ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.A.O., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, Prin sentința civilă nr. 3465 din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A constatat din cuprinsul notei de constatare din data 20 august 2008 că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 16 octombrie 1982, dată la care a semnat un angajament prin care se obliga să sprijine organele de Securitate în activitatea de prevenire și descoperire a unor fapte ce ar putea afecta securitatea statului.

Instanța a mai reținut că pârâtul a fost recrutat de organele de contrainformații militare din cadrul Penitenciarului Timișoara, „pe baza interesului manifestat de acesta de a se reabilita" pentru acoperirea informativă a deținuților". Prima instanță a apreciat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea calității de colaborator al Securității. În speță, la data de 16 octombrie 1982 pârâtul a oferit informații despre încercarea unui deținut, cetățean român, care dorea cu orice preț să plece în străinătate, probabil pentru că era membru al unui cult religios a cărui practică era interzisă, iar aceste fapte erau considerate atitudini împotriva regimului. La un an de la recrutare acesta a furnizat patru materiale cu conținut operativ.

Astfel, instanța a reținut că informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei; libertatea de exprimare și libertatea opiniilor. Împotriva sentinței civile nr. 3465 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul C.A.O., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. A învederat reclamantul, în esență, prin motivele de recurs, că nu sunt îndeplinite în cazul său condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru constatarea calității de colaborator al securității, întrucât, pe de o parte, prin informațiile furnizate de recurent organelor de securitate nu au fost denunțate activități potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că legiuitorul a dat o forță probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată cât și relatărilor verbale consemnate de lucrătorii securității.

Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, prin sintagma „colaborator al Securității" se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai securității, coordonau activitatea informatorilor". Pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) fraza I din O.U.G. nr. 24/20087, cu modificările și completările ulterioare, ce cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

In cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calității recurentului C.A.O. de colaborator al Securității, singura informație pretins dată de intimat referindu-se la un alt deținut care ar face parte din secta religioasă „Martorii lui Iehova" și care nu ar fi renunțat la ideea de a pleca din țară în mod ilegal. Cu toate că legiuitorul recunoaște valoare probatorie, în materie, documentelor întocmite de lucrătorii securității în care se consemnează relatările verbale ale persoanei furnizoare de informații, se reține, în cauză, că mențiunea referitoare la această informație furnizată de recurent nu prezintă însă o veridicitate incontestabilă.

Astfel, s-a consemnat în raportul întocmit de ofițerul de contrainformații că informația în analiză a fost dată la data de 16 octombrie 1982, cu prilejul recrutării în calitate de informator a recurentului aflat în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Timișoara și că cu acel prilej a fost întocmită și o notă informativă cuprinzând aspectele semnalate, dar această notă informativă nu se regăsește în documentele din dosarul personal al informatorului „C.". Inexistența acestei note informative pune sub semnul îndoielii consemnările ofițerului de contrainformații privitoare la pretinsele relatări verbale ale pârâtului, situația relatată în raportul de recrutare nefiind confirmată de alte înscrisuri prin care să se formeze convingerea instanței de recurs că recurentul a furnizat într-adevăr informații de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale.

În aceste condiții, se reține că sentința atacată este nelegală și netemeinică și că recursul este fondat urmând a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de C.A.O. împotriva sentinței nr. 3465 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.A.O. împotriva sentinței civile nr. 3465 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.