ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3863/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3863/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin Sentința penală nr. 213/2009 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 748/85/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.:

A fost achitat

inculpatul S.N., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

I. În baza art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul S.N. la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 1

1

lit. a) din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul S.N. la 4 luni

închisoare pentru infracțiunea de port fără drept de cuțit în locuri și

împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a

persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an

și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o

perioadă de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat reținerea și arestarea

preventivă din 21 iunie 2004 până în 20 iulie 2004.

II. În baza art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul B.D. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 1

1

lit. a) din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul B.D. la 4 luni

închisoare pentru infracțiunea de port fără drept de cuțit în locuri și

împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a

persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an

și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o

durată de 3 ani și 2 luni.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat reținerea și arestarea

preventivă din 15 februarie 2004 până la 20 februarie 2004.

III. În baza art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul C.S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul C.S. la 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.

În baza art. 34 lit.

d) C. pen. s-a dispus ca inculpatul C.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 1

an închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o

perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei principale.

IV. În baza art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului B.G.A., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 180 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpaților S.N., B.D. și C.S. asupra cauzelor de

revocare a suspendării condiționate prev. de art. 83 C. pen.

Au fost respinse

cererile de despăgubire formulate de părțile civile P.E. și D.I.V.

A fost revocat

sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor părților responsabile

civilmente B.G. și B.A.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-au confiscat de la inculpații S.N. și B.D. cuțitele corpuri

delicte.

În baza art. 191 C.

proc. pen., au fost obligați fiecare din inculpații S.N., B.D. și C.S. să

plătească statului câte 1.200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 7 ianuarie 2008 au fost trimiși în

judecată inculpații B.D., S.N., C.S. și B.G.A.

Din actul de sesizare

reiese că în ziua de 14 februarie 2004 a avut loc o altercație, inițial între

inculpații S.N. și B.G.A., într-un bar din comuna S. Disputa a continuat în

stradă unde S.N. a fost lovit de C.S. și B.G.A. La incident au luat parte și

alte persoane printre care și P.I.D., care în învălmășeala produsă, și

altercația cu S.N., se susține că a fost lovit cu cuțitul de acesta din urmă,

leziunile suferite cauzându-i moartea.

După un prim ciclu

procesual cauza a fost restituită Parchetului pentru completarea urmăririi

penale, fiind ulterior înregistrată iar pe rolul instanței.

După reînregistrare

au fost ascultați inculpații, au fost audiați martorii: T.I., B.N., D.I.D.,

I.D.N., B.N., H.D.M., S.A.I., H.E., B.N., R.S.C., B.I., L.I. și L.I.Z..

La dosar se mai

găsesc procesul-verbal de cercetare la fașă locului, planșe fotografice, acte

medico-legale emanând de la o serie de instituții specializate până la nivelul

Comisiei Superioare de Avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală

"Mina Minovici", declarațiile părților civile, acte emanând de la

părțile civile, alte înscrisuri.

Din analiza probelor

dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:

La incidentul din

afara discotecii au fost prezente multe persoane, dintre care unele au fost

audiate ca martori, și ale căror declarații date în timpul urmăririi penale, la

puțin timp după întâmplare, sunt relevante pentru stabilirea stării de fapt.

Este vorba de martorii C.M., B.D.M., S.A.I., R.S.C., T.I., I.D.N., D.I.D. și

S.I.V.

Toți acești martori

relatează că după ce au ieșit din discotecă, inculpatul S.N. a fost lovit de

inculpații B. și C., de victima P., precum și de alte persoane care luau parte

la incident. Inculpatul S.N. a căzut la pământ în urma loviturilor primite, s-a

ridicat, și fiind din nou lovit, a căzut iarăși. În această fază, martorii

arată că la un moment dat, s-a desprins din grup victima care a afirmat,

adresându-se inculpatului C. "S. m-a tăiat", fără să facă nicio altă

precizare.

Aspectul cel mai

important pentru stabilirea vinovăției este acela că niciunul din martori nu

afirmă că victima a fost tăiată de inculpatul S.N. Mai mult decât atât, nu au

văzut ca în acele împrejurări să aibă cuțit asupra lui.

Dintr-o serie de

probe, reiese că inculpatul S.N. a avut asupra lui în acea seară o teacă de

cuțit, sau că ar fi amenințat, în alte împrejurări, alte persoane, precum și că

este o fire violentă. Toate acestea nu au nicio relevanță în stabilirea

vinovăției pentru infracțiunea de omor, pentru că nu pot duce prin ele însele

la concluzia că el este cel care a lovit cu cuțitul victima.

Tot în aceeași ordine

de idei, nu poate fi luată în considerare nici declarația inculpatului B.D.

care afirmă că S.N. i-ar fi spus că a tăiat pe victimă. Inculpatul B.D. avea

tot interesul să facă o asemenea declarație, întrucât el a fost cel vizat

inițial de săvârșirea infracțiunii de omor, fiind și arestat preventiv o

perioadă de 5 zile. De altfel, despre acesta s-a și spus că fiind la locul

săvârșirii faptei, în apropiere ar fi fost văzut cu un cuțit asupra lui.

Pe lângă toate

acestea mai trebuie avute în vedere și concluziile actelor medico-legale

menținute de Comisia Superioară din cadrul Institutului de Medicină Legală

"Mina Minovici" care nu fac altceva decât să instituie un dubiu în

ceea ce privește corpul vulnerant care a cauzat leziuni victimei. Textual se

arată că oricare dintre cele două corpuri delicte sau alt obiect tăietor -

înțepător cu caracteristici asemănătoare ar fi putut cauza leziunile. Or, cele

două corpuri vulnerante aparțin inculpaților S.N. și B.D., deosebite ca formă

și natură, primul fiind un cuțit că prăsele din corn de animal iar al doilea,

un briceag.

