ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3863/2012

Prin Sentința penală nr. 213/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 748/85/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.: A fost achitat inculpatul S.N., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. I. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.N. la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 1 1 lit. a) din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul S.N. la 4 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept de cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 ani și 6 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat reținerea și arestarea preventivă din 21 iunie 2004 până în 20 iulie 2004. II.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 1 1 lit. a) din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul B.D. la 4 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept de cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 2 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat reținerea și arestarea preventivă din 15 februarie 2004 până la 20 februarie 2004. III. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

a fost condamnat inculpatul C.S. la 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. În baza art. 34 lit. d) C. pen. s-a dispus ca inculpatul C.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.G.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților S.N., B.D. și C.S. asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate prev. de art. 83 C. pen. Au fost respinse cererile de despăgubire formulate de părțile civile P.E. și D.I.V. A fost revocat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor părților responsabile civilmente B.G. și B.A. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat de la inculpații S.N. și B.D. cuțitele corpuri delicte. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare din inculpații S.N., B.D.

și C.S. să plătească statului câte 1.200 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 7 ianuarie 2008 au fost trimiși în judecată inculpații B.D., S.N., C.S. și B.G.A. Din actul de sesizare reiese că în ziua de 14 februarie 2004 a avut loc o altercație, inițial între inculpații S.N. și B.G.A., într-un bar din comuna S. Disputa a continuat în stradă unde S.N. a fost lovit de C.S. și B.G.A. La incident au luat parte și alte persoane printre care și P.I.D., care în învălmășeala produsă, și altercația cu S.N., se susține că a fost lovit cu cuțitul de acesta din urmă, leziunile suferite cauzându-i moartea.

După un prim ciclu procesual cauza a fost restituită Parchetului pentru completarea urmăririi penale, fiind ulterior înregistrată iar pe rolul instanței. După reînregistrare au fost ascultați inculpații, au fost audiați martorii: T.I., B.N., D.I.D., I.D.N., B.N., H.D.M., S.A.I., H.E., B.N., R.S.C., B.I., L.I. și L.I.Z.. La dosar se mai găsesc procesul-verbal de cercetare la fașă locului, planșe fotografice, acte medico-legale emanând de la o serie de instituții specializate până la nivelul Comisiei Superioare de Avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", declarațiile părților civile, acte emanând de la părțile civile, alte înscrisuri.

Din analiza probelor dosarului, Tribunalul a reținut următoarele: La incidentul din afara discotecii au fost prezente multe persoane, dintre care unele au fost audiate ca martori, și ale căror declarații date în timpul urmăririi penale, la puțin timp după întâmplare, sunt relevante pentru stabilirea stării de fapt. Este vorba de martorii C.M., B.D.M., S.A.I., R.S.C., T.I., I.D.N., D.I.D. și S.I.V. Toți acești martori relatează că după ce au ieșit din discotecă, inculpatul S.N. a fost lovit de inculpații B. și C., de victima P., precum și de alte persoane care luau parte la incident. Inculpatul S.N. a căzut la pământ în urma loviturilor primite, s-a ridicat, și fiind din nou lovit, a căzut iarăși.

În această fază, martorii arată că la un moment dat, s-a desprins din grup victima care a afirmat, adresându-se inculpatului C. "S. m-a tăiat", fără să facă nicio altă precizare. Aspectul cel mai important pentru stabilirea vinovăției este acela că niciunul din martori nu afirmă că victima a fost tăiată de inculpatul S.N. Mai mult decât atât, nu au văzut ca în acele împrejurări să aibă cuțit asupra lui. Dintr-o serie de probe, reiese că inculpatul S.N. a avut asupra lui în acea seară o teacă de cuțit, sau că ar fi amenințat, în alte împrejurări, alte persoane, precum și că este o fire violentă. Toate acestea nu au nicio relevanță în stabilirea vinovăției pentru infracțiunea de omor, pentru că nu pot duce prin ele însele la concluzia că el este cel care a lovit cu cuțitul victima.

Tot în aceeași ordine de idei, nu poate fi luată în considerare nici declarația inculpatului B.D. care afirmă că S.N. i-ar fi spus că a tăiat pe victimă. Inculpatul B.D. avea tot interesul să facă o asemenea declarație, întrucât el a fost cel vizat inițial de săvârșirea infracțiunii de omor, fiind și arestat preventiv o perioadă de 5 zile. De altfel, despre acesta s-a și spus că fiind la locul săvârșirii faptei, în apropiere ar fi fost văzut cu un cuțit asupra lui. Pe lângă toate acestea mai trebuie avute în vedere și concluziile actelor medico-legale menținute de Comisia Superioară din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici" care nu fac altceva decât să instituie un dubiu în ceea ce privește corpul vulnerant care a cauzat leziuni victimei.

