ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Acțiunea judiciară

Prin acțiunea

formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului P.N. de

colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat la data de 27 octombrie 1981

pentru supravegherea obiectivelor C.A.P. Biled, C.A.P. Șandru. și Uihei, în

ceea ce privește munca de miliție și securitate. La acea dată a semnat un

angajament, preluând numele conspirativ de colaborator „Ș.U.". Reclamantul

a arătat că acest nume nu a fost folosit nici de pârât și nici de ofițerii de

legătură, numele utilizat în consemnările ofițerilor fiind „A1"/„A2".

Prin sentința civilă

nr. 3030 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu

cu pârâtul P.N., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că din examinarea materialelor ce însoțesc nota informativă,

se constată că nu există niciun material care să ducă la concluzia că pârâtul ar

fi furnizat organelor de securitate vreun tip de informații, deoarece nu există

nicio notă informativă semnată cu numele conspirativ menționat în angajament, iar

materialele întocmite de ofițerii de Securitate și depuse în copie la dosar se referă

la activitatea informatorului „A2".

A mai reținut instanța

de fond faptul că din niciun act depus la dosar nu reiese că informatorii „Ș.U."

și „A1" ar fi una și aceeași persoană, motiv pentru care nu pot fi reținute

susținerile reclamantului potrivit cărora pârâtului i s-a atribuit un nume conspirativ,

dar a furnizat informații sub alt nume conspirativ. Instanța a apreciat că o asemenea

atitudine din partea pârâtului ar fi total lipsită de logică și inexplicabilă, în

lipsa unei probe care să facă o legătură între cele două pseudonime.

Astfel, s-a reținut în

considerentele hotărârii atacate faptul că împrejurarea că pârâtul a semnat un angajament

este nerelevantă, câtă vreme nu există nicio probă din care să reiasă că acesta

a acționat în sensul celor menționate în respectivul act.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ..

Recurentul susține că

între înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată se găsește și „Raportul

cu propunere de clasare a dosarului personal din data de 14 martie 1991 care demonstrează

indubitabil legătura dintre numele conspirativ „A2” și numele real al intimatului-pârât.

Ignorând această probă, instanța nu a observat că informațiile furnizate sub acest

nume conspirativ (prezentate în Nota de constatare) îndeplinesc condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., văzând că intimatul nu a formulat întâmpinare,

Înalta Curte constată că recursul de față este fondat pentru argumentele expuse

în continuare.

de drept relevante

Recurentul-reclamant Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios

administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect

constatarea calității de colaborator al Securității a intimatului-pârât P.N..

Verificările s-au efectuat

din oficiu, în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a

din O.U.G. nr. 24/2008, în virtutea faptului că P.N. a candidat la funcția de primar

al Comunei Ș., județul Timiș.

Din expunerea rezumativă

a considerentelor sentinței, prezentată la pct. 1.2 din decizie, rezultă că prima

instanță a reținut că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității nu a probat că informativul „A2” ar fi una și aceeași persoană cu intimatul-pârât.

Analizând înscrisurile

administrate, Înalta Curte a ajuns la o concluzie contrară.

Astfel, în Referatul din

14 ianuarie 1980, întocmit de șeful postului de poliție Biled se indică explicit

că informativul P.N. „va purta numele conspirativ de A2”; Raportul cu propuneri

de înregistrare în evidențele Securității a informativului „A2” din satul Ș. întocmit

de I J Timiș se referă expres la intimatul-pârât P.N.; la fel, în nota informativă

datată 10 august 1989 având ca obiectiv „verificare sursă A1”, informatorul „Nelu”

prezintă aspecte referitoare la aceeași persoană: „P.N.”, din comuna Biled satul

Ș., care lucrează ca tehnician privind deparazitarea culturilor de cereale”; de

asemenea, informatorul „Ionescu”, în nota informativă datată 9 septembrie 1989 cu

același scop: verificare sursă „A2” relatează despre intimat.

Nu în ultimul rând, în

înscrisul invocat de recurent: Raportul cu propunere de clasare a dosarului personal

întocmit de SRI- Secția de informații Timiș la data de 14 martie 1991 se indică

cu claritate că sursa „A2”, „atrasă la colaborare la data de 3 noiembrie 1981” poartă

numele real P.N..

Toate aceste elemente

probatorii converg univoc către concluzia afirmată de recurentul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, că intimatul-pârât P.N. a furnizat Securității

informații sub numele conspirativ de „A2” sau „A1”.

Împrejurarea că în angajamentul

semnat de intimat la data de 27 octombrie 1981 acesta și-a asumat numele conspirativ

de „Ș.U.” dar numele utilizat în consemnările ofițerilor a fost altul respectiv

„A1”/”A2” nu este relevantă, câtă vreme identificarea intimatului-pârât s-a realizat

pe baza probelor anterior indicate iar utilizarea mai multor nume conspirative ale

aceluiași informator era un procedeu utilizat de agenții poliției comuniste.

Verificând în concret

calitatea informațiilor furnizate de intimat în perioada anilor 1981-1989, Înalta

Curte constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Intimatul a furnizat în

mai multe rânduri informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist,

de exemplu cu privire la mai multe persoane „cuprinse în tabelul A cum sunt: B.O.I.,

K.I, H.P., V.P. cât și asupra altor elemente ca B.G., G.T., S.E. care sunt în atenția

postului de miliție cu probleme pe linie de securitate”; a furnizat un număr de

13 note informative „cu referire la unii cetățeni străini care au sosit în localitate

și despre persoane cuprinse în tabelul A și B” (conform documentului de la dosar

fond); a contribuit la „neutralizarea activității protestatare a familiei Ristiu”.

Pe aceeași linie, în Nota

de analiză privind activitatea desfășurată de informatorul „A2” întocmită la 18

iunie 1988 de către IJ Timiș, Serv. I A, s-a consemnat că „materialele furnizate

s-au dovedit a fi utile, astfel 5 dintre aceste materiale s-au referit la atitudinea

și comportamentul numiților K.M., U.V., N.N., T.I. din tabelul A, iar 8 au contribuit

la buna cunoaștere a activității unor cetățeni străini veniți pe raza comunei”.

Și cea de-a doua condiție

impusă de legiuitor, ca informațiile furnizate să vizeze încălcarea unor drepturi

fundamentale, este îndeplinită în speță, fiind clar că intimatul a contribuit cel

puțin la încălcarea dreptului la viață privată al persoanelor urmărite, drept prevăzut

de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și Politice și

art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În fine, cât privește

valoarea probatorie a documentelor întocmite de lucrătorii Securității, Înalta Curte

reține că voința legiuitorului a fost în sensul de a le situa pe același plan cu

materialele olografe provenind de la persoana verificată. Astfel, din definiția

legală cuprinsă în art. 2 lit. b) rezultă că este colaborator al Securității „persoana

care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale”.

Ca urmare, constatând

că prezumția relativă de veridicitate a înscrisurilor examinate nu a fost răsturnată

prin nici un mijloc de probă de către intimat, Înalta Curte va constata calitatea

acestuia de colaborator al Securității.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, modificându-se sentința în sensul

arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 3030 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea pârâtului P.N. de colaborator

al Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie

2011.