Tot medico-legal s-a

stabilit că pe briceag urmele de sânge nu sunt de natură umană, iar în ceea ce

privește urmele de sânge de pe cuțitul cu prăsele, nu s-a putut determina

natura lor.

Cum din coroborarea

tuturor acestor probe Tribunalul a apreciat că nu reiese că inculpatul S.N. ar

fi cel care a lovit victima cu un corp tăietor înțepător, în conformitate cu

art. 10 lit. b) C. proc. pen. acesta a fost achitat pentru infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. lit. i) C.

pen.

Tribunalul a apreciat

că inculpatul S.N., alături de inculpații B.D. și C.S. se fac însă vinovați de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321

alin. (1) C. pen.

Din depozițiile

martorilor audiați a rezultat că în seara zilei de 14 februarie 2004 au

tulburat liniștea publică printr-o serie de două manifestări verbale, folosind

cuvinte și expresii necorespunzătoare, recurgând și la violențe, mai întâi în

incinta discotecii, iar apoi pe stradă, deranjând pe cei prezenți și creând o

stare de nesiguranță.

Tot din probele

testimoniale mai rezultă că în aceeași noapte inculpații S.N. și B.D. au avut

asupra lor un cuțit în împrejurările în care exista creată o stare

conflictuală. Sunt relevante în acest sens depozițiile celor care i-au văzut

plecând acasă după incident și înarmându-se în vederea unei eventuale riposte.

Numai intervenția paznicilor locali a făcut ca o asemenea atitudine să fie

curmată.

Fapta celor doi

inculpați constituie infracțiunea prev. de art. 1

1

lit. a) din Legea

nr. 61/1991.

Referitor la

inculpatul C.S., din relatările martorilor C.M., S.A.I. și R.S.C., reiese că

l-a lovit pe inculpatul S.N., faptă la care a luat parte și inculpatul, minor

la aceea dată, B.G.A. În urma leziunilor suferite i-au fost necesare pentru

vindecare 4 - 5 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul

medico-legal.

Așa fiind fapta

inculpatului C.S. constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2)

C. pen.

Pentru infracțiunile

mai sus arătate cei trei inculpați au fost condamnați, iar la individualizarea

pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen.

S-a apreciat de către

Tribunal că se impune ca inculpatului S.N. să i se aplice o pedeapsă mai mare

pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și

ordini publice întrucât el este inițiatorul evenimentelor.

În consecință

inculpatul S.N. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul B.D.

la 1 an și 2 luni închisoare, iar inculpatul C.S. la 1 an închisoare.

Pentru această

infracțiune s-au reținut și circumstanțele agravante prev. de art. 75 lit. a)

și c) C. pen., întrucât a fost comisă de 3 persoane și împreună cu un minor,

respectiv inculpatul B.G.A.

Inculpații S.N. și

B.D. au fost condamnați și la alte 4 luni închisoare fiecare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 1

1

lit. a) din Legea 61/1991.

La rândul său

inculpatul C. a mai fost condamnat la 500 lei amendă pentru infracțiunea de

lovire.

Constatându-se că

sunt îndeplinite cerințele art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată

a pedepselor cu închisoarea, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

și suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării

condiționate a pedepsei principale.

Inculpatul B.G.A. era

minor la data comiterii infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și art. 180

alin. (2) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată. Potrivit art. 129 C.

pen. termenul de prescripție pentru minori se reduce la jumătate. Or, având în

vedere această dispoziție raportat la data comiterii faptelor s-a constatat că

sunt îndeplinite în cazul ambelor infracțiuni termenele de prescripția

răspunderii penale prev. de art. 122 C. pen.

Pe cale de

consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C.

proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva acestuia pentru cele

două infracțiuni.

Ținând cont și de

prevederile art. 118 lit. b) C. proc. pen. au fost confiscate de la inculpații

S.N. și B.D. cele două cuțite corpuri delicte.

Întrucât inculpatul

S.N. a fost achitat pentru infracțiunea de omor, cererile de despăgubiri

formulate de părțile civile P.E. și D.I.V. au fost respinse.

Totodată s-a dispus

revocarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor părților

responsabile civilmente B.G. și B.A..

Împotriva Sentinței

penale nr. 213/2009 a Tribunalului Sibiu, secția penală, au declarat apel în

termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, părțile civile P.E., D.I.V. și

inculpatul C.S.

Prin apelul formulat

parchetul a adus hotărârii atacate următoarele critici de nelegalitate și

netemeinicie:

instanța a dispus în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea

inculpatului S.N., apreciind că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă

că inculpatul S.N. a fost cel care a lovit victima P.I.D. cu cuțitul

determinând decesul acestuia.

Instanța de fond a

făcut o greșită apreciere a materialului probator aflat la dosarul cauzei

deoarece chiar dacă niciunul din martorii audiați nu au perceput exact momentul

în care inculpatul S.N. a aplicat victimei lovitura cu cuțitul, nu se poate

face abstracție de declarațiile în care martorii R.S.C. și B.I. arată că

inculpatul S.N. se bătea la o distanță de 20 - 30 de metri cu coinculpații B.

și C., victima fiind și ea în acel grup, iar la un moment dat victima a ieșit

din grup strigând "S., m-a tăiat!". Aceiași martori mai arată că după

ce victima înjunghiată s-a retras spre discoteca, inc. S.N. a rămas trântit la

pământ strigând "Va omor, va omor!", după care a plecat spre casă.