Textual se arată că oricare dintre cele două corpuri delicte sau alt obiect tăietor - înțepător cu caracteristici asemănătoare ar fi putut cauza leziunile. Or, cele două corpuri vulnerante aparțin inculpaților S.N. și B.D., deosebite ca formă și natură, primul fiind un cuțit că prăsele din corn de animal iar al doilea, un briceag. Tot medico-legal s-a stabilit că pe briceag urmele de sânge nu sunt de natură umană, iar în ceea ce privește urmele de sânge de pe cuțitul cu prăsele, nu s-a putut determina natura lor. Cum din coroborarea tuturor acestor probe Tribunalul a apreciat că nu reiese că inculpatul S.N. ar fi cel care a lovit victima cu un corp tăietor înțepător, în conformitate cu art. 10 lit. b) C. proc.

pen. acesta a fost achitat pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. lit. i) C. pen. Tribunalul a apreciat că inculpatul S.N., alături de inculpații B.D. și C.S. se fac însă vinovați de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. Din depozițiile martorilor audiați a rezultat că în seara zilei de 14 februarie 2004 au tulburat liniștea publică printr-o serie de două manifestări verbale, folosind cuvinte și expresii necorespunzătoare, recurgând și la violențe, mai întâi în incinta discotecii, iar apoi pe stradă, deranjând pe cei prezenți și creând o stare de nesiguranță. Tot din probele testimoniale mai rezultă că în aceeași noapte inculpații S.N.

și B.D. au avut asupra lor un cuțit în împrejurările în care exista creată o stare conflictuală. Sunt relevante în acest sens depozițiile celor care i-au văzut plecând acasă după incident și înarmându-se în vederea unei eventuale riposte. Numai intervenția paznicilor locali a făcut ca o asemenea atitudine să fie curmată. Fapta celor doi inculpați constituie infracțiunea prev. de art. 1 1 lit. a) din Legea nr. 61/1991. Referitor la inculpatul C.S., din relatările martorilor C.M., S.A.I. și R.S.C., reiese că l-a lovit pe inculpatul S.N., faptă la care a luat parte și inculpatul, minor la aceea dată, B.G.A. În urma leziunilor suferite i-au fost necesare pentru vindecare 4 - 5 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal.

Așa fiind fapta inculpatului C.S. constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Pentru infracțiunile mai sus arătate cei trei inculpați au fost condamnați, iar la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. S-a apreciat de către Tribunal că se impune ca inculpatului S.N. să i se aplice o pedeapsă mai mare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordini publice întrucât el este inițiatorul evenimentelor. În consecință inculpatul S.N. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul B.D. la 1 an și 2 luni închisoare, iar inculpatul C.S. la 1 an închisoare. Pentru această infracțiune s-au reținut și circumstanțele agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen., întrucât a fost comisă de 3 persoane și împreună cu un minor, respectiv inculpatul B.G.A.

Inculpații S.N. și B.D. au fost condamnați și la alte 4 luni închisoare fiecare pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 1 lit. a) din Legea 61/1991. La rândul său inculpatul C. a mai fost condamnat la 500 lei amendă pentru infracțiunea de lovire. Constatându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor cu închisoarea, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. Inculpatul B.G.A. era minor la data comiterii infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată. Potrivit art. 129 C. pen.

termenul de prescripție pentru minori se reduce la jumătate. Or, având în vedere această dispoziție raportat la data comiterii faptelor s-a constatat că sunt îndeplinite în cazul ambelor infracțiuni termenele de prescripția răspunderii penale prev. de art. 122 C. pen. Pe cale de consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva acestuia pentru cele două infracțiuni. Ținând cont și de prevederile art. 118 lit. b) C. proc. pen. au fost confiscate de la inculpații S.N. și B.D. cele două cuțite corpuri delicte. Întrucât inculpatul S.N. a fost achitat pentru infracțiunea de omor, cererile de despăgubiri formulate de părțile civile P.E.

și D.I.V. au fost respinse. Totodată s-a dispus revocarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor părților responsabile civilmente B.G. și B.A.. Împotriva Sentinței penale nr. 213/2009 a Tribunalului Sibiu, secția penală, au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, părțile civile P.E., D.I.V. și inculpatul C.S. Prin apelul formulat parchetul a adus hotărârii atacate următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie: 1. În mod greșit instanța a dispus în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.N., apreciind că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul S.N. a fost cel care a lovit victima P.I.D. cu cuțitul determinând decesul acestuia.

Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a materialului probator aflat la dosarul cauzei deoarece chiar dacă niciunul din martorii audiați nu au perceput exact momentul în care inculpatul S.N. a aplicat victimei lovitura cu cuțitul, nu se poate face abstracție de declarațiile în care martorii R.S.C. și B.I. arată că inculpatul S.N. se bătea la o distanță de 20 - 30 de metri cu coinculpații B. și C., victima fiind și ea în acel grup, iar la un moment dat victima a ieșit din grup strigând "S., m-a tăiat!". Aceiași martori mai arată că după ce victima înjunghiată s-a retras spre discoteca, inc. S.N. a rămas trântit la pământ strigând "Va omor, va omor!", după care a plecat spre casă. În mod evident victima P.I.D.

nu ar fi putut fi înjunghiată decât de către inculpatul S.N., singurul care purta de obicei cuțit asupra lui. În acest sens, martorul B.N. declară că el i-a luat după incident inculpatului S.N. teaca de cuțit, dar nu l-a întrebat nimic de cuțit pentru că atât S.N. cât și inculpatul B.D. erau băuți și nu se putea înțelege nimeni cu ei. Și martorul H.D.M. confirmă că inculpatului S.N. i se vedea teaca cuțitului și mai arată că la câteva zile după evenimente a aflat de la un unchi de-al lui că mama inculpatului S.N. a venit la el și i-a cerut să declare că ar fi văzut pe inculpatul B.D. lovind victima cu cuțitul. Inculpații B.G.A. și C.S. declară și ei în cursul cercetării judecătorești că în momentul în care victima a strigat că a fost tăiată, se afla deasupra inculpatului S.N., ambii fiind căzuți la pământ.

