ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamatul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.M.

să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii

se arată că, așa cum reiese din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/1376

din 04 mai 2009 pârâtul a fost recrutat la data de 1 martie 1988, la aceeași

dată semnând angajament și preluând numele conspirativ de colaborator

"O.". Recrutarea pârâtului s-a efectuat pentru încadrarea informativă

a persoanelor din com. R., care călătoresc în orașul C., unde-și desfășoară

activitatea profesională.

Prin cererea

reconvențională formulată la data de 15 iunie 2010, reclamantul a solicitat ca

instanța să constate că nu a desfășurat activități de poliție politică, motivat

de faptul că măsurile dispuse de ofițerul de Securitate, ca urmare a notelor

informative, nu au vizat nicio persoană în mod concret și astfel nu au generat

consecințe în ce privește îngrădirea sau suprimarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

De asemenea, nu a

contribuit cu informații la completarea vreunui dosar de urmărire informativă,

ceea ce rezultă cu certitudine din notele de analiză a activității sale, din

data de 29 iunie 1988.

instanței de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 1119 din 15 februarie 2011 a respins acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca

neîntemeiată, iar cererea reconvențională formulată de pârât a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că din conținutul înscrisurilor

analizate, nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din

textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să poată fi considerat colaborator al

fostei Securități, în accepțiunea dată de legiuitor, întrucât notele

informative furnizate de pârât nu denunță activități și atitudini potrivnice

regimului comunist cu consecința îngrădirii drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Singura notă

informativă în care pârâtul relatează despre discuțiile purtate de doi cetățeni

în timpul deplasării de la București la C., discuție ce viza evenimentele

petrecute la Brașov, făcând referiri la faptul că astfel de manifestări s-au

organizat și în alte orașe, unde au fost împărțite și manifeste, este cea din

data de 25 iunie 1988.

Însă, această notă se

referă la discuții purtate de persoane necunoscute, al căror nume nu a fost

menționat de către pârât, astfel că, respectiva notă nu a fost susceptibilă de

a produce consecințe cu privire la respectivele persoane.

În consecință, Curtea

a apreciat că notele informative nu se referă la activități și atitudini

"potrivnice regimului totalitar comunist" și nici nu se poate stabili

modul în care prin aceste informații pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale.

Cu privire la cererea

reconvențională, având în vedere dispozițiile art. 119 C. proc. civ., aceasta

constituie un mijloc procedural prin care pârâtul formulează pretenții proprii

față de reclamant. Or, în cauză, pârâtul prin cererea formulată, nu are o

poziție ofensivă ci doar una de combatere a susținerilor reclamantului Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând să se constate că

nu a desfășurat activități de poliție politică.

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

împotriva Sentinței nr. 1119 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

3.1. Referitor la

nota informativă din data de 25 iunie 1988, recurentul consideră că este

îndeplinită condiția impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 -

furnizarea de informații despre atitudini sau activități potrivnice regimului

comunist, deoarece persoanele denunțate pretindeau că aveau cunoștință despre

organizarea, ulterior discuției, a unor proteste asemănătoare celor de la

Brașov.

3.2. Nota informativă

din 12 septembrie 1988 conduce la ideea că intimatul critica persoanele vizate

pentru faptul că nu organizau activități tipice de propagandă comunistă.

3.3. Prin nota din

data de 19 aprilie 1988 prin care se denunța faptul că mai mulți muncitori nu

s-au prezentat la serviciu în timpul sărbătorilor pascale, iar cei din tura a

treia nu și-au realizat în întregime sarcinile ce le aveau, mulți dintre ei

fiind obosiți și chiar adormind în timpul programului, reprezintă o aluzie

clară a faptului că aceștia participaseră la slujba de Înviere.

3.4. Recurentul

susține că este îndeplinită și condiția ce se referă la vizarea încălcării unor

drepturi fundamentale, deși numele persoanelor denunțate nu este menționat expres

în nota informativă din 25 iunie 1988, acestea sunt descrise detaliat, iar

însuși intimatul numea atitudinile denunțate drept "discuții cu caracter

necorespunzător".

formulate de intimatul-pârât I.M.

Prin întâmpinare,

intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, susținerile recurentei

sunt exagerate, interpretează subiectiv conținutul informațiilor și scoate

anumite expresii din context.

Intimatul nu a fost

colaborator/informator al Securității, iar informațiile furnizate au fost

considerate fără valoare operativă.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

nefondat.

1.1. Cu referire la

Nota din 25 iunie 1988 se constatată că informațiile furnizate nu îndeplinesc

prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și

anume ca acestea să se refere la atitudini sau activități potrivnice regimului

comunist.

Persoanele vizate,

descrise doar prin înălțime și vârstă aproximativă, nu desfășurau activități

potrivnice regimului comunist, ci relatau despre ceea ce auziseră de la alte

persoane în legătură cu evenimentul din Brașov.

Asemănător, prin Nota

din 12 septembrie 1988 informațiile furnizate nu se referă la atitudini sau

activități potrivnice regimului comunist, ci se critică neorganizarea unor

activități educative. Discuțiile cu caracter necorespunzător amintite de

recurent nu au legătură cu eventualele activități/atitudini potrivnice

regimului comunist, ci sunt scoase din context, astfel cum a arătat și

intimatul prin întâmpinare.

Faptul că în timpul

sărbătorilor de Paști (Nota din 19 aprilie 1988) unii muncitori au lipsit, iar

cei din tura a III-a nu și-au realizat în întregime sarcinile nu implică de

plano desfășurarea de activități potrivnice regimului comunist.

1.2. În egală măsură,

în raport de cele reținute anterior, nici cea de-a doua condiție impusă de

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este îndeplinită,

informațiile neputând viza încălcarea unor drepturi fundamentale, deoarece nu

privesc atitudini/activități specifice, iar cele două condiții trebuie

îndeplinite cumulativ.

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 1119 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2012.

Procesat de GGC - GV