ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 368/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea

calității de colaborator al Securității în privința pârâtului D.D.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că, potrivit notei de constatare din 11 august 2008,pârâtul

a fost recrutat în anul 1987, în scopul realizării supravegherii informative în

cadrul atelierului unde își desfășura activitatea și, deși a refuzat să dea în

scris un angajament de colaborare, a fost folosit în calitate de colaborator o

perioadă de 2 ani.

A mai arătat

reclamantul că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate au vizat

îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare, libertatea cuvântului și

libertatea opiniilor.

Sesizat inițial,

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a

declinat, la 05 decembrie 2008, competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, în

raport cu dispozițiile art. 34 alin. (2) din O. U.G. nr. 24/2008, modificat

prin art. 27 din Legea nr. 293/2008.

Pârâtul a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile,

precum și excepția tardivității introducerii acțiunii.

Prin sentința civilă nr.

2216 din 27 mai 2009, Curtea de Apel București

, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

ca neîntemeiată.

Prin aceeași sentință

au fost respinse și excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și

tardivității.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la

excepțiile invocate

Excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile a fost apreciată ca neîntemeiată în raport

cu dispozițiile art. 7 alin. (2) din O. U.G. nr. 24/2008 și art. 36 alin. (4)

din Hotărârea din 2008 de aprobare a Regulamentului C.N.S.A.S., sesizarea

instanței nefiind condiționată de existența avizului direcției juridice.

În legătură cu

excepția tardivității formulării acțiunii, instanța de fond a reținut

caracterul de recomandare al termenelor prevăzute de O. U.G. nr. 24/2008 și de

Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

Pe fondul cauzei

Instanța fondului a

reținut că, din documentele de verificare, rezultă faptul că pârâtul a acceptat

colaborarea cu Securitatea,fără însă a da un angajament scris.

De asemenea, sunt

menționate mai multe informări semnate de pârât cu privire la diferite persoane

sau la starea unor utilaje de la locul de muncă, fără însă ca din cuprinsul

acestora să rezulte elemente care ar îndeplini cerințele legii referitoare la

denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist sau care să poată conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Totodată s-a mai

reținut că aprecierile și caracterizările pozitive ale organelor de securitate

la adresa pârâtului nu pot face dovada calității de colaborator, astfel cum

aceasta este definită prin O.U.G. nr. 24/2008.

î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.

și pârâtul

D.D.

Prin cererea scrisă

depusă la dosar și susținută oral de apărător, pârâtul-recurent a arătat că

renunță la recursul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 2216

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 27 mai 2009.

Înalta Curte, în baza

prevederilor art. 246 C. proc. civ., urmează a lua act de renunțarea la

judecarea cererii de recurs, formulată de pârâtul D.D.

Recurentul-reclamant

C.N.S.A.S. solicită admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii și

reținerea calității de colaborator al securității, în ceea ce îl privește pe

pârâtul D.D.

Arată recurentul că

în speță sunt întrunite cele două condiții prevăzute de legiuitor prin art. 2 lit.

b) din O.U.G.nr. 24/2008 pentru reținerea calității de informator, prin furnizarea

de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist și încălcarea

unor drepturi fundamentale ca urmare a acțiunilor de investigare din partea

recurenților asupra persoanelor la care se refereau informațiile.

Prin întâmpinare,

intimatul D.D. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii

instanței de fond ca temeinică și legală.

Susține intimatul-pârât

că instanța de fond a reținut în mod corect că informațiile și notele depuse la

dosarul cauzei nu sunt de natură să îndeplinească cerințele legii, iar

aprecierile pozitive făcute conjunctural de ofițerii de securitate cu ocazia

analizei activității lor cu o anumită persoană nu pot face dovada calității

acesteia de colaborator al Securității.

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport și de

legislația incidentă, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce urmează a fi expuse:

În esență,

recurentul-reclamant susține că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, pentru reținerea calității de colaborator

al

s

ecurității, în ceea ce îl

privește pe intimatul-pârât D.D.

Conform art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

colaborator al Securității este

„persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului

".

Astfel, pentru a se

constata că o persoană intră în categoria de colaborator al Securității este

necesar ca aceasta persoana să fi furnizat

informații prin care se denunțau activitățile

și atitudinile potrivnice regimului totalitar și

aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale

ale omului.

Este real, că din

definiția legală rezultă că

este colaborator

al Securității „persoana

care a furnizat informații indiferent sub ce

formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale" ceea ce nu

s-a dovedit în cauză și că

legiuitorul a dat

o forță probantă

egală atât notelor

olografe provenite de la persoana verificată, cât si relatărilor verbale

consemnate

de lucrătorii Securității".

Așa cum susține

intimatul-pârât prin întâmpinare,

la dosarul cauzei nu

există nici un raport informativ,

scris de intimatul-pârât sau de ofițerii

de securitate pe baza

relatărilor acestuia. Raportul la care se referă intimatul și în jurul căruia

se construiește

argumentarea recursului este

un raport de recrutare, adică un document intern al Securității, scris

de un lucrător de Securitate pentru șefii săi, în care, prin fraze tip se

justifică activitatea sa profesională. Astfel, acest raport nu conține

informații furnizate de o

persoană și

consemnate de ofițerul de securitate.

p

rima instanță, analizând probele administrate, în mod

corect a constatat că informațiile din notele depuse la dosarul cauzei de către

reclamant nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii

referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea

activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, sau

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din

această perspectivă nu poate fi reținută nici susținerea recurentului că dovada

furnizării informațiilor prin care se denunțau activitățile și atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, ar putea fi dedusă din faptul că într-un

raport de analiză, ofițerul de recrutare aprecia că informațiile furnizate

interesează organul de securitate.

Prima

instanță a pronunțat hotărârea recurată pe baza probelor administrate în acord

cu prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, reținând că aprecierile și

caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului, în

contextul naturii informațiilor furnizate și menționate anterior nu pot face

dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este

definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

În

consecință, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2216 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Ia act de renunțarea

la judecarea cererii de recurs împotriva aceleiași sentințe, formulată de D.D.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2010.