Nu în ultimul rând, trebuie menționate concluziile raportului de autopsie potrivit căruia leziunile sunt urmarea unei loviri cu un corp tăietor înțepător, aplicat dinainte-înapoi și de sus în jos, asupra toracelui victimei. Singura persoana care avea cuțit asupra ei și care s-a aflat în imediata apropiere a victimei este inculpatul S.N., fiind exclus ca lovitura de cuțit să fie aplicată de inculpații B. ori C. (amici ai victimei), aceștia nefiind înarmați și nici de inculpatul B.D. care se afla la distanță de grup. În fine, în dosarul de urmărire penală se află raportul de constatare tehnico-științifică pentru detecția comportamentului simulat a inculpatului S.N. din care rezultă că la 5 zile după incident s-au evidențiat modificări semnificative ale reactivității psiho-emoționale, specifice comportamentului simulat, adică nesinceritatea acestuia.

Mai mult, și alți martori (B.N.) confirmă că imediat după momentul lovirii victimei, toată lumea spunea că inculpatul S.N. este cel care a înjunghiat-o pe aceasta. Deși instanța mai reține în considerente că inculpatul S.N. și B.D. au avut asupra lor cuțit în noaptea respectivă, în mod surprinzător concluzionează că nu reiese ca inculpatul S.N. să fie cel care a lovit victima. În considerarea acestor elemente probatorii Parchetul apreciază că este pe deplin dovedită aplicarea loviturii de cuțit de către inculpatul S.N., astfel că se impune condamnarea acestuia pentru infracțiunea de omor calificat și obligarea sa la despăgubiri materiale și morale către părțile civile. 2. În mod greșit a fost dedusă perioada de arest preventiv a inculpatului S.N., acesta fiind arestat între 21 iunie 2004 și 10 mai 2005 așa cum rezultă din adresa emisă de Penitenciarul de Maximă Siguranță Aiud.

3. În privința infracțiunii de lovire sau alte violențe pentru care inculpatul C.S. a fost condamnat la pedeapsa amenzii iar inculpatului B.G.A. i s-au aplicat dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen., se apreciază că instanța ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. întrucât lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate S.N. Prin urmare, instanța ar fi trebuit să constate că în cauză nu există o plângere prealabilă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe și să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. față de inculpații C.S. și B.G.A. Pentru considerentele expuse apelantul a solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. desființarea hotărârii atacate și în rejudecare: - condamnarea inculpatului S.N. pentru infracțiunea de omor calificat la o pedeapsă severă cu închisoarea - deducerea întregii perioade de arest preventiv executată de către inculpatul S.N. - încetarea procesului penal față de inculpații C.S. și B.G.A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Prin apelul formulat părțile civile P.E. și D.I.V. au solicitat desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare condamnarea inculpatului S.N. și admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit s-a pronunțat achitarea inculpatului S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, probele administrate în cauză înlăturând prezumția de nevinovăție.

Cu privire la latura civilă, nu se justifică respingerea despăgubirilor solicitate având în vedere vinovăția inculpatului, suferințele cauzate familiei, ce au avut ca rezultat inclusiv decesul tatălui victimei urmare unei afecțiuni cardiace. Prin apelul formulat inculpatul C.S. a solicitat desființarea sentinței sub aspectul condamnării pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, soluția fiind de încetare a procesului penal, dată fiind lipsa plângerii prealabile și redozarea pedepsei în ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. Prin Decizia penală nr. 16/A din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de părțile civile P.E.

și D.I.V. împotriva Sentinței penale nr. 213 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală și în consecință: A desființat hotărârea atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale privind infracțiunea de omor calificat reținută în sarcina inculpatului S.N., a duratei dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, precum și sub aspectul soluționării acțiunii civile formulată de părțile civile P.E. și D.I.V. și procedând la o nouă judecată în aceste limite, 1. A condamnat pe inculpatul S.N. la pedeapsa de: - 16 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului S.N. în elementele componente și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 și 71 alin. (5) C. pen. În baza dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și, respectiv, 4 luni închisoare aplicate aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 1 1 lit. a) din Legea nr. 61/1991, în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a), b), d) și e) C. pen.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) C. pen. În baza dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 21 iunie 2004 și până la data de 10 mai 2005. 2. În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul S.N. să plătească părților civile P.E. și D.I.V. despăgubiri civile după cum urmează: - părții civile P.E. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a părții civile P.I.D., suma de 12.500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 75.000 lei, cu titlu de daune morale; - părții civile D.I.V., în calitate de moștenitoare a părții civile P.I.D.

suma de 7.500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 45.000 lei, cu titlu de daune morale, actualizate în funcție de rata inflației de la data decesului victimei și până la data plății efective. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale atacate. A fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.S. împotriva aceleiași sentințe penale. În baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.N. să plătească părților civile P.E. și D.I.V. suma de 3.187 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în fond și apel. Prin Decizia penală nr. 2418 din 16 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise recursurile declarate de părțile civile P.E.

