ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Reclamatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.M. să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii se arată că, așa cum reiese din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/1376 din 04 mai 2009 pârâtul a fost recrutat la data de 1 martie 1988, la aceeași dată semnând angajament și preluând numele conspirativ de colaborator "O.". Recrutarea pârâtului s-a efectuat pentru încadrarea informativă a persoanelor din com. R., care călătoresc în orașul C., unde-și desfășoară activitatea profesională.

Prin cererea reconvențională formulată la data de 15 iunie 2010, reclamantul a solicitat ca instanța să constate că nu a desfășurat activități de poliție politică, motivat de faptul că măsurile dispuse de ofițerul de Securitate, ca urmare a notelor informative, nu au vizat nicio persoană în mod concret și astfel nu au generat consecințe în ce privește îngrădirea sau suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea, nu a contribuit cu informații la completarea vreunui dosar de urmărire informativă, ceea ce rezultă cu certitudine din notele de analiză a activității sale, din data de 29 iunie 1988. 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1119 din 15 februarie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată, iar cererea reconvențională formulată de pârât a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din conținutul înscrisurilor analizate, nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să poată fi considerat colaborator al fostei Securități, în accepțiunea dată de legiuitor, întrucât notele informative furnizate de pârât nu denunță activități și atitudini potrivnice regimului comunist cu consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Singura notă informativă în care pârâtul relatează despre discuțiile purtate de doi cetățeni în timpul deplasării de la București la C., discuție ce viza evenimentele petrecute la Brașov, făcând referiri la faptul că astfel de manifestări s-au organizat și în alte orașe, unde au fost împărțite și manifeste, este cea din data de 25 iunie 1988. Însă, această notă se referă la discuții purtate de persoane necunoscute, al căror nume nu a fost menționat de către pârât, astfel că, respectiva notă nu a fost susceptibilă de a produce consecințe cu privire la respectivele persoane. În consecință, Curtea a apreciat că notele informative nu se referă la activități și atitudini "potrivnice regimului totalitar comunist" și nici nu se poate stabili modul în care prin aceste informații pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Cu privire la cererea reconvențională, având în vedere dispozițiile art. 119 C. proc. civ., aceasta constituie un mijloc procedural prin care pârâtul formulează pretenții proprii față de reclamant. Or, în cauză, pârâtul prin cererea formulată, nu are o poziție ofensivă ci doar una de combatere a susținerilor reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând să se constate că nu a desfășurat activități de poliție politică. 3. Recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1119 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. 3.1. Referitor la nota informativă din data de 25 iunie 1988, recurentul consideră că este îndeplinită condiția impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - furnizarea de informații despre atitudini sau activități potrivnice regimului comunist, deoarece persoanele denunțate pretindeau că aveau cunoștință despre organizarea, ulterior discuției, a unor proteste asemănătoare celor de la Brașov. 3.2. Nota informativă din 12 septembrie 1988 conduce la ideea că intimatul critica persoanele vizate pentru faptul că nu organizau activități tipice de propagandă comunistă. 3.3. Prin nota din data de 19 aprilie 1988 prin care se denunța faptul că mai mulți muncitori nu s-au prezentat la serviciu în timpul sărbătorilor pascale, iar cei din tura a treia nu și-au realizat în întregime sarcinile ce le aveau, mulți dintre ei fiind obosiți și chiar adormind în timpul programului, reprezintă o aluzie clară a faptului că aceștia participaseră la slujba de Înviere.

3.4. Recurentul susține că este îndeplinită și condiția ce se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, deși numele persoanelor denunțate nu este menționat expres în nota informativă din 25 iunie 1988, acestea sunt descrise detaliat, iar însuși intimatul numea atitudinile denunțate drept "discuții cu caracter necorespunzător". 4. Apărările formulate de intimatul-pârât I.M. Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, susținerile recurentei sunt exagerate, interpretează subiectiv conținutul informațiilor și scoate anumite expresii din context. Intimatul nu a fost colaborator/informator al Securității, iar informațiile furnizate au fost considerate fără valoare operativă.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este nefondat. 1.1. Cu referire la Nota din 25 iunie 1988 se constatată că informațiile furnizate nu îndeplinesc prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și anume ca acestea să se refere la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist. Persoanele vizate, descrise doar prin înălțime și vârstă aproximativă, nu desfășurau activități potrivnice regimului comunist, ci relatau despre ceea ce auziseră de la alte persoane în legătură cu evenimentul din Brașov. Asemănător, prin Nota din 12 septembrie 1988 informațiile furnizate nu se referă la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist, ci se critică neorganizarea unor activități educative.

Discuțiile cu caracter necorespunzător amintite de recurent nu au legătură cu eventualele activități/atitudini potrivnice regimului comunist, ci sunt scoase din context, astfel cum a arătat și intimatul prin întâmpinare. Faptul că în timpul sărbătorilor de Paști (Nota din 19 aprilie 1988) unii muncitori au lipsit, iar cei din tura a III-a nu și-au realizat în întregime sarcinile nu implică de plano desfășurarea de activități potrivnice regimului comunist. 1.2. În egală măsură, în raport de cele reținute anterior, nici cea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este îndeplinită, informațiile neputând viza încălcarea unor drepturi fundamentale, deoarece nu privesc atitudini/activități specifice, iar cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.

2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1119 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012. Procesat de GGC - GV