ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 368/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului D.D. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, potrivit notei de constatare din 11 august 2008,pârâtul a fost recrutat în anul 1987, în scopul realizării supravegherii informative în cadrul atelierului unde își desfășura activitatea și, deși a refuzat să dea în scris un angajament de colaborare, a fost folosit în calitate de colaborator o perioadă de 2 ani. A mai arătat reclamantul că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare, libertatea cuvântului și libertatea opiniilor.

Sesizat inițial, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat, la 05 decembrie 2008, competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 34 alin. (2) din O. U.G. nr. 24/2008, modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008. Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum și excepția tardivității introducerii acțiunii. Prin sentința civilă nr. 2216 din 27 mai 2009, Curtea de Apel București , secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Prin aceeași sentință au fost respinse și excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și tardivității. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepțiile invocate Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost apreciată ca neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (2) din O. U.G. nr. 24/2008 și art. 36 alin. (4) din Hotărârea din 2008 de aprobare a Regulamentului C.N.S.A.S., sesizarea instanței nefiind condiționată de existența avizului direcției juridice. În legătură cu excepția tardivității formulării acțiunii, instanța de fond a reținut caracterul de recomandare al termenelor prevăzute de O. U.G. nr. 24/2008 și de Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

Pe fondul cauzei Instanța fondului a reținut că, din documentele de verificare, rezultă faptul că pârâtul a acceptat colaborarea cu Securitatea,fără însă a da un angajament scris. De asemenea, sunt menționate mai multe informări semnate de pârât cu privire la diferite persoane sau la starea unor utilaje de la locul de muncă, fără însă ca din cuprinsul acestora să rezulte elemente care ar îndeplini cerințele legii referitoare la denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist sau care să poată conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată s-a mai reținut că aprecierile și caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului nu pot face dovada calității de colaborator, astfel cum aceasta este definită prin O.U.G.

nr. 24/2008. î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. și pârâtul D.D. Prin cererea scrisă depusă la dosar și susținută oral de apărător, pârâtul-recurent a arătat că renunță la recursul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 2216 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 mai 2009. Înalta Curte, în baza prevederilor art. 246 C. proc. civ., urmează a lua act de renunțarea la judecarea cererii de recurs, formulată de pârâtul D.D. Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. solicită admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii și reținerea calității de colaborator al securității, în ceea ce îl privește pe pârâtul D.D.

Arată recurentul că în speță sunt întrunite cele două condiții prevăzute de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008 pentru reținerea calității de informator, prin furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist și încălcarea unor drepturi fundamentale ca urmare a acțiunilor de investigare din partea recurenților asupra persoanelor la care se refereau informațiile. Prin întâmpinare, intimatul D.D. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Susține intimatul-pârât că instanța de fond a reținut în mod corect că informațiile și notele depuse la dosarul cauzei nu sunt de natură să îndeplinească cerințele legii, iar aprecierile pozitive făcute conjunctural de ofițerii de securitate cu ocazia analizei activității lor cu o anumită persoană nu pot face dovada calității acesteia de colaborator al Securității.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport și de legislația incidentă, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse: În esență, recurentul-reclamant susține că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, pentru reținerea calității de colaborator al s ecurității, în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât D.D. Conform art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, colaborator al Securității este „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ". Astfel, pentru a se constata că o persoană intră în categoria de colaborator al Securității este necesar ca aceasta persoana să fi furnizat informații prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar și aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Este real, că din definiția legală rezultă că este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale" ceea ce nu s-a dovedit în cauză și că legiuitorul a dat o forță probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât si relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității". Așa cum susține intimatul-pârât prin întâmpinare, la dosarul cauzei nu există nici un raport informativ, scris de intimatul-pârât sau de ofițerii de securitate pe baza relatărilor acestuia.

Raportul la care se referă intimatul și în jurul căruia se construiește argumentarea recursului este un raport de recrutare, adică un document intern al Securității, scris de un lucrător de Securitate pentru șefii săi, în care, prin fraze tip se justifică activitatea sa profesională. Astfel, acest raport nu conține informații furnizate de o persoană și consemnate de ofițerul de securitate. p rima instanță, analizând probele administrate, în mod corect a constatat că informațiile din notele depuse la dosarul cauzei de către reclamant nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din această perspectivă nu poate fi reținută nici susținerea recurentului că dovada furnizării informațiilor prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar putea fi dedusă din faptul că într-un raport de analiză, ofițerul de recrutare aprecia că informațiile furnizate interesează organul de securitate. Prima instanță a pronunțat hotărârea recurată pe baza probelor administrate în acord cu prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, reținând că aprecierile și caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informațiilor furnizate și menționate anterior nu pot face dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008. În consecință, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2216 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat Ia act de renunțarea la judecarea cererii de recurs împotriva aceleiași sentințe, formulată de D.D. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.