și D.I.V. și de inculpatul S.N., a fost casată Decizia penală nr. 16/A/2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu menținerea actelor îndeplinite până la termenul din 20 septembrie 2010. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut în esență că instanța de apel nu a efectuat o cercetare judecătorească corespunzătoare, nu a reușit să înlăture contradicțiile evidente existente între probe și îndoielile care s-au ivit în cauză, nu a înțeles să lămurească motivele și rațiunile care i-au determinat pe cei audiați să manifeste oscilații în a relata corespunzător cele percepute cu propriile simțiri.

S-a considerat că este necesar, pentru o justă soluționare a cauzei și pentru a înlătura dubiile apărute, să se procedeze la o readministrare a tuturor probelor cauzei, la o eventuală confruntare a persoanelor între declarațiile cărora există contradicții și la o extindere a procedeelor probatorii, eventual audierea martorilor propuși de inculpatul S.N. în recurs. S-a considerat că evaluarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, în urma efectuării operațiunii de sinteză, nu permitea reținerea unei situații de fapt complete în derularea acțiunilor, cum în mod nejustificat a considerat instanța de apel. S-a mai arătat că operațiunea de analiză a probelor impune înlăturarea motivată a unor probe, precum și reținerea celor care conferă certitudini, însă aceste principii nu au fost respectate în cauză, înlăturarea unor mijloace de probă nefiind argumentată convingător.

S-a considerat că instanței de apel îi revine obligația, în virtutea rolului activ, de a lua măsuri pozitive în scopul completării materialului probator al cauzei, pentru a statua cu valoare de certitudine în ce împrejurare victima a fost agresată. Cum neregularitatea constatată afectează decizia instanței de apel, ca urmare a omisiunii de a se pronunța cu privire la unele probe administrate chiar esențiale pentru cauză, de natură a garanta dreptul și de a influența soluția procesului, Înalta Curte a constatat incidența în cauză a cazului de casare reglementat de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 748/85/2008*.

Conform dispozițiilor obligatorii ale instanței de recurs, în rejudecare s-a procedat la reaudierea inculpaților S.N. și C.S., precum și a martorilor B.N., I.D., L.I., P.I., B.N., D.I.D., H.D.M., I.D.N., R.S.C., B.I., T.I., S.A.I., L.I.Z., B.(actualmente S.) D.M., B.N. senior. Inculpatul B.N. a uzat de dreptul de a nu da declarație, iar inculpatul B.G.A., deși prezent la un termen de judecată, a fost de acord să declare doar în prezența apărătorului ales, cererea sa fiind încuviințată, însă ulterior nu s-a mai prezentat, fiind plecat la muncă în străinătate. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele: La termenul de judecată din 21 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune restrângerea cadrului procesual în recurs, în raport de titularii recursurilor formulate și de motivele de recurs invocate, iar față de împrejurarea că intimații inculpați C.S., B.D. și B.G.A. nu au declarat recurs, s-a apreciat că hotărârea este definitivă în privința acestora. Cu toate acestea, se constată că, prin Decizia nr. 2418 din 16 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis recursurile declarate de părțile civile P.E. și D.I.V. și de inculpatul S.N., a casat în întregime decizia penală atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În atare situație, întrucât hotărârea pronunțată în apel a fost casată în întregime, neexistând mențiunea menținerii dispozițiilor referitoare la ceilalți inculpați, condamnați pentru alte infracțiuni, Curtea consideră că este necesar să se pronunțe în rejudecare asupra tuturor apelurilor deduse judecății în primul ciclu procesual. În acest sens, examinând mai întâi criticile aduse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de părțile civile P.E. și D.I.V. sub aspectul greșitei achitări a inculpatului S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., Curtea constată că acesta sunt fondate. Astfel, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, concluzionând nejustificat că nu există probe temeinice care să demonstreze că inculpatul S.N.

este cel care a lovit victima cu un corp tăietor înțepător, determinând decesul acesteia. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță, în apel și apoi în rejudecarea apelurilor a rezultat cu certitudine faptul că la data de 14 februarie 2004, în comuna S., județul Sibiu, a avut loc un incident violent, soldat cu decesul victimei P.I.D., în vârstă de 18 ani. Conform declarațiilor martorilor care au asistat la desfășurarea acestor evenimente, la un moment dat, din învălmășeala creată, a ieșit victima P.I.D., strigând "S., m-a tăiat". Constatarea medico-legală efectuată asupra victimei a concluzionat că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe și interne consecutive unei plăgi tăiat-înțepate penetrante în torace și abdomen, cu lezarea inimii, urmare unei lovituri cu un corp tăietor înțepător, aplicate dinainte - înapoi și de sus în jos asupra toracelui victimei.