În mod evident

victima P.I.D. nu ar fi putut fi înjunghiată decât de către inculpatul S.N.,

singurul care purta de obicei cuțit asupra lui. În acest sens, martorul B.N.

declară că el i-a luat după incident inculpatului S.N. teaca de cuțit, dar nu

l-a întrebat nimic de cuțit pentru că atât S.N. cât și inculpatul B.D. erau

băuți și nu se putea înțelege nimeni cu ei. Și martorul H.D.M. confirmă că

inculpatului S.N. i se vedea teaca cuțitului și mai arată că la câteva zile

după evenimente a aflat de la un unchi de-al lui că mama inculpatului S.N. a

venit la el și i-a cerut să declare că ar fi văzut pe inculpatul B.D. lovind

victima cu cuțitul.

Inculpații B.G.A. și

C.S. declară și ei în cursul cercetării judecătorești că în momentul în care

victima a strigat că a fost tăiată, se afla deasupra inculpatului S.N., ambii

fiind căzuți la pământ.

Nu în ultimul rând,

trebuie menționate concluziile raportului de autopsie potrivit căruia leziunile

sunt urmarea unei loviri cu un corp tăietor înțepător, aplicat dinainte-înapoi

și de sus în jos, asupra toracelui victimei. Singura persoana care avea cuțit

asupra ei și care s-a aflat în imediata apropiere a victimei este inculpatul

S.N., fiind exclus ca lovitura de cuțit să fie aplicată de inculpații B. ori C.

(amici ai victimei), aceștia nefiind înarmați și nici de inculpatul B.D. care

se afla la distanță de grup.

În fine, în dosarul

de urmărire penală se află raportul de constatare tehnico-științifică pentru

detecția comportamentului simulat a inculpatului S.N. din care rezultă că la 5

zile după incident s-au evidențiat modificări semnificative ale reactivității

psiho-emoționale, specifice comportamentului simulat, adică nesinceritatea

acestuia.

Mai mult, și alți

martori (B.N.) confirmă că imediat după momentul lovirii victimei, toată lumea

spunea că inculpatul S.N. este cel care a înjunghiat-o pe aceasta.

Deși instanța mai

reține în considerente că inculpatul S.N. și B.D. au avut asupra lor cuțit în

noaptea respectivă, în mod surprinzător concluzionează că nu reiese ca

inculpatul S.N. să fie cel care a lovit victima.

În considerarea

acestor elemente probatorii Parchetul apreciază că este pe deplin dovedită

aplicarea loviturii de cuțit de către inculpatul S.N., astfel că se impune

condamnarea acestuia pentru infracțiunea de omor calificat și obligarea sa la

despăgubiri materiale și morale către părțile civile.

fost dedusă perioada de arest preventiv a inculpatului S.N., acesta fiind

arestat între 21 iunie 2004 și 10 mai 2005 așa cum rezultă din adresa emisă de

Penitenciarul de Maximă Siguranță Aiud.

infracțiunii de lovire sau alte violențe pentru care inculpatul C.S. a fost

condamnat la pedeapsa amenzii iar inculpatului B.G.A. i s-au aplicat

dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen., se apreciază că instanța ar fi

trebuit să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C.

proc. pen. întrucât lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate S.N.

Prin urmare, instanța

ar fi trebuit să constate că în cauză nu există o plângere prealabilă pentru

infracțiunea de lovire sau alte violențe și să dispună încetarea procesului

penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. față de inculpații C.S. și

B.G.A.

Pentru considerentele

expuse apelantul a solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

desființarea hotărârii atacate și în rejudecare:

- condamnarea

inculpatului S.N. pentru infracțiunea de omor calificat la o pedeapsă severă cu

închisoarea - deducerea întregii perioade de arest preventiv executată de către

inculpatul S.N.

- încetarea

procesului penal față de inculpații C.S. și B.G.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Prin apelul formulat

părțile civile P.E. și D.I.V. au solicitat desființarea sentinței penale

atacate și în rejudecare condamnarea inculpatului S.N. și admiterea acțiunii

civile astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea

motivelor de apel se arată că în mod greșit s-a pronunțat achitarea

inculpatului S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, probele administrate

în cauză înlăturând prezumția de nevinovăție.

Cu privire la latura

civilă, nu se justifică respingerea despăgubirilor solicitate având în vedere

vinovăția inculpatului, suferințele cauzate familiei, ce au avut ca rezultat

inclusiv decesul tatălui victimei urmare unei afecțiuni cardiace.

Prin apelul formulat

inculpatul C.S. a solicitat desființarea sentinței sub aspectul condamnării

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, soluția fiind de încetare a

procesului penal, dată fiind lipsa plângerii prealabile și redozarea pedepsei

în ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Prin Decizia penală

nr. 16/A din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze

cu minori și de familie, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu și de părțile civile P.E. și D.I.V. împotriva Sentinței penale

nr. 213 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală și

în consecință:

A desființat

hotărârea atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale privind

infracțiunea de omor calificat reținută în sarcina inculpatului S.N., a duratei

dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, precum și sub aspectul soluționării

acțiunii civile formulată de părțile civile P.E. și D.I.V. și procedând la o nouă

judecată în aceste limite,

inculpatul S.N. la pedeapsa de:

- 16 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b),

d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat prev. de art.

174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen.

A descontopit

pedepsele aplicate inculpatului S.N. în elementele componente și a înlăturat

aplicarea dispozițiilor art. 81 și 71 alin. (5) C. pen.

În baza dispozițiile

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a fost

contopită pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedepsele de

1 an și 6 luni închisoare și, respectiv, 4 luni închisoare aplicate aceluiași

inculpat pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 1

1

lit. a) din Legea nr. 61/1991, în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a), b), d)

și e) C. pen.

A fost interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a),

b), d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1)

C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data

de 21 iunie 2004 și până la data de 10 mai 2005.

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat

inculpatul S.N. să plătească părților civile P.E. și D.I.V. despăgubiri civile

după cum urmează:

- părții civile P.E.

