ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Acțiunea judiciară Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului P.N. de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat la data de 27 octombrie 1981 pentru supravegherea obiectivelor C.A.P. Biled, C.A.P. Șandru. și Uihei, în ceea ce privește munca de miliție și securitate.

La acea dată a semnat un angajament, preluând numele conspirativ de colaborator „Ș.U.". Reclamantul a arătat că acest nume nu a fost folosit nici de pârât și nici de ofițerii de legătură, numele utilizat în consemnările ofițerilor fiind „A1"/„A2". 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3030 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul P.N., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din examinarea materialelor ce însoțesc nota informativă, se constată că nu există niciun material care să ducă la concluzia că pârâtul ar fi furnizat organelor de securitate vreun tip de informații, deoarece nu există nicio notă informativă semnată cu numele conspirativ menționat în angajament, iar materialele întocmite de ofițerii de Securitate și depuse în copie la dosar se referă la activitatea informatorului „A2". A mai reținut instanța de fond faptul că din niciun act depus la dosar nu reiese că informatorii „Ș.U." și „A1" ar fi una și aceeași persoană, motiv pentru care nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora pârâtului i s-a atribuit un nume conspirativ, dar a furnizat informații sub alt nume conspirativ.

Instanța a apreciat că o asemenea atitudine din partea pârâtului ar fi total lipsită de logică și inexplicabilă, în lipsa unei probe care să facă o legătură între cele două pseudonime. Astfel, s-a reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că împrejurarea că pârâtul a semnat un angajament este nerelevantă, câtă vreme nu există nicio probă din care să reiasă că acesta a acționat în sensul celor menționate în respectivul act. 3. Recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ.. Recurentul susține că între înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată se găsește și „Raportul cu propunere de clasare a dosarului personal din data de 14 martie 1991 care demonstrează indubitabil legătura dintre numele conspirativ „A2” și numele real al intimatului-pârât. Ignorând această probă, instanța nu a observat că informațiile furnizate sub acest nume conspirativ (prezentate în Nota de constatare) îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., văzând că intimatul nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul de față este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a intimatului-pârât P.N.. Verificările s-au efectuat din oficiu, în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, în virtutea faptului că P.N. a candidat la funcția de primar al Comunei Ș., județul Timiș. Din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței, prezentată la pct. 1.2 din decizie, rezultă că prima instanță a reținut că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a probat că informativul „A2” ar fi una și aceeași persoană cu intimatul-pârât.

Analizând înscrisurile administrate, Înalta Curte a ajuns la o concluzie contrară. Astfel, în Referatul din 14 ianuarie 1980, întocmit de șeful postului de poliție Biled se indică explicit că informativul P.N. „va purta numele conspirativ de A2”; Raportul cu propuneri de înregistrare în evidențele Securității a informativului „A2” din satul Ș. întocmit de I J Timiș se referă expres la intimatul-pârât P.N.; la fel, în nota informativă datată 10 august 1989 având ca obiectiv „verificare sursă A1”, informatorul „Nelu” prezintă aspecte referitoare la aceeași persoană: „P.N.”, din comuna Biled satul Ș., care lucrează ca tehnician privind deparazitarea culturilor de cereale”; de asemenea, informatorul „Ionescu”, în nota informativă datată 9 septembrie 1989 cu același scop: verificare sursă „A2” relatează despre intimat.

Nu în ultimul rând, în înscrisul invocat de recurent: Raportul cu propunere de clasare a dosarului personal întocmit de SRI- Secția de informații Timiș la data de 14 martie 1991 se indică cu claritate că sursa „A2”, „atrasă la colaborare la data de 3 noiembrie 1981” poartă numele real P.N.. Toate aceste elemente probatorii converg univoc către concluzia afirmată de recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că intimatul-pârât P.N. a furnizat Securității informații sub numele conspirativ de „A2” sau „A1”. Împrejurarea că în angajamentul semnat de intimat la data de 27 octombrie 1981 acesta și-a asumat numele conspirativ de „Ș.U.” dar numele utilizat în consemnările ofițerilor a fost altul respectiv „A1”/”A2” nu este relevantă, câtă vreme identificarea intimatului-pârât s-a realizat pe baza probelor anterior indicate iar utilizarea mai multor nume conspirative ale aceluiași informator era un procedeu utilizat de agenții poliției comuniste.

Verificând în concret calitatea informațiilor furnizate de intimat în perioada anilor 1981-1989, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Intimatul a furnizat în mai multe rânduri informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, de exemplu cu privire la mai multe persoane „cuprinse în tabelul A cum sunt: B.O.I., K.I, H.P., V.P. cât și asupra altor elemente ca B.G., G.T., S.E. care sunt în atenția postului de miliție cu probleme pe linie de securitate”; a furnizat un număr de 13 note informative „cu referire la unii cetățeni străini care au sosit în localitate și despre persoane cuprinse în tabelul A și B” (conform documentului de la dosar fond); a contribuit la „neutralizarea activității protestatare a familiei Ristiu”.

Pe aceeași linie, în Nota de analiză privind activitatea desfășurată de informatorul „A2” întocmită la 18 iunie 1988 de către IJ Timiș, Serv. I A, s-a consemnat că „materialele furnizate s-au dovedit a fi utile, astfel 5 dintre aceste materiale s-au referit la atitudinea și comportamentul numiților K.M., U.V., N.N., T.I. din tabelul A, iar 8 au contribuit la buna cunoaștere a activității unor cetățeni străini veniți pe raza comunei”. Și cea de-a doua condiție impusă de legiuitor, ca informațiile furnizate să vizeze încălcarea unor drepturi fundamentale, este îndeplinită în speță, fiind clar că intimatul a contribuit cel puțin la încălcarea dreptului la viață privată al persoanelor urmărite, drept prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În fine, cât privește valoarea probatorie a documentelor întocmite de lucrătorii Securității, Înalta Curte reține că voința legiuitorului a fost în sensul de a le situa pe același plan cu materialele olografe provenind de la persoana verificată. Astfel, din definiția legală cuprinsă în art. 2 lit. b) rezultă că este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”. Ca urmare, constatând că prezumția relativă de veridicitate a înscrisurilor examinate nu a fost răsturnată prin nici un mijloc de probă de către intimat, Înalta Curte va constata calitatea acestuia de colaborator al Securității.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, modificându-se sentința în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 3030 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Constată calitatea pârâtului P.N. de colaborator al Securității. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2011.