Curtea reține că probele administrate în cauză au confirmat împrejurarea că inculpatul S.N. este autorul infracțiunii de omor, deși acesta a negat constant că ar fi comis actul de agresiune cu cuțitul asupra victimei, indicându-l drept autor pe inculpatul B.D. În acest sens, Curtea face referire la declarațiile martorilor C.M., B.D.M., R.S.C., S.A.I., T.I., D.I.D., S.I.V., H.D.M., care au confirmat existența unui grup distinct de 4 persoane în fața imobilului de pe strada Prundului nr. 480, grup format din inculpații S.N., C.S., B.G.A. și victimă. Esențiale sunt însă aspectele referitoare la agresarea inculpatului S.N. de către inculpații B., C. și de către victimă, aceasta din urmă fiind poziționată înainte de a fi lovită și de a striga deasupra inculpatului S.N., cu care se lupta, conform declarațiilor inculpaților B.G.A., C.S.

și a martorei C.M.. Poziția inculpatului B.D. în spatele inculpatului C.S. și la distanță de câțiva metri de victimă în momentul în care aceasta a strigat că a fost lovită cu cuțitul a fost relevată de declarațiile inculpaților B.G.A., C.S. și a martorei C.M.. Procedând la analizarea depozițiilor martorilor menționați mai sus, Curtea constată că în faza de urmărire penală, martora C.M. a menționat faptul că după incidentul din discotecă, în stradă, inculpatul C.S. s-a întâlnit din nou cu inculpatul S.N. și, împreună cu B.G.A. și cu victima P.I.D., l-au lovit cu pumnii, S.N. a ripostat și el cu lovituri de pumni, astfel că, lovindu-se reciproc, cei 4 au trecut strada, oprindu-se în fața porții unui imobil, unde au continuat să se lovească, S.N.

fiind căzut la pământ, iar cei trei aplecați asupra lui. Martora a relatat faptul că B.D. a venit înspre cei care se băteau, probabil cu intenția de a-l ajuta pe inculpatul S.N., însă acesta nu a ajuns să dea în niciunul din cei care erau implicați în incident. Martora a mai arătat că, până să ajungă inculpatul B.D. la grupul celor care se băteau, fratele său, inculpatul C.S., s-a îndepărtat deplasându-se spre mașina lui, lângă victimă rămânând inculpații B. și S.N.. Martora a auzit victima strigând "S., m-a tăiat", după care a parcurs 3 - 4 metri de lângă inculpatul S.N. Aceleași aspecte au fost relatate de martoră și cu ocazia audierii sale în apel, în primul ciclu procesual, făcând însă precizarea expresă că inculpatul B.D.

se găsea la cca 2 metri de grupul care se lupta în momentul în care victima a strigat. De asemenea, martora a arătat un aspect sesizat și de alți martori audiați, respectiv faptul că după ce victima a strigat, inculpatul S.N. s-a aruncat la pământ și a început să urle, să înjure și să se manifeste isteric. Martora B.D.M., audiată în faza de urmărire penală, nu a fost în măsură să indice dacă inculpatul B.D. a făcut parte din grupul celor care se băteau în fața porții numitului N.D., unde a fost înjunghiată victima, însă a descris comportamentul atipic al inculpatului S.N. după ieșirea victimei din grup, martora arătând că inculpatul se tăvălea în stradă și urla. după care s-a ridicat în picioare, continuând să urle și să gesticuleze cu mâinile.

Martora a fost reaudiată în rejudecarea apelului, însă nu a fost în măsură să prezinte detalii în legătură cu cele întâmplate, precizând însă că își menține declarațiile anterioare, care corespund adevărului. Martorul R.S.C. a relatat la urmărire penală faptul că în fața discotecii, inculpatul C.S. l-a lovit cu pumnul sau piciorul pe inculpatul S.N., care a căzut, după care s-a ridicat și a fugit traversând șoseaua, urmărit de inculpații B., C., de victima P. și de alți tineri pe care nu i-a mai văzut. Pe trotuar, lângă poartă, inculpatul S.N. a fost lovit din nou, căzând la pământ, martorul susținând că nu a mai văzut ce s-a întâmplat în continuare, întrucât în fața lui s-au așezat alte persoane, însă a auzit țipete și zgomote produse de cei care se băteau.

Martorul l-a văzut ulterior pe P.I.D. trecând pe lângă el, spunându-i lui C.S. că a fost tăiat, după care a fost urcat în mașină și transportat la spital. Martorul l-a văzut pe inculpatul S.N. plecând spre casă și țipând că "o să ne omoare pe toți". Martorul a fost audiat în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, relatând în esență aceleași aspecte, precizând însă că pe inculpatul B.D. l-a văzut doar în bar, fără a putea indica dacă a fost sau nu prezent la incidentul din stradă. În rejudecarea apelului martorul R.S.C. a relatat că după inculpatul S.N. au fugit inculpații C. și B., iar pe scările discotecii nu i-a văzut nici pe victima P., nici pe inculpatul B.D., însă pe acesta din urmă l-a văzut când pleca spre casă, după consumarea incidentului, împreună cu inculpatul S.N.