în nume propriu și în calitate de moștenitoare a părții civile P.I.D., suma de

12.500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 75.000 lei, cu titlu

de daune morale;

- părții civile

D.I.V., în calitate de moștenitoare a părții civile P.I.D. suma de 7.500 lei,

cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 45.000 lei, cu titlu de daune

morale, actualizate în funcție de rata inflației de la data decesului victimei și

până la data plății efective.

Au fost menținute în

rest dispozițiile sentinței penale atacate.

A fost respins ca

nefondat apelul formulat de inculpatul C.S. împotriva aceleiași sentințe

penale.

În baza dispozițiilor

art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.N. să plătească părților

civile P.E. și D.I.V. suma de 3.187 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în

fond și apel.

Prin Decizia penală

nr. 2418 din 16 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, au fost admise recursurile declarate de părțile civile P.E. și D.I.V.

și de inculpatul S.N., a fost casată Decizia penală nr. 16/A/2010 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, și a fost trimisă

cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu menținerea actelor îndeplinite

până la termenul din 20 septembrie 2010.

Pentru a dispune

astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut în esență

că instanța de apel nu a efectuat o cercetare judecătorească corespunzătoare,

nu a reușit să înlăture contradicțiile evidente existente între probe și

îndoielile care s-au ivit în cauză, nu a înțeles să lămurească motivele și

rațiunile care i-au determinat pe cei audiați să manifeste oscilații în a

relata corespunzător cele percepute cu propriile simțiri.

S-a considerat că

este necesar, pentru o justă soluționare a cauzei și pentru a înlătura dubiile

apărute, să se procedeze la o readministrare a tuturor probelor cauzei, la o

eventuală confruntare a persoanelor între declarațiile cărora există contradicții

și la o extindere a procedeelor probatorii, eventual audierea martorilor

propuși de inculpatul S.N. în recurs.

S-a considerat că

evaluarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, în urma efectuării

operațiunii de sinteză, nu permitea reținerea unei situații de fapt complete în

derularea acțiunilor, cum în mod nejustificat a considerat instanța de apel.

S-a mai arătat că

operațiunea de analiză a probelor impune înlăturarea motivată a unor probe,

precum și reținerea celor care conferă certitudini, însă aceste principii nu au

fost respectate în cauză, înlăturarea unor mijloace de probă nefiind

argumentată convingător.

S-a considerat că

instanței de apel îi revine obligația, în virtutea rolului activ, de a lua

măsuri pozitive în scopul completării materialului probator al cauzei, pentru a

statua cu valoare de certitudine în ce împrejurare victima a fost agresată.

Cum neregularitatea

constatată afectează decizia instanței de apel, ca urmare a omisiunii de a se

pronunța cu privire la unele probe administrate chiar esențiale pentru cauză,

de natură a garanta dreptul și de a influența soluția procesului, Înalta Curte

a constatat incidența în cauză a cazului de casare reglementat de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

În rejudecare,

dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr.

748/85/2008*.

Conform dispozițiilor

obligatorii ale instanței de recurs, în rejudecare s-a procedat la reaudierea

inculpaților S.N. și C.S., precum și a martorilor B.N., I.D., L.I., P.I., B.N.,

D.I.D., H.D.M., I.D.N., R.S.C., B.I., T.I., S.A.I., L.I.Z., B.(actualmente S.)

D.M., B.N. senior.

Inculpatul B.N. a

uzat de dreptul de a nu da declarație, iar inculpatul B.G.A., deși prezent la

un termen de judecată, a fost de acord să declare doar în prezența apărătorului

ales, cererea sa fiind încuviințată, însă ulterior nu s-a mai prezentat, fiind

plecat la muncă în străinătate.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

La termenul de

judecată din 21 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că

se impune restrângerea cadrului procesual în recurs, în raport de titularii

recursurilor formulate și de motivele de recurs invocate, iar față de

împrejurarea că intimații inculpați C.S., B.D. și B.G.A. nu au declarat recurs,

s-a apreciat că hotărârea este definitivă în privința acestora.

Cu toate acestea, se

constată că, prin Decizia nr. 2418 din 16 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală a admis recursurile declarate de părțile civile P.E. și

D.I.V. și de inculpatul S.N., a casat în întregime decizia penală atacată, cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În atare situație,

întrucât hotărârea pronunțată în apel a fost casată în întregime, neexistând

mențiunea menținerii dispozițiilor referitoare la ceilalți inculpați,

condamnați pentru alte infracțiuni, Curtea consideră că este necesar să se

pronunțe în rejudecare asupra tuturor apelurilor deduse judecății în primul

ciclu procesual.

În acest sens,

examinând mai întâi criticile aduse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu

și de părțile civile P.E. și D.I.V. sub aspectul greșitei achitări a

inculpatului S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., Curtea constată că acesta sunt

fondate.

Astfel, instanța de

fond a făcut o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză,

concluzionând nejustificat că nu există probe temeinice care să demonstreze că

inculpatul S.N. este cel care a lovit victima cu un corp tăietor înțepător,

determinând decesul acesteia.

Din probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță, în apel

și apoi în rejudecarea apelurilor a rezultat cu certitudine faptul că la data

de 14 februarie 2004, în comuna S., județul Sibiu, a avut loc un incident

violent, soldat cu decesul victimei P.I.D., în vârstă de 18 ani.

Conform declarațiilor

martorilor care au asistat la desfășurarea acestor evenimente, la un moment

dat, din învălmășeala creată, a ieșit victima P.I.D., strigând "S., m-a

tăiat".

