză s-au citat următoarele: „La data de mai sus, împreună cu șeful serviciului
am analizat activitatea și aportul informativ al informatorului „M”. Cu acest prilej
s-a putut constata că a furnizat date utile muncii de securitate referitoare la
persoane care prezintă interes pentru munca de securitate: A.M. și Ș.F., ultima
cunoscută cu relații și legături în R.F.G., despre unele neajunsuri și starea de
pericol existentă la stația de oxidare a bitumului etc, în baza căruia s-au întreprins
măsuri operative. Pentru viitor inf. M. va fi dirijat să ne informeze asupra stării
de spirit a personalului muncitor, calitatea produselor ce se realizează în secția
vată (subl. D.I.), cum se respectă prevederile deciziei 400/1981 și deciziei 408/19986,
calitatea produselor la liniile tehnologice, poziția unor persoane ce execută deplasări
în interes de serviciu în străinătate. Verificarea inf. M. o vom face cu sprijinul
inf. G.M. și I. Apreciem că inf. M. este util muncii de securitate și poate fi folosit
în continuare".
După cum se poate observa,
informațiile pe are lucrătorul de Securitate le-a consemnat ca fiind primite de
la informatorul M. vizează „unele neajunsuri și starea de pericol existentă la stația
de oxidare a bitumului”, aport informativ în baza căruia s-au întreprins măsuri
operative și s-au solicitat date legate de starea de spirit a personalului muncitor,
calitatea produselor, respectarea unor acte normative legate de desfășurarea activității
și deplasările în interes de serviciu, fără a fi menționată o relatare concretă,
privind activități sau atitudini potrivnice regimului comunist ale unei peroane
determinate.
Celelalte mențiuni se
referă numai la unele aspecte generale, împrejurări deja cunoscute sau aprecieri
ale lucrătorului de securitate („date utile muncii de securitate referitoare la
persoane care prezintă interes pentru munca de securitate: A.M și S.F., ultima cunoscută
cu relații și legături în R.F.G.”; „informatorul M. (…) a furnizat materiale și
date utile muncii de securitate (…)”; „ (…) dispune de calități care îl fac util
muncii de securitate” etc.).
Aceste aprecieri cu caracter
general asupra activității intimatului-pârât nu sunt însă dublate de informațiile
corespunzătoare, oferite în concret de acesta, astfel că instanța, obligată să examineze
ea însăși datele comunicate, pentru a verifica dacă acestea se încadrează în ipoteza
normei juridice, nu a avut la dispoziție elemente consistente care să se circumscrie
definiției legale a colaboratorului Securității.
Neîndeplinirea cerinței
ca informațiile să privească activități sau atitudini potrivnice regimului comunist
face de prisos analiza ultimei condiții legale, ce impune ca informațiile astfel
circumstanțiate să aibă aptitudinea de a atrage încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale persoanelor vizate.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței,
potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304
1
C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1448 din 23 martie 2010 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 februarie 2011.