Martorul a precizat că nu a sesizat cuțit sau teacă de cuțit asupra inculpaților S.N. și B.D., însă cunoaște faptul că inculpatul S.N. purta de regulă cuțit la el, sens în care l-a și avertizat pe inculpatul B. Martorul S.A.I. a menționat cu ocazia audierii sale la urmărire penală împrejurări relatate și de ceilalți martori indicați mai sus, cu precizarea că nu a avut posibilitatea să observe cine l-a lovit pe P.I.D. Martorul a relatat că l-a văzut pe inculpatul S.N. țipând cu brațele ridicate, însă nu a remarcat dacă și inculpatul B.D. a fost prezent, întrucât era multă lume. Martorul a fost reaudiat în cursul cercetării judecătorești la Tribunalul Sibiu, susținându-și declarația dată la urmărire penală, precum și în rejudecarea apelurilor, când a precizat că la locul incidentului i-a văzut pe inculpații S.N., B., C. și pe victima P., iar aceștia se împingeau reciproc.

Martorul a susținut în continuare că nu l-a văzut pe inculpatul B.D. în grupul persoanelor care se îmbrânceau, precizând totodată că nu a văzut vreun cuțit asupra inculpatului S.N. Martorul T.I. a relatat la urmărire penală faptul că inculpații C.S. și B.G. se băteau în stradă cu inculpatul S.N., trecând de partea cealaltă a străzii, unde inculpatul S.N. a căzut. Martorul a văzut și victima apropiindu-se de grupul celor care se băteau, după care nu a mai avut posibilitatea obiectivă să vadă ce sa întâmplat, însă a auzit victima spunându-i inculpatului C. faptul că a fost tăiat. Martorul a precizat că și inculpatul B.D. era în grupul menționat mai sus, însă nu a remarcat dacă avea sau nu ceva în mână și nici dacă a lovit pe cineva.

Martorul a fost reaudiat în primă instanță, în apel, precum și în rejudecarea apelurilor, fără a releva alte aspecte esențiale soluționării cauzei. Martorul D.I.D. a fost de asemenea prezent la incidentul soldat cu moartea victimei P.I.D., a relevat aceleași aspecte referitoare la bătaia în care au fost implicați victima și inculpații C.S., B.G. și S.N., precizând că nu a văzut cine a lovit victima cu cuțitul, nu a văzut pe nimeni cu cuțitul și nici pe B.D. în grupul tinerilor care se băteau. Martorul a relatat și aspecte aflate de la martorul B.N., care, la plecarea spre casă, l-ar fi auzit pe inculpatul B.D. că o să îi taie cu cuțitul pe toți în acea seară. Martorul a fost audiat la Tribunalul Sibiu, precum și în rejudecarea apelurilor, relatând în esență aceleași aspecte.

Martorul S.I.V. a confirmat existența grupului format din inculpații B., C. și victima P., care se băteau cu inculpatul S.N. de partea cealaltă a străzii, arătând în același timp că nu l-a văzut pe inculpatul B.D. la locul incidentului. Martorul a mai precizat faptul că nu a văzut cuțit asupra inculpatului S.N., însă a confirmat comportamentul isteric al acestuia după lovirea victimei. Martorul H.D.M., audiat la urmărire penală, în fața primei instanțe și în rejudecarea apelurilor, a relatat într-o primă fază ce a reușit să perceapă din derularea evenimentelor, evidențiind comportamentul nefiresc al inculpatului S.N. după ce victima a fost lovită cu cuțitul, martorul arătând și faptul că victima lovită, împreună cu inculpatul C. și martorul D. a venit înspre el, de peste drum, din direcția inculpatului S.N., care era deosebit de agitat și care avea la pantaloni o teacă de cuțit, fără a mai avea însă cuțitul în aceasta.

Martorul a mai învederat faptul că la câteva zile după incident, mama inculpatului S.N. a venit la un unchi de al lui, pentru a-l determina pe martor să declare că victima ar fi fost lovită de inculpatul B.D.. Martorul I.D.N. a asistat de asemenea la incident, a confirmat comportamentul agresiv al inculpatului S.N. în acea seară și împrejurarea că grupul persoanelor care se băteau era format din inculpatul S.N., pe de o parte, respectiv inculpații B. și C. împreună cu victima P.I.D., pe de altă parte. Curtea reține că depozițiile martorilor menționați se coroborează și cu declarațiile inculpaților C.S. și B.G.A., care au arătat că înainte de a fi lovită, victima se afla lângă inculpatul S.N., inculpatul B.D.

aflându-se la distanță de câțiva metri de victimă, în spatele inculpatului C.S., când aceasta a strigat că a fost tăiată. Având în vedere aceste împrejurări, Curtea reține că ipoteza vehiculată de inculpat în apărarea sa, în sensul că inculpatul B.D. ar fi fost cel care a lovit victima cu cuțitul, nu este susținută de declarațiile persoanelor care au asistat la incident, probele analizate mai sus conducând la concluzia că, în cadrul altercației desfășurate între inculpații C.S., B.G.A. și victima P.I.D., pe de o parte, și inculpatul S.N., pe de altă parte, acesta din urmă a fost cel care a aplicat lovitura de cuțit care a determinat decesul victimei, împrejurare confirmată și de atitudinea imediată a inculpatului S.N., care a reacționat isteric și violent, urlând și trântindu-se la pământ, atitudine remarcată de martorii oculari.