Constatarea

medico-legală efectuată asupra victimei a concluzionat că moartea acesteia a

fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe și interne consecutive unei

plăgi tăiat-înțepate penetrante în torace și abdomen, cu lezarea inimii, urmare

unei lovituri cu un corp tăietor înțepător, aplicate dinainte - înapoi și de

sus în jos asupra toracelui victimei.

Curtea reține că

probele administrate în cauză au confirmat împrejurarea că inculpatul S.N. este

autorul infracțiunii de omor, deși acesta a negat constant că ar fi comis actul

de agresiune cu cuțitul asupra victimei, indicându-l drept autor pe inculpatul

B.D.

În acest sens, Curtea

face referire la declarațiile martorilor C.M., B.D.M., R.S.C., S.A.I., T.I.,

D.I.D., S.I.V., H.D.M., care au confirmat existența unui grup distinct de 4

persoane în fața imobilului de pe strada Prundului nr. 480, grup format din

inculpații S.N., C.S., B.G.A. și victimă.

Esențiale sunt însă

aspectele referitoare la agresarea inculpatului S.N. de către inculpații B., C.

și de către victimă, aceasta din urmă fiind poziționată înainte de a fi lovită

și de a striga deasupra inculpatului S.N., cu care se lupta, conform

declarațiilor inculpaților B.G.A., C.S. și a martorei C.M..

Poziția inculpatului

B.D. în spatele inculpatului C.S. și la distanță de câțiva metri de victimă în

momentul în care aceasta a strigat că a fost lovită cu cuțitul a fost relevată

de declarațiile inculpaților B.G.A., C.S. și a martorei C.M..

Procedând la

analizarea depozițiilor martorilor menționați mai sus, Curtea constată că în

faza de urmărire penală, martora C.M. a menționat faptul că după incidentul din

discotecă, în stradă, inculpatul C.S. s-a întâlnit din nou cu inculpatul S.N.

și, împreună cu B.G.A. și cu victima P.I.D., l-au lovit cu pumnii, S.N. a

ripostat și el cu lovituri de pumni, astfel că, lovindu-se reciproc, cei 4 au

trecut strada, oprindu-se în fața porții unui imobil, unde au continuat să se

lovească, S.N. fiind căzut la pământ, iar cei trei aplecați asupra lui.

Martora a relatat

faptul că B.D. a venit înspre cei care se băteau, probabil cu intenția de a-l

ajuta pe inculpatul S.N., însă acesta nu a ajuns să dea în niciunul din cei

care erau implicați în incident. Martora a mai arătat că, până să ajungă

inculpatul B.D. la grupul celor care se băteau, fratele său, inculpatul C.S.,

s-a îndepărtat deplasându-se spre mașina lui, lângă victimă rămânând inculpații

B. și S.N.. Martora a auzit victima strigând "S., m-a tăiat", după

care a parcurs 3 - 4 metri de lângă inculpatul S.N.

Aceleași aspecte au

fost relatate de martoră și cu ocazia audierii sale în apel, în primul ciclu

procesual, făcând însă precizarea expresă că inculpatul B.D. se găsea la cca 2

metri de grupul care se lupta în momentul în care victima a strigat. De

asemenea, martora a arătat un aspect sesizat și de alți martori audiați,

respectiv faptul că după ce victima a strigat, inculpatul S.N. s-a aruncat la

pământ și a început să urle, să înjure și să se manifeste isteric.

Martora B.D.M.,

audiată în faza de urmărire penală, nu a fost în măsură să indice dacă

inculpatul B.D. a făcut parte din grupul celor care se băteau în fața porții

numitului N.D., unde a fost înjunghiată victima, însă a descris comportamentul

atipic al inculpatului S.N. după ieșirea victimei din grup, martora arătând că

inculpatul se tăvălea în stradă și urla. după care s-a ridicat în picioare,

continuând să urle și să gesticuleze cu mâinile. Martora a fost reaudiată în

rejudecarea apelului, însă nu a fost în măsură să prezinte detalii în legătură

cu cele întâmplate, precizând însă că își menține declarațiile anterioare, care

corespund adevărului.

Martorul R.S.C. a

relatat la urmărire penală faptul că în fața discotecii, inculpatul C.S. l-a

lovit cu pumnul sau piciorul pe inculpatul S.N., care a căzut, după care s-a

ridicat și a fugit traversând șoseaua, urmărit de inculpații B., C., de victima

P. și de alți tineri pe care nu i-a mai văzut. Pe trotuar, lângă poartă,

inculpatul S.N. a fost lovit din nou, căzând la pământ, martorul susținând că

nu a mai văzut ce s-a întâmplat în continuare, întrucât în fața lui s-au așezat

alte persoane, însă a auzit țipete și zgomote produse de cei care se băteau.

Martorul l-a văzut ulterior pe P.I.D. trecând pe lângă el, spunându-i lui C.S.

că a fost tăiat, după care a fost urcat în mașină și transportat la spital.

Martorul l-a văzut pe inculpatul S.N. plecând spre casă și țipând că "o să

ne omoare pe toți".

Martorul a fost

audiat în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, relatând în esență

aceleași aspecte, precizând însă că pe inculpatul B.D. l-a văzut doar în bar,

fără a putea indica dacă a fost sau nu prezent la incidentul din stradă.

În rejudecarea

apelului martorul R.S.C. a relatat că după inculpatul S.N. au fugit inculpații

C. și B., iar pe scările discotecii nu i-a văzut nici pe victima P., nici pe

inculpatul B.D., însă pe acesta din urmă l-a văzut când pleca spre casă, după

consumarea incidentului, împreună cu inculpatul S.N. Martorul a precizat că nu

a sesizat cuțit sau teacă de cuțit asupra inculpaților S.N. și B.D., însă

cunoaște faptul că inculpatul S.N. purta de regulă cuțit la el, sens în care

l-a și avertizat pe inculpatul B.

