ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub

nr. 22894/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.P. (nume anterior C.I.),

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea

acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de

constatare din 30 aprilie 2008, precum și din înscrisurile atașate acțiunii în

constatare, pârâtul a fost recrutat în anul 1980 de către organele de

Securitate, în scopul supravegherii informative a "elementelor

suspecte" din satul D., județul Iași, având numele conspirativ „S.".

Relația acestuia cu organele de Securitate a avut următoarea evoluție:

colaborator (1982-1984), informator (1984-1989), persoană de sprijin (1989).

Prin încheierea din data

de 14 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a dispus admiterea cererii formulate de pârât și sesizarea Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din

O.U.G. nr. 24/2008.

Prin Decizia nr. 530 din

09 aprilie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională s-a dispus respingerea excepției

de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 2990 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, s-a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art. 11 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008.

La Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub

nr. 22894/3/2008.

Prin încheierea din data

de 03 iunie 2010, Curtea a respins în principiu cererea de intervenție formulată

de petentul B.E., reținând că nu a justificat un interes în promovarea cererii,

nefiind îndeplinite dispozițiile art. 49 și urm. C. proc. civ..

Pârâtul, deși a fost legal

citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin concluziile orale

formulate în ședința publică din data de 28 octombrie 2010, reclamantul, reprezentat

de avocat, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență,

că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea

calității de colaborator al Securității.

În cauză s-a administrat

proba cu înscrisuri.

În raport de probele administrate

și de susținerile părților, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 4336 din 4 noiembrie 2010, a admis

acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește

pe pârât în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a apreciat, în raport de actele depuse în susținerea

notei de constatare din 30 aprilie 2008, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informațiilor

furnizate Securității de către pârât priveau activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist și au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

În cauză s-au formulat

două recursuri pentru nelegalitate și netemeinicie.

Împotriva încheierii din

data de 3 iunie 2010 s-a formulat recurs de petentul B.E..

Împotriva sentinței civile

nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 s-a formulat recurs de către pârât pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin încheierea din 3

iunie 2010, Curtea de Apel București, a respins în principiu cererea de intervenție

formulată de petentul B.E., reținând că acesta nu a justificat un interes în promovarea

cererii, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 49 și următoarele din C. proc.

civ..

În recursul declarat împotriva

acestei încheieri se critică ca nelegală și netemeinică respingerea cererii de intervenție,

făcându-se aprecieri pe fondul cauzei.

Acest recurs formulat

de o persoană care nu are calitatea de parte în cauză, Curtea, în raport de dispozițiile

art. 56 C. proc. civ., îl apreciază ca neavenit și urmează a fi respins ca atare

pentru următoarele motive:

Conform art. 56 C. proc.

civ., „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul unuia din părți

se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși

apel sau recurs.

În cauză, cererea de intervenție

formulată de petentul B.E. a fost formulată în interesul reclamantului-intimat Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar această cerere fiind respinsă

prin încheierea recurată din 3 iunie 2010, reclamantul-intimat nu a formulat recurs.

Pe cale de consecință, recursul declarat de petent este neavenit în măsura în care

partea pentru care a formulat cerere de intervenție, în speță Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, nu a formulat ea însăși recurs.

Recursul declarat de intimatul-pârât

împotriva sentinței civile nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel București, critică ca nelegală și netemeinică sentința atacată, motivele de

recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ..

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul critică sentința instanței de fond pentru

existența unei motivări contradictorii, vădit părtinitoare reclamantului Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în ceea ce privește concluzia existenței

calității de colaborator al Securității. Recurentul arată că instanța de fond nu

a ținut cont de probele administrate pe situația de fapt în sensul că informațiile

furnizate nu mai prezentau caracter operativ pentru organele de securitate , iar

pe de altă parte notele erau furnizate organelor de Miliție, care erau competente

să soluționeze aspectele de natură infracțională care formau obiectul notelor date

la 6 mai 1983 și la 16 ianuarie 1984.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se critică ca nelegală sentința atacată pentru aplicarea

și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru

concluzia vădit falsă în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește

pe recurentul-pârât.

La dosar în susținerea

recursului, recurentul a depus practică judecătorească.

Analizând recursul declarat

de recurentul-pârât, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază

pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ..

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea nu va reține susținerile din recurs privind

existența unei motivări contradictorii în raport de situația de fapt.

Instanța de fond a motivat

corect și obiectiv, în fapt și în drept soluția pronunțată prin care s-a admis acțiunea

în constatare și s-a constatat existența calității de colaborator al Securității

în ceea ce-l privește pe pârâtul-recurent. Motivarea nu este părtinitoare în raport

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ci este, în raport

de situația de fapt, o analiză obiectivă a notelor informative date de recurentul-pârât

la 6 mai 1983 și respectiv 16 ianuarie 1984. Faptul că recurentul arată că aceste

note nu au avut caracter operativ și au fost date către organele de Miliție și nu

direct organelor de Securitate, nu se confirmă, în totalitate, iar în al doilea

rând acestea nu reprezintă elemente de natură a infirma caracterul informațiilor

furnizate și conținutul lor care au determinat, în mod corect constatarea calității

de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe recurent. Aceasta în decursul

activității de informare a desfășurat activitate de colaborator 1982-1984, informator

1984-1989 și persoană de sprijin 1989.

Al doilea motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.

Instanța de fond a interpretat

și aplicat corect dispozițiile legale concluzionând că în cauză sunt îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Furnizarea

conștientă de informații date organelor de miliție și de securitate de recurentul-pârât,

cu nume conspirativ „S.” priveau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, iar acele informații au fost de natură a produce încălcarea unor drepturi

fundamentale respectiv dreptul la viața privată și dreptul la libera exprimare prevăzută

de art. 17 și 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Față de cele expuse mai

sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică,

Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 4336 din 4

noiembrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P. împotriva sentinței nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de B.E. împotriva încheierii

din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca neavenit.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie

2011.