ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 22894/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.P. (nume anterior C.I.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 30 aprilie 2008, precum și din înscrisurile atașate acțiunii în constatare, pârâtul a fost recrutat în anul 1980 de către organele de Securitate, în scopul supravegherii informative a "elementelor suspecte" din satul D., județul Iași, având numele conspirativ „S.". Relația acestuia cu organele de Securitate a avut următoarea evoluție: colaborator (1982-1984), informator (1984-1989), persoană de sprijin (1989). Prin încheierea din data de 14 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a dispus admiterea cererii formulate de pârât și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 24/2008. Prin Decizia nr. 530 din 09 aprilie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională s-a dispus respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 2990 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. La Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 22894/3/2008. Prin încheierea din data de 03 iunie 2010, Curtea a respins în principiu cererea de intervenție formulată de petentul B.E., reținând că nu a justificat un interes în promovarea cererii, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 49 și urm. C. proc.

civ.. Pârâtul, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză. Prin concluziile orale formulate în ședința publică din data de 28 octombrie 2010, reclamantul, reprezentat de avocat, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității. În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. În raport de probele administrate și de susținerile părților, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 4336 din 4 noiembrie 2010, a admis acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat, în raport de actele depuse în susținerea notei de constatare din 30 aprilie 2008, că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informațiilor furnizate Securității de către pârât priveau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În cauză s-au formulat două recursuri pentru nelegalitate și netemeinicie. Împotriva încheierii din data de 3 iunie 2010 s-a formulat recurs de petentul B.E.. Împotriva sentinței civile nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 s-a formulat recurs de către pârât pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 3 iunie 2010, Curtea de Apel București, a respins în principiu cererea de intervenție formulată de petentul B.E., reținând că acesta nu a justificat un interes în promovarea cererii, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 49 și următoarele din C. proc. civ.. În recursul declarat împotriva acestei încheieri se critică ca nelegală și netemeinică respingerea cererii de intervenție, făcându-se aprecieri pe fondul cauzei. Acest recurs formulat de o persoană care nu are calitatea de parte în cauză, Curtea, în raport de dispozițiile art. 56 C. proc. civ., îl apreciază ca neavenit și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele motive: Conform art. 56 C. proc. civ., „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul unuia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.

În cauză, cererea de intervenție formulată de petentul B.E. a fost formulată în interesul reclamantului-intimat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar această cerere fiind respinsă prin încheierea recurată din 3 iunie 2010, reclamantul-intimat nu a formulat recurs. Pe cale de consecință, recursul declarat de petent este neavenit în măsura în care partea pentru care a formulat cerere de intervenție, în speță Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu a formulat ea însăși recurs. Recursul declarat de intimatul-pârât împotriva sentinței civile nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, critică ca nelegală și netemeinică sentința atacată, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul critică sentința instanței de fond pentru existența unei motivări contradictorii, vădit părtinitoare reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în ceea ce privește concluzia existenței calității de colaborator al Securității. Recurentul arată că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate pe situația de fapt în sensul că informațiile furnizate nu mai prezentau caracter operativ pentru organele de securitate , iar pe de altă parte notele erau furnizate organelor de Miliție, care erau competente să soluționeze aspectele de natură infracțională care formau obiectul notelor date la 6 mai 1983 și la 16 ianuarie 1984. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se critică ca nelegală sentința atacată pentru aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru concluzia vădit falsă în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât. La dosar în susținerea recursului, recurentul a depus practică judecătorească. Analizând recursul declarat de recurentul-pârât, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Curtea nu va reține susținerile din recurs privind existența unei motivări contradictorii în raport de situația de fapt. Instanța de fond a motivat corect și obiectiv, în fapt și în drept soluția pronunțată prin care s-a admis acțiunea în constatare și s-a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-recurent.

Motivarea nu este părtinitoare în raport de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ci este, în raport de situația de fapt, o analiză obiectivă a notelor informative date de recurentul-pârât la 6 mai 1983 și respectiv 16 ianuarie 1984. Faptul că recurentul arată că aceste note nu au avut caracter operativ și au fost date către organele de Miliție și nu direct organelor de Securitate, nu se confirmă, în totalitate, iar în al doilea rând acestea nu reprezintă elemente de natură a infirma caracterul informațiilor furnizate și conținutul lor care au determinat, în mod corect constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe recurent. Aceasta în decursul activității de informare a desfășurat activitate de colaborator 1982-1984, informator 1984-1989 și persoană de sprijin 1989. Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu este fondat. Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale concluzionând că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Furnizarea conștientă de informații date organelor de miliție și de securitate de recurentul-pârât, cu nume conspirativ „S.” priveau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acele informații au fost de natură a produce încălcarea unor drepturi fundamentale respectiv dreptul la viața privată și dreptul la libera exprimare prevăzută de art. 17 și 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Față de cele expuse mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 4336 din 4 noiembrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinței nr. 4336 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de B.E. împotriva încheierii din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca neavenit. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.