Martorul S.A.I. a

menționat cu ocazia audierii sale la urmărire penală împrejurări relatate și de

ceilalți martori indicați mai sus, cu precizarea că nu a avut posibilitatea să

observe cine l-a lovit pe P.I.D. Martorul a relatat că l-a văzut pe inculpatul

S.N. țipând cu brațele ridicate, însă nu a remarcat dacă și inculpatul B.D. a

fost prezent, întrucât era multă lume.

Martorul a fost

reaudiat în cursul cercetării judecătorești la Tribunalul Sibiu, susținându-și

declarația dată la urmărire penală, precum și în rejudecarea apelurilor, când a

precizat că la locul incidentului i-a văzut pe inculpații S.N., B., C. și pe

victima P., iar aceștia se împingeau reciproc. Martorul a susținut în

continuare că nu l-a văzut pe inculpatul B.D. în grupul persoanelor care se

îmbrânceau, precizând totodată că nu a văzut vreun cuțit asupra inculpatului

S.N.

Martorul T.I. a

relatat la urmărire penală faptul că inculpații C.S. și B.G. se băteau în

stradă cu inculpatul S.N., trecând de partea cealaltă a străzii, unde

inculpatul S.N. a căzut. Martorul a văzut și victima apropiindu-se de grupul

celor care se băteau, după care nu a mai avut posibilitatea obiectivă să vadă

ce sa întâmplat, însă a auzit victima spunându-i inculpatului C. faptul că a

fost tăiat. Martorul a precizat că și inculpatul B.D. era în grupul menționat

mai sus, însă nu a remarcat dacă avea sau nu ceva în mână și nici dacă a lovit

pe cineva. Martorul a fost reaudiat în primă instanță, în apel, precum și în

rejudecarea apelurilor, fără a releva alte aspecte esențiale soluționării

cauzei.

Martorul D.I.D. a

fost de asemenea prezent la incidentul soldat cu moartea victimei P.I.D., a

relevat aceleași aspecte referitoare la bătaia în care au fost implicați

victima și inculpații C.S., B.G. și S.N., precizând că nu a văzut cine a lovit

victima cu cuțitul, nu a văzut pe nimeni cu cuțitul și nici pe B.D. în grupul

tinerilor care se băteau. Martorul a relatat și aspecte aflate de la martorul

B.N., care, la plecarea spre casă, l-ar fi auzit pe inculpatul B.D. că o să îi

taie cu cuțitul pe toți în acea seară.

Martorul a fost audiat

la Tribunalul Sibiu, precum și în rejudecarea apelurilor, relatând în esență

aceleași aspecte.

Martorul S.I.V. a

confirmat existența grupului format din inculpații B., C. și victima P., care

se băteau cu inculpatul S.N. de partea cealaltă a străzii, arătând în același

timp că nu l-a văzut pe inculpatul B.D. la locul incidentului. Martorul a mai

precizat faptul că nu a văzut cuțit asupra inculpatului S.N., însă a confirmat

comportamentul isteric al acestuia după lovirea victimei.

Martorul H.D.M.,

audiat la urmărire penală, în fața primei instanțe și în rejudecarea

apelurilor, a relatat într-o primă fază ce a reușit să perceapă din derularea

evenimentelor, evidențiind comportamentul nefiresc al inculpatului S.N. după ce

victima a fost lovită cu cuțitul, martorul arătând și faptul că victima lovită,

împreună cu inculpatul C. și martorul D. a venit înspre el, de peste drum, din

direcția inculpatului S.N., care era deosebit de agitat și care avea la

pantaloni o teacă de cuțit, fără a mai avea însă cuțitul în aceasta. Martorul a

mai învederat faptul că la câteva zile după incident, mama inculpatului S.N. a

venit la un unchi de al lui, pentru a-l determina pe martor să declare că

victima ar fi fost lovită de inculpatul B.D..

Martorul I.D.N. a

asistat de asemenea la incident, a confirmat comportamentul agresiv al

inculpatului S.N. în acea seară și împrejurarea că grupul persoanelor care se

băteau era format din inculpatul S.N., pe de o parte, respectiv inculpații B.

și C. împreună cu victima P.I.D., pe de altă parte.

Curtea reține că

depozițiile martorilor menționați se coroborează și cu declarațiile

inculpaților C.S. și B.G.A., care au arătat că înainte de a fi lovită, victima

se afla lângă inculpatul S.N., inculpatul B.D. aflându-se la distanță de câțiva

metri de victimă, în spatele inculpatului C.S., când aceasta a strigat că a

fost tăiată.

Având în vedere

aceste împrejurări, Curtea reține că ipoteza vehiculată de inculpat în apărarea

sa, în sensul că inculpatul B.D. ar fi fost cel care a lovit victima cu cuțitul,

nu este susținută de declarațiile persoanelor care au asistat la incident,

probele analizate mai sus conducând la concluzia că, în cadrul altercației

desfășurate între inculpații C.S., B.G.A. și victima P.I.D., pe de o parte, și

inculpatul S.N., pe de altă parte, acesta din urmă a fost cel care a aplicat

lovitura de cuțit care a determinat decesul victimei, împrejurare confirmată și

de atitudinea imediată a inculpatului S.N., care a reacționat isteric și

violent, urlând și trântindu-se la pământ, atitudine remarcată de martorii

oculari.

Mai mult, din

concluziile noului raport de expertiză medico-legală întocmit de IML

Cluj-Napoca și avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală, a rezultat că

leziunile traumatice suferite de victima P.I.D. au putut fi produse cu cuțitul

aparținând inculpatului S.N.