Mai mult, din concluziile noului raport de expertiză medico-legală întocmit de IML Cluj-Napoca și avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală, a rezultat că leziunile traumatice suferite de victima P.I.D. au putut fi produse cu cuțitul aparținând inculpatului S.N. Cuțitul aparținând inculpatului S.N., descoperit la câteva zile de la incident, a fost expertizat, însă în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 410/VIII/a/46 din 15 iunie 2004 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Sibiu, s-a arătat că la baza lamei cuțitului abandonat de inculpatul S.N. și găsit în zăpadă, sunt evidențiate urme de sânge a căror natură nu a fost posibil a fi detectată datorită insuficienței materialului biologic.

Datorită cantității reduse de ADN, genotiparea microurmelor biologice nu a pus în evidență profile genetice iar analiza prin teste rapide nu a indicat prezența sângelui de natură umană. Referitor la atitudinea inculpatului S.N. în cursul procedurilor, Curtea reține că acesta a fost în permanență nesincer, negând purtarea cuțitului în timpul incidentului. Curtea mai reține că toate celelalte probe administrate în favoarea inculpatului, respectiv declarațiile martorilor T.N., F.D., B.N., V.N.A., L.I.Z., L.I., P.I., nu sunt de natură să configureze un dubiu care i-ar putea profita, în contextul în care acestea nu se coroborează cu declarațiile persoanelor care au asistat la incident și, mai mult, fac referire la aspecte indirecte, în speță pretinse afirmații ale inculpatului B.D.

în legătură cu implicarea sa în incident. În consecință, pentru toate argumentele expuse, în condițiile în care în cauză este cert stabilit că inculpatul S.N. era agresat de victimă, avea cuțit asupra lui în momentul lovirii victimei, a încercat să ascundă arma după incident iar coinculpatul B.D. deși înarmat și el cu un briceag nu se găsea în imediata apropiere a victimei în momentul lovirii acesteia, iar pe briceagul pe care l-a purtat nu au fost găsite urme de sânge uman, Curtea consideră că existența faptei și vinovăția inculpatului S.N. sunt pe deplin dovedite, criticile Parchetului și ale părților civile apelante fiind întemeiate. În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de părțile civile P.E. și D.I.V., a desființat sentința atacată în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului S.N. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. și, procedând la o nouă judecată, conform celor arătate mai sus, a dispus condamnarea lui.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de gradul de pericol social al faptei, de datele privind persoana infractorului, relevate de referatul de evaluare întocmit în cauză, de vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale și împrejurările comiterii faptei, Curtea apreciază că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare de 16 ani, apropiată de minimul special legal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., scopul preventiv și coercitiv reglementat de art. 52 C. pen. poate fi atins. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., Curtea apreciind că prin lezarea unei valori fundamentale ocrotite de legea penală - viața unei persoane, inculpatul nu este demn să exercite drepturile menționate.

Instanța reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Pe latura civilă a cauzei, având în vedere soluția de condamnare adoptată față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, în considerarea dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat a plăti părților civile P.E. și D.I.V. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului P.I.D. decedat la 16 martie 2009, despăgubirile materiale solicitate și dovedite, după cum urmează: 12.500 lei despăgubiri materiale pentru partea civilă P.E. și 7500 lei părții civile D.I.V. În temeiul acelorași dispoziții legale având în vedere suferințele pricinuite prin decesul fiului minor și a fratelui, Curtea apreciază justă acordarea sumelor de 100.000 lei daune morale în favoarea părții civile P.E. și a sumei de 50.000 lei daune morale în favoarea părții civile D.I.V., sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data decesului victimei și până la data plății efective.

În privința apelului inculpatului C.S., Curtea constată că și acesta este fondat, având în vedere intervenirea prescripției speciale pentru faptele care au determinat trimiterea sa în judecată, efectele apelului inculpatului C.S. urmând a fi extinse, conform art. 373 C. proc. pen., și asupra inculpaților S.N. și B.D. Analizând în acest context și criticile formulate în apelul scris al Parchetului, privind lipsa plângerii prealabile a inculpatului - parte vătămată S.N. pentru comiterea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea reține că acestea nu pot fi primite, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut existența plângerii prealabile îndreptate împotriva inculpatului C.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna inculpatului S.N.. Astfel, nu se poate reține lipsa plângerii prealabile, odată ce în cuprinsul declarațiilor date la procuror în 15 februarie 2003 și 21 iunie 2004, inculpatul S.N. a solicitat expres trimiterea în judecată și condamnarea inculpaților C. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. Pe de altă parte, având în vedere data comiterii acestei fapte - 14 februarie 2004, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și dispozițiile coroborate ale art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., Curtea constată că în privința acestei infracțiuni s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, fiind dispusă o soluție de încetare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap.

la art. 10 lit. g) C. proc. pen. Același raționament este valabil și în privința infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., reținute în sarcina inculpaților S.N., C.S. și B.D., respectiv de port de cuțit, prev. de art. 1 1 lit. a) din Legea nr. 61/1991, reținute în sarcina inculpaților B.D. și S.N., pentru care s-a împlinit, de asemenea, termenul de prescripție specială a răspunderii penale, conform art. 122 lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen. Împotriva acestei Decizii nr. 13/A din 20 martie 2012 a Curții de Apel alba Iulia, în termen legal s-a exercitat recurs doar de către inculpatul S.N. Solicitările sale au vizat pronunțarea unei soluții de achitare raportat la comiterea infracțiunii de omor, raportat la dubiul puternic ce persistă în cauză din probatoriul administrat în ceea ce privește vinovăția sa.

