ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3233/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul V.C., din București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la o vârstă la care nu avea capacitate deplină de exercițiu și la dosar nu se regăsește niciuna din notele informative de care se face vorbire în cererea de chemare în judecată. Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3694 din data de 19 decembrie 2008, a admis excepția de necompetență materială, în raport de prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Această instanță, prin sentința nr. 3347 din data de 20 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În concret, instanța a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar și menționate în nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații care să se încadreze în textul legal anterior individualizat. În plus, prima instanță a apreciat că actele aflate la filele 25 și 26 dosar (chitanța și raportul) nu sunt relevante și nu conduc la concluzia că pârâtul ar fi primit vreo sumă de bani pentru furnizarea informațiilor specificate de dispoziția legală aflată în discuție, în lipsa notelor informative.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Mai precis, recurentul a arătat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că intimatul a fost recrutat de organele de Securitate, în timp ce era cursant al unei școli de ofițeri de armată, pentru a supraveghea activitatea unor persoane urmărite. În plus, instanța nu a avut în vedere că intimatul a furnizat informații despre elevul D.I., lucrat informativ prin D.U.I.

pentru relații cu persoane din străinătate iar, în urma acestor informații, elevul a fost exclus din școala militară, fapt care rezultă din ultimul raport întocmit de ofițerii de Securitate. Pe de altă parte, recurentul a apreciat faptul că legiuitorul a dat o forță probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât și relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității. Ca atare, în concepția recurentului, prima instanță trebuia să dea eficiență conținutului rapoartelor de evaluare întocmite de ofițerii de Securitate. În ