ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1780/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul S.C., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a semnat în anul 1985, angajamentul olograf de colaborare prin care a luat numele conspirativ W., iar recrutarea a fost efectuată în scopul asigurării controlului informativ asupra unor elemente cunoscute cu manifestări neadecvate, care-și desfășoară activitatea în cadrul Liceului nr. 33 din București cu predare în limba maghiară, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 1316 din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul S.C. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că din probele administrate în cauză, poate fi reținută activitatea pârâtului de furnizare de informații, note scrise, însă din mențiunile efectuate de ofițerii de securitate, atât în nota de analiză privind pe colaboratorul W. din 6 mai 1989, cât și în raportul cu propuneri de scoatere din rețeaua informativă a acestuia, rezultă că informațiile furnizate au fost de suprafață, aspectele relatate fiind în general cunoscute de serviciile de securitate, arătându-se că pârâtul avea rețineri în a semnala unele aspecte de interes operativ.

Totodată, prima instanță a avut în vedere și contextul în care pârâtul a semnat angajamentul, ulterior condamnării sale la 1 an închisoare pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, precum și faptul că la data de 8 decembrie 2008 a fost scos din rețeaua informativă și i-a fost deschis dosar de urmărire informativă, întrucât fusese semnalat cu manifestări naționalist-iredentiste și legături cu cetățeni maghiari, acesta situându-se pe o poziție ostilă orânduirii socialiste. Judecătorul fondului a constatat astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că informațiile furnizate de pârât nu au fost de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

3. Recursul declarat în cauză de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul critică soluția primei instanțe pentru omisiunea de a examina o informație furnizată de intimat, relevantă din perspectiva îndeplinirii ambelor condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv cea referitoare la o persoană care „este frecvent ascultător al postului de radio Europa Liberă”, ale cărui știri le-a comentat în fața intimatului, neștiind că acesta este informator al Securității. Drept consecință, Securitatea a deschis un dosar de urmărire informativă împotriva victimei delațiunii.

4. Apărările formulate de S.C. Prin întâmpinare, intimatul S.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a insistat asupra caracterului superficial și inofensiv al informațiilor pe care le-a furnizat Securității, ai cărei angajați își manifestau constant nemulțumirea pentru faptul că aspectele pe care S.C. le relatează le sunt deja cunoscute. A punctat, de asemenea, și împrejurarea că în epoca respectivă deținea informații importante despre persoane de interes pentru regim dar nu le-a furnizat. Referitor la motivul de recurs, intimatul arată că recurentul a omis să prezinte în întregul său informația invocată, respectiv că persoana B.A. „este un frecvent ascultător al postului de radio Europa Liberă – secția maghiară”.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs, a apărărilor formulate de intimat cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a intimatului pârât S.C.

Verificările au fost efectuate din oficiu de recurent în temeiul art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a faptului că S.C. a candidat la funcția de deputat în Parlamentul României. Examinând documentația amplă prezentată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în sprijinul acțiunii judiciare, prima instanță a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului S.C. nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Această concluzie nu este împărtășită de instanța de recurs, întrucât în privința informației vizate de motivul de recurs aceste condiții sunt îndeplinite.

Astfel, norma legală indicată stabilește că este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar”.

Verificând în concret Nota informativă din data de 27 octombrie 1985, prin care sursa „W.” (adică S.C.) a furnizat informația în discuție, Înalta Curte reține din cuprinsul acesteia: „vă informez că printre cunoștințele mele apropiate se află și numitul B.A., care domiciliază în zona Șos. A., ..., lucrează la C.F.R., ... este frecvent ascultător al postului de radio Europa Liberă secția maghiară, fapt constatat din discuțiile avute”. Din mențiunile efectuate de ofițerul de Securitate pe nota respectivă, mai rezultă că „sursa a furnizat nota ca urmare a sarcinilor trasate anterior privind concepțiile ostile ale unor elemente naționalist-iredentiste ... colaboratorul „W.” a fost instruit să continue legătura cu B.A.

pentru a ne semnala noi preocupări ale acestuia”. Din fragmentele redate anterior rezultă întrunirea ambelor condiții impuse de art. 2 lit. b), precitat. Mai întâi, furnizarea unei informații referitoare la o persoană individualizată cu nume, adresă, loc de muncă, persoană care asculta postul de radio „Europa Liberă”, reprezenta un denunț privitor la un act de sfidare a regimului. Împrejurarea că persoana vizată, de etnie maghiară, audia emisiunile secției maghiare ale postului de radio „Europa Liberă” este nesemnificativă în contextul de față, întrucât în toate limbile în care emitea, postul era un frecvent susținător al luptei anticomuniste și, prin aceasta, identificat de regimul din România acelei perioade cu un dușman al sistemului.

În al doilea rând, informația examinată „viza încălcarea unor drepturi fundamentale” fiind aptă prin ea însăși să conducă cel puțin la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 de Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute și să obțină noi informații despre persoana vizată, fără acordul acesteia. Deși pentru constatarea calității de colaborator la Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat, în speță această condiție este depășită pentru că în urma informației furnizate de S.C., numitului B.A.

i s-a deschis dosar de supraveghere informativă. Din Raportul cu propuneri de luare în supraveghere informativă a numitului B.A. întocmit la data de 16 noiembrie 1985, întocmit de ofițerul P.M. și aprobat la 19 noiembrie 1985 de superiorul acestuia, rezultă că: „Despre cel în cauză sursa „W.” ne-a semnalat că este un element șovin, filomaghiar, frecvent ascultător al postului de radio Europa Liberă ale cărui știri le-a comentat în fața sursei”. Conchizând, Înalta Curte reține că pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar informația analizată în considerentele acestei decizii este de natură a conduce la modificarea soluției Curții de Apel.

2. Temeiul legal al soluție instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., art. 304 1 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul S.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1316 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea. Constată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul S.C. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.