Toate persoanele ce au fost audiate au declarat că l-au văzut de B.D. cu cuțitul în mână, niciunul dintre aceștia nu au afirmat că victima a fost tăiată de inculpatul recurent. Expertiza efectuată a arătat probabilitatea că leziunea a fost produsă de corpul delict aparținând lui B.D. Inculpatul se afla într-o poziție în care era practic imposibil să-i aplice vreo lovitură victimei. A mai arătat că B.D. ar fi povestit din arest că a omorât pe cineva, iar cu privire la testul poligraf asupra recurentului, rezultatul se datorează emoțiilor puternice avute. Prezent în fața instanței de recurs inculpatul a arătat că se prevalează de dreptul de nu face declarații. Prealabil tratării cazurilor de casare invocate de la pct. 17 2 și 18 ale art. 385 9 C. proc.

pen., instanța de recurs constată că, într-un prim circuit procesual realizat în cauză, ce a implicat o soluție în primă instanță de achitare pentru învinuirea de omor calificat adusă inculpatului iar ulterior, printr-o simplă reinterpretare a aceluiași probatoriu, a fost pronunțată o soluție de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin Decizia nr. 2418/2011 este cea care a reținut cu justețe că instanța de apel nu a efectuat o cercetare judecătorească corespunzătoare, nu a reușit să înlăture contradicțiile evidente existente între probe și îndoielile care s-au ivit în cauză, nu a înțeles să lămurească motivele și rațiunile care i-au determinat pe cei audiați să manifeste oscilații în a relata corespunzător cele percepute cu propriile simțiri.

S-a considerat că este necesar, pentru o justă soluționare a cauzei și pentru a înlătura dubiile apărute, să se procedeze la o readministrare a tuturor probelor cauzei, la o eventuală confruntare a persoanelor între declarațiile cărora există contradicții și la o extindere a procedeelor probatorii, eventual audierea martorilor propuși de inculpatul S.N. în recurs. S-a considerat că instanței de apel îi revine obligația, în virtutea rolului activ, de a lua măsuri pozitive în scopul completării materialului probator al cauzei, pentru a statua cu valoare de certitudine în ce împrejurare victima a fost agresată. Conform dispozițiilor obligatorii ale instanței de recurs, în rejudecare s-a procedat la reaudierea inculpaților S.N.

și C.S., precum și a martorilor B.N., I.D., L.I., P.I., B.N., D.I.D., H.D.M., I.D.N., R.S.C., B.I., T.I., S.A.I., L.I.Z., B.(actualmente S.) D.M., B.N. senior. Inculpatul B.N. a uzat de dreptul de a nu da declarație. În această formulă juridică se răspunde nu doar neajunsurilor constatate de către instanța supremă dar se realizează și o conformare la exigențele de convenționalitate impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că, pentru o astfel de situație, se necesită ca instanța de prim control judiciar, ce se bucură de o plenitudine de jurisdicție, să aprecieze în mod nemijlocit cadrul probator incident, din care se pot trage concluzii pertinente cu privire la acuzația penală adusă inculpatului.

Examinând în acest nou context decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, raportat la cazurile de casare ce pot fi astfel abordate, Înalta Curte constată următoarele: Rezumativ, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul S.N. a fost cel care a lovit victima P.I.D. cu cuțitul determinând decesul acestuia. Chiar dacă niciunul din martorii audiați nu au perceput exact momentul în care inculpatul S.N. a aplicat victimei lovitura cu cuțitul, nu se poate face abstracție de declarațiile în care martorii R.S.C. și B.I. arată că inculpatul S.N. se bătea la o distanță de 20 - 30 de metri cu coinculpații B. și C., victima fiind și ea în acel grup, iar la un moment dat victima a ieșit din grup strigând "S., m-a tăiat!". În mod evident victima P.I.D.

nu ar fi putut fi înjunghiată decât de către inculpatul S.N., care purta cuțit asupra sa. Și martorul H.D.M. confirmă că inculpatului S.N. i se vedea teaca cuțitului și mai arată că la câteva zile după evenimente a aflat de la un unchi de-al lui că mama inculpatului S.N. a venit la el și i-a cerut să declare că ar fi văzut pe inculpatul B.D. lovind victima cu cuțitul. Inculpații B.G.A. și C.S. declară și ei în cursul cercetării judecătorești că în momentul în care victima a strigat că a fost tăiata, se afla deasupra inculpatului S.N., ambii fiind căzuți la pământ. Singura persoana care avea cuțit asupra ei și care s-a aflat în imediata apropiere a victimei este inculpatul S.N., fiind exclus ca lovitura de cuțit sa fie aplicata de inculpații B. ori C. (amici ai victimei), aceștia nefiind înarmați și nici de inculpatul B.D.

care se afla la distanță de grup. În fine, în dosarul de urmărire penală la fila 107, se află raportul de constatare tehnic o-științifică pentru detecția comportamentului simulat a inculpatului S.N. din care rezultă că la 5 zile după incident s-au evidențiat modificări semnificative ale reactivității psiho-emoționale, specifice comportamentului simulat, adică nesinceritatea acestuia. Imediat după momentul lovirii victimei, toată lumea spunea că inculpatul S.N. este cel care a înju