ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.D., să constate

calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii,

autoritatea reclamantă a arătat că pârâtul a fost recrutat de către ofițerii de

contrainformații din cadrul U.M. București, sub numele conspirativ D. și că, în

temeiul dispozițiilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost verificat sub

aspectul stabilirii calității acestuia de lucrător sau colaborator al Securității,

deținând calitatea de deputat în perioada 2004-2008.

Se mai arată că potrivit

notei de constatare, pârâtul a fost recrutat inițial în anul 1970, în calitate de

colaborator al Securității, a semnat un angajament conspirativ și a furnizat informații

care aduc atingere drepturilor civile și politice prevăzute în Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice.

Tribunalul București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință de

la 21 octombrie 2008, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 în raport de art. 1

alin. (4), art. 15, 16, 21, 24, 29 și 37 din Constituția României, iar prin decizia

din 19 mai 2009 s-a respins excepția de neconstituționalitate.

De asemenea, prin sentința

civilă nr. 2704 pronunțată la data de 13 octombrie 2009, Tribunalul a admis excepția

necompetenței materiale a acestuia și a declinat competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel București prin sentința nr. 4195 din 27 octombrie 2010 a

respins acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul A.D., ca

neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

„Informațiile furnizate

organelor de securitate de pârât, în calitate de colaborator al fostei Securități,

au vizat îngrădirea următoarelor drepturi și libertăți fundamentale recunoscute

și garantate de legislația în vigoare la acea dată și anume:

- dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor – art. 28 din Constituția României din 1965,

art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice;

- dreptul de a fi liber

de imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața privată, domiciliu sau corespondență

– art. 12 din declarația Universală a Drepturilor Omului coroborat cu art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice;

- dreptul la liberă circulație

– art. 12 din Pactul Internațional privind drepturile Civile și Politice.

Ca atare, Curtea reține

că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”.

Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea

reține calitatea invocată:

Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist. Or, așa cum s-a arătat pe larg în aserțiunea reclamantei,

această condiție este îndeplinită.

la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Și această condiție este asigurată, deoarece informațiile furnizate au vizat îngrădirea

dreptului la viață privată, precum și a dreptului la libertatea de exprimare.

Astfel spus, reținerea

calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor

impuse de legiuitor. Aceasta și pentru norma în discuție nu condiționează în nici

un fel un cadru în care să se desfășoare activitatea de transmitere de informații

și, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă. Deci, inexistența

unui document de tipul angajamentului, pe parcursul ambelor perioade de colaborare

nu are relevanță în reținerea acestei calificări”.

2.1. Împotriva acestei

soluții a formulat recurs autoritatea publică reclamantă care a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 7 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență următoarele

critici:

- considerentele sentinței

sunt contradictorii în raport cu soluția adoptată de instanța de fond;

- astfel, în esență, instanța

de fond reține că „sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator

al Securității” în privința pârâtului;

- totuși, prin dispozitivul

sentinței nr. 4915/2010, Curtea de Apel, a respins acțiunea formulată pentru constatarea

calității de colaborator al fostei Securități, în ceea ce îl privește pe pârât;

- din nota de constatare,

precum și din copiile notelor informative date de pârât, a informărilor făcute de

organele fostei Securități, rezultă că pârâtul a desfășurat activități de colaborare

cu fosta Securitate, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, C.N.S.A.S.

a cerut admiterea recursului, admiterea acțiunii și reținerea calității de colaborator

al fostei Securități, în ceea ce îl privește pe pârât.

2.2. Intimatul-pârât a

depus concluzii scrise prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de

fond, de respingere a sesizării C.N.S.A.S. este legală și temeinică, solicitând

respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

recurs

Recursul este întemeiat

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, așa cum s-a

arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, C.N.S.A.S.

a procedat la verificarea realizată în temeiul art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

intimatul-pârât având calitatea de deputat în Parlamentul României.

Din Nota de constatare

întocmită de Direcția de investigații din cadrul C.N.S.A.S. din 25 aprilie 2008

rezultă că intimatul-pârât a fost recrutat de ofițerul C.I. al U.M. București la

17 noiembrie 1970, unde avea calitatea de elev-soldat, pentru supravegherea informativă

a elevului-soldat G.P., semnalat că întreținea relații cu cetățeni străini și avea

intenții de evaziune.

În această perioadă, sub

numele conspirativ D., intimatul-pârât a furnizat informațiile consemnate în raportul

informativ din 19 noiembrie 1970 și în raportul informativ din 7 decembrie 1970,

de ofițerul C.I. al U.M. București.

În perioada următoare,

când a activat ca ziarist la A., intimatul-pârât și-a continuat colaborarea cu organele

fostei Securități, sub același nume conspirativ, în dosarul „Problema Presă”, având

ca obiectiv supravegherea informativă a personalului redacțional și a colaboratorilor

din presa centrală și locală în perioada 1975-1981.

În această perioadă a

furnizat un mare număr de note informative date ofițerului de legătură:

- referitoare la colegii

din redacția pentru străinătate a A. și comentariile colegiale ale acestora în legătură

cu diverse evenimente externe care aveau ecou și în România;

- referitoare la starea

de spirit din rândul mediilor cu care venea în contact în activitatea sa;

- referitoare la reacțiile

în rândul angajaților A. cu privire la părăsirea frauduloasă a țării de către un

redactor al acestei agenții.

În aceeași perioadă, activitatea

de colaborator a fost conturată și de informările întocmite de ofițerul de legătură,

din care rezultă că intimatul-pârât a fost folosit pentru supravegherea informativă

a unor redactori cunoscuți ca având manifestări și legături suspecte.

Referitor la activitatea

de colaborator desfășurată de intimatul-pârât în cele două perioade, instanța de

fond a reținut în mod corect că:

„Informațiile furnizate

organelor de securitate de pârât, în calitate de colaborator al fostei Securități,

au vizat îngrădirea următoarelor drepturi și libertăți fundamentale recunoscute

și garantate de legislația în vigoare la acea dată și anume:

- dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor – art. 28 din Constituția României din 1965,

art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice”;

- dreptul de a fi liber

de imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața privată, domiciliu sau corespondență

– art. 12 din declarația Universală a Drepturilor Omului coroborat cu art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice;

- dreptul la libera circulație

– art. 12 din Pactul Internațional privind drepturile Civile și Politice.

Astfel fiind, instanța

de fond a ajuns în mod judicios la concluzia că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008, potrivit cărora este colaborator

al fostei Securități „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului”.

În aceste condiții, soluția

dată cauzei prin dispozitivul sentinței pronunțate este nu numai contradictorie

în raport cu considerentele argumentate de instanța de fond, dar este totodată,

nelegală și netemeinică, în raport cu probele administrative în cauză și cu dispozițiile

legale citate mai sus.

În concluzie, recursul

va fi admis, iar soluția instanței de fond privind respingerea sesizării C.N.S.A.S.

va fi desființată, urmând ca acțiunea formulată să fie admisă și să se constate

calitatea de colaborator al fostei Securități, în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 4195 din 27 octombrie 2010

a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și admite acțiunea.

Constată că pârâtul A.D.

are calitatea de colaborator al fostei Securități.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie

2012.