Cuțitul aparținând

inculpatului S.N., descoperit la câteva zile de la incident, a fost expertizat,

însă în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 410/VIII/a/46 din

15 iunie 2004 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Sibiu, s-a arătat că la

baza lamei cuțitului abandonat de inculpatul S.N. și găsit în zăpadă, sunt

evidențiate urme de sânge a căror natură nu a fost posibil a fi detectată

datorită insuficienței materialului biologic. Datorită cantității reduse de

ADN, genotiparea microurmelor biologice nu a pus în evidență profile genetice

iar analiza prin teste rapide nu a indicat prezența sângelui de natură umană.

Referitor la

atitudinea inculpatului S.N. în cursul procedurilor, Curtea reține că acesta a

fost în permanență nesincer, negând purtarea cuțitului în timpul incidentului.

Curtea mai reține că

toate celelalte probe administrate în favoarea inculpatului, respectiv

declarațiile martorilor T.N., F.D., B.N., V.N.A., L.I.Z., L.I., P.I., nu sunt

de natură să configureze un dubiu care i-ar putea profita, în contextul în care

acestea nu se coroborează cu declarațiile persoanelor care au asistat la

incident și, mai mult, fac referire la aspecte indirecte, în speță pretinse

afirmații ale inculpatului B.D. în legătură cu implicarea sa în incident.

În consecință, pentru

toate argumentele expuse, în condițiile în care în cauză este cert stabilit că

inculpatul S.N. era agresat de victimă, avea cuțit asupra lui în momentul

lovirii victimei, a încercat să ascundă arma după incident iar coinculpatul

B.D. deși înarmat și el cu un briceag nu se găsea în imediata apropiere a

victimei în momentul lovirii acesteia, iar pe briceagul pe care l-a purtat nu

au fost găsite urme de sânge uman, Curtea consideră că existența faptei și

vinovăția inculpatului S.N. sunt pe deplin dovedite, criticile Parchetului și

ale părților civile apelante fiind întemeiate.

În consecință, în

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de părțile civile P.E. și D.I.V.,

a desființat sentința atacată în ceea ce privește soluția de achitare a

inculpatului S.N. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de

art. 174, 175 lit. i) C. pen. și, procedând la o nouă judecată, conform celor

arătate mai sus, a dispus condamnarea lui.

Procedând la

individualizarea judiciară a pedepsei conform criteriilor generale prevăzute de

art. 72 C. pen., ținând seama de gradul de pericol social al faptei, de datele

privind persoana infractorului, relevate de referatul de evaluare întocmit în

cauză, de vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale și împrejurările

comiterii faptei, Curtea apreciază că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare

de 16 ani, apropiată de minimul special legal, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., scopul

preventiv și coercitiv reglementat de art. 52 C. pen. poate fi atins.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., Curtea apreciind că prin

lezarea unei valori fundamentale ocrotite de legea penală - viața unei

persoane, inculpatul nu este demn să exercite drepturile menționate.

Instanța reține că

natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului

duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de

natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv

dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat - activități ce presupun responsabilitatea sa civică,

încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul

acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

Pe latura civilă a

cauzei, având în vedere soluția de condamnare adoptată față de inculpat pentru

comiterea infracțiunii de omor calificat, în considerarea dispozițiilor art. 14

C. proc. pen. și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat a plăti părților

civile P.E. și D.I.V. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a

defunctului P.I.D. decedat la 16 martie 2009, despăgubirile materiale

solicitate și dovedite, după cum urmează: 12.500 lei despăgubiri materiale

pentru partea civilă P.E. și 7500 lei părții civile D.I.V.

În temeiul acelorași

dispoziții legale având în vedere suferințele pricinuite prin decesul fiului

minor și a fratelui, Curtea apreciază justă acordarea sumelor de 100.000 lei

daune morale în favoarea părții civile P.E. și a sumei de 50.000 lei daune

morale în favoarea părții civile D.I.V., sumele urmând a fi actualizate cu rata

inflației de la data decesului victimei și până la data plății efective.

În privința apelului

inculpatului C.S., Curtea constată că și acesta este fondat, având în vedere

intervenirea prescripției speciale pentru faptele care au determinat trimiterea

sa în judecată, efectele apelului inculpatului C.S. urmând a fi extinse,

conform art. 373 C. proc. pen., și asupra inculpaților S.N. și B.D.

Analizând în acest

context și criticile formulate în apelul scris al Parchetului, privind lipsa

plângerii prealabile a inculpatului - parte vătămată S.N. pentru comiterea

infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea reține că

acestea nu pot fi primite, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut

existența plângerii prealabile îndreptate împotriva inculpatului C.S. pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna

inculpatului S.N..

Astfel, nu se poate

reține lipsa plângerii prealabile, odată ce în cuprinsul declarațiilor date la

procuror în 15 februarie 2003 și 21 iunie 2004, inculpatul S.N. a solicitat

expres trimiterea în judecată și condamnarea inculpaților C. și B. pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire.

Pe de altă parte,

având în vedere data comiterii acestei fapte - 14 februarie 2004, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180

alin. (2) C. pen. și dispozițiile coroborate ale art. 122 lit. d) și art. 124

C. pen., Curtea constată că în privința acestei infracțiuni s-a împlinit

termenul de prescripție specială a răspunderii penale, fiind dispusă o soluție

de încetare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b)

rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Același raționament

este valabil și în privința infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., reținute în

sarcina inculpaților S.N., C.S. și B.D., respectiv de port de cuțit, prev. de

art. 1

1

lit. a) din Legea nr. 61/1991, reținute în sarcina

inculpaților B.D. și S.N., pentru care s-a împlinit, de asemenea, termenul de

prescripție specială a răspunderii penale, conform art. 122 lit. d) C. pen.

rap. la art. 124 C. pen.

Împotriva acestei

Decizii nr. 13/A din 20 martie 2012 a Curții de Apel alba Iulia, în termen

legal s-a exercitat recurs doar de către inculpatul S.N.

