ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.A.O., solicitând să se

constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate

au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În

drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008,

Prin

sentința civilă nr. 3465 din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului

și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

A

constatat din cuprinsul notei de constatare din data 20 august 2008 că pârâtul

a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 16 octombrie 1982, dată

la care a semnat un angajament prin care se obliga să sprijine organele de

Securitate în activitatea de prevenire și descoperire a unor fapte ce ar putea

afecta securitatea statului.

Instanța

a mai reținut că pârâtul a fost recrutat de organele de contrainformații

militare din cadrul Penitenciarului Timișoara, „pe baza interesului manifestat

de acesta de a se reabilita" pentru acoperirea informativă a

deținuților".

Prima

instanță a apreciat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile legale pentru

reținerea calității de colaborator al Securității.

În

speță, la data de 16 octombrie 1982 pârâtul a oferit informații despre

încercarea unui deținut, cetățean român, care dorea cu orice preț să plece în

străinătate, probabil pentru că era membru al unui cult religios a cărui

practică era interzisă, iar aceste fapte erau considerate atitudini împotriva

regimului. La un an de la recrutare acesta a furnizat patru materiale cu

conținut operativ.

Astfel,

instanța a reținut că informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la

libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei; libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor.

Împotriva

sentinței civile nr. 3465 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, a formulat

recurs în termen legal pârâtul C.A.O., prin care s-a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii

acțiunii reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității ca neîntemeiată. A învederat reclamantul, în esență, prin motivele

de recurs, că nu sunt îndeplinite în cazul său condițiile prevăzute de art. 2

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, pentru constatarea calității de colaborator al securității, întrucât,

pe de o parte, prin informațiile furnizate de recurent organelor de securitate

nu au fost denunțate activități potrivnice regimului totalitar comunist și, pe

de altă parte, aceste informații nu au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Intimatul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, considerând că legiuitorul a dat o forță

probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată cât și

relatărilor verbale consemnate de lucrătorii securității.

Recursul

este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare,

prin sintagma „colaborator al Securității" se înțelege „persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana

care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele verbale de

interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în

stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind

cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este

considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele

și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a

propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu

împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în

care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana

care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai securității,

coordonau activitatea informatorilor".

Pentru

constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. b) fraza I din O.U.G. nr. 24/20087, cu modificările și completările

ulterioare, ce cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin

informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste

informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. In cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative expres

prevăzute de lege pentru constatarea calității recurentului C.A.O. de

colaborator al Securității, singura informație pretins dată de intimat

referindu-se la un alt deținut care ar face parte din secta religioasă

„Martorii lui Iehova" și care nu ar fi renunțat la ideea de a pleca din

țară în mod ilegal. Cu toate că legiuitorul recunoaște valoare probatorie, în

materie, documentelor întocmite de lucrătorii securității în care se

consemnează relatările verbale ale persoanei furnizoare de informații, se

reține, în cauză, că mențiunea referitoare la această informație furnizată de

recurent nu prezintă însă o veridicitate incontestabilă. Astfel, s-a consemnat

în raportul întocmit de ofițerul de contrainformații că informația în analiză a

fost dată la data de 16 octombrie 1982, cu prilejul recrutării în calitate de

informator a recurentului aflat în executarea unei pedepse privative de

libertate la Penitenciarul Timișoara și că cu acel prilej a fost întocmită și o

notă informativă cuprinzând aspectele semnalate, dar această notă informativă

nu se regăsește în documentele din dosarul personal al informatorului „C.".

Inexistența acestei note informative pune sub semnul îndoielii consemnările

ofițerului de contrainformații privitoare la pretinsele relatări verbale ale

pârâtului, situația relatată în raportul de recrutare nefiind confirmată de

alte înscrisuri prin care să se formeze convingerea instanței de recurs că recurentul

a furnizat într-adevăr informații de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi

și libertăți fundamentale.

În

aceste condiții, se reține că sentința atacată este nelegală și netemeinică și

că recursul este fondat urmând a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de C.A.O.

împotriva sentinței nr. 3465 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, și

modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a

acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.A.O.

împotriva sentinței civile nr. 3465 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată în sensul că

respinge ca neîntemeiată acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2010.