ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3233/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul V.C., din București,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat

informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea

opiniilor și dreptul la viață privată.

Pârâtul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând

că a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la o vârstă la care nu

avea capacitate deplină de exercițiu și la dosar nu se regăsește niciuna din

notele informative de care se face vorbire în cererea de chemare în judecată.

Tribunalul București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3694 din data

de 19 decembrie 2008, a admis excepția de necompetență materială, în raport de

prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, și a declinat cauza în favoarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Această instanță,

prin sentința nr. 3347 din data de 20 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată

acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că în speță nu sunt întrunite

condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a

se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În concret, instanța

a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar și menționate în

nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații care

să se încadreze în textul legal anterior individualizat.

În plus, prima

instanță a apreciat că actele aflate la filele 25 și 26 dosar (chitanța și

raportul) nu sunt relevante și nu conduc la concluzia că pârâtul ar fi primit

vreo sumă de bani pentru furnizarea informațiilor specificate de dispoziția

legală aflată în discuție, în lipsa notelor informative.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., care a solicitat modificarea

sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

recurentul a susținut că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea

greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Mai precis,

recurentul a arătat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că intimatul a

fost recrutat de organele de Securitate, în timp ce era cursant al unei școli

de ofițeri de armată, pentru a supraveghea activitatea unor persoane urmărite.

În plus, instanța nu

a avut în vedere că intimatul a furnizat informații despre elevul D.I., lucrat

informativ prin D.U.I. pentru relații cu persoane din străinătate iar, în urma

acestor informații, elevul a fost exclus din școala militară, fapt care rezultă

din ultimul raport întocmit de ofițerii de Securitate.

Pe de altă parte,

recurentul a apreciat faptul că legiuitorul a dat o forță probantă egală atât

notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât și relatărilor

verbale consemnate de lucrătorii Securității. Ca atare, în concepția

recurentului, prima instanță trebuia să dea eficiență conținutului rapoartelor

de evaluare întocmite de ofițerii de Securitate.

În ceea ce privește

îndeplinirea celei de a doua condiții impuse de textul legal analizat,

recurentul a considerat că instanța fondului trebuia să aibă în vedere faptul

că aceasta se referă la vizarea încălcării și nu la încălcarea propriu-zisă a

unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat

(filele 12-15 dosar).

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, în temeiul

dispozițiilor art. 3 lit. g) din din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul-pârât a fost

supus verificărilor sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător

al Securității, urmare a candidaturii acestuia la funcția de primar al

sectorului 6 București.

După finalizarea

acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare 28 iulie

2008, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta

acțiune în constatarea calității intimatului de colaborator al Securității,

acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare.

Înalta Curte, în acord

cu prima instanță, apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile

cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea

constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității.

1) Persoana să fi

furnizat organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum

și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității”.

2) Informațiile

furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Pe aspectul

îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că,

într-adevăr, intimatul a fost recrutat în anul 1977 „pentru cunoașterea

situației operative și prevenirea unor fapte antisociale” din cadrul Liceului

militar din Breaza, iar în anul 1980 a fost preluat în legătură de organele C.I.

ale Școlii militare de ofițeri activi din Brașov, ca urmare a repartiției sale

la această școală.

La data de 17 mai 1977,

intimatul-reclamant a semnat un angajament de colaborare, când avea vârsta de

15 ani și 10 luni și a preluat nume conspirativ.

Din materialul

probator administrat în cauză nu rezultă faptul că, în perioada 1977-1983,

intimatul-pârât a furnizat informații prin care să fi denunțat activități sau

atitudini potrivnice regimului comunist și care să fi îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Într-adevăr,

rapoartele aflate la dosar cuprind aprecieri personale ale ofițerilor de

Securitate cu privire la presupusa activitate a intimatului-reclamant, însă

acestea nu pot fi considerate ca fiind relevante atâta vreme cât nu au fost

prezentate de către recurent măcar o parte din cele 15 note informative de care

se face vorbire în cadrul acestora, pentru a se putea analiza conținutul

informațiilor furnizate.

Mai mult decât atât,

cu toate că recurentul a susținut faptul că, în urma relatărilor făcute de

intimat în fața ofițerilor de Securitate, elevul D.I. a fost exclus din școala

militară, la dosarul cauzei nu s-a depus nicio probă pe acest aspect.

Pe de altă parte,

Înalta Curte apreciază că este pertinentă concluzia judecătorului fondului

cauzei în sensul că, din actele aflate la filele 25-26 dosar, nu rezultă faptul

că intimatul ar fi primit bani cu titlu de recompensă pentru furnizarea

informațiilor nominalizate în textul legal aflat în discuție.

Pentru considerentele

anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 3347 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2010.