Solicitările sale au

vizat pronunțarea unei soluții de achitare raportat la comiterea infracțiunii

de omor, raportat la dubiul puternic ce persistă în cauză din probatoriul

administrat în ceea ce privește vinovăția sa.

Toate persoanele ce

au fost audiate au declarat că l-au văzut de B.D. cu cuțitul în mână, niciunul

dintre aceștia nu au afirmat că victima a fost tăiată de inculpatul recurent.

Expertiza efectuată a

arătat probabilitatea că leziunea a fost produsă de corpul delict aparținând

lui B.D.

Inculpatul se afla

într-o poziție în care era practic imposibil să-i aplice vreo lovitură

victimei. A mai arătat că B.D. ar fi povestit din arest că a omorât pe cineva,

iar cu privire la testul poligraf asupra recurentului, rezultatul se datorează

emoțiilor puternice avute.

Prezent în fața

instanței de recurs inculpatul a arătat că se prevalează de dreptul de nu face

declarații.

Prealabil tratării

cazurilor de casare invocate de la pct. 17

2

și 18 ale art. 385

9

C. proc. pen., instanța de recurs constată că, într-un prim circuit procesual

realizat în cauză, ce a implicat o soluție în primă instanță de achitare pentru

învinuirea de omor calificat adusă inculpatului iar ulterior, printr-o simplă

reinterpretare a aceluiași probatoriu, a fost pronunțată o soluție de

condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin Decizia nr.

2418/2011 este cea care a reținut cu justețe că instanța de apel nu a efectuat

o cercetare judecătorească corespunzătoare, nu a reușit să înlăture

contradicțiile evidente existente între probe și îndoielile care s-au ivit în

cauză, nu a înțeles să lămurească motivele și rațiunile care i-au determinat pe

cei audiați să manifeste oscilații în a relata corespunzător cele percepute cu

propriile simțiri.

S-a considerat că

este necesar, pentru o justă soluționare a cauzei și pentru a înlătura dubiile

apărute, să se procedeze la o readministrare a tuturor probelor cauzei, la o

eventuală confruntare a persoanelor între declarațiile cărora există

contradicții și la o extindere a procedeelor probatorii, eventual audierea

martorilor propuși de inculpatul S.N. în recurs.

S-a considerat că

instanței de apel îi revine obligația, în virtutea rolului activ, de a lua

măsuri pozitive în scopul completării materialului probator al cauzei, pentru a

statua cu valoare de certitudine în ce împrejurare victima a fost agresată.

Conform dispozițiilor

obligatorii ale instanței de recurs, în rejudecare s-a procedat la reaudierea

inculpaților S.N. și C.S., precum și a martorilor B.N., I.D., L.I., P.I., B.N.,

D.I.D., H.D.M., I.D.N., R.S.C., B.I., T.I., S.A.I., L.I.Z., B.(actualmente S.)

D.M., B.N. senior.

Inculpatul B.N. a

uzat de dreptul de a nu da declarație.

În această formulă

juridică se răspunde nu doar neajunsurilor constatate de către instanța supremă

dar se realizează și o conformare la exigențele de convenționalitate impuse de

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin prisma jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că, pentru o astfel de

situație, se necesită ca instanța de prim control judiciar, ce se bucură de o

plenitudine de jurisdicție, să aprecieze în mod nemijlocit cadrul probator

incident, din care se pot trage concluzii pertinente cu privire la acuzația

penală adusă inculpatului.

Examinând în acest

nou context decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu,

raportat la cazurile de casare ce pot fi astfel abordate, Înalta Curte constată

următoarele:

Rezumativ, din

probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul S.N. a fost cel care a

lovit victima P.I.D. cu cuțitul determinând decesul acestuia.

Chiar dacă niciunul

din martorii audiați nu au perceput exact momentul în care inculpatul S.N. a

aplicat victimei lovitura cu cuțitul, nu se poate face abstracție de

declarațiile în care martorii R.S.C. și B.I. arată că inculpatul S.N. se bătea

la o distanță de 20 - 30 de metri cu coinculpații B. și C., victima fiind și ea

în acel grup, iar la un moment dat victima a ieșit din grup strigând "S.,

m-a tăiat!".

În mod evident

victima P.I.D. nu ar fi putut fi înjunghiată decât de către inculpatul S.N.,

care purta cuțit asupra sa.

Și martorul H.D.M.

confirmă că inculpatului S.N. i se vedea teaca cuțitului și mai arată că la

câteva zile după evenimente a aflat de la un unchi de-al lui că mama

inculpatului S.N. a venit la el și i-a cerut să declare că ar fi văzut pe

inculpatul B.D. lovind victima cu cuțitul.

Inculpații B.G.A. și

C.S. declară și ei în cursul cercetării judecătorești că în momentul în care

victima a strigat că a fost tăiata, se afla deasupra inculpatului S.N., ambii

fiind căzuți la pământ.

Singura persoana care

avea cuțit asupra ei și care s-a aflat în imediata apropiere a victimei este

inculpatul S.N., fiind exclus ca lovitura de cuțit sa fie aplicata de

inculpații B. ori C. (amici ai victimei), aceștia nefiind înarmați și nici de

inculpatul B.D. care se afla la distanță de grup.

În fine, în dosarul

de urmărire penală la fila 107, se află raportul de constatare tehnic

o-științifică pentru detecția comportamentului simulat a inculpatului S.N. din

care rezultă că la 5 zile după incident s-au evidențiat modificări

semnificative ale reactivității psiho-emoționale, specifice comportamentului

simulat, adică nesinceritatea acestuia.

Imediat după momentul

lovirii victimei, toată lumea spunea că inculpatul S.N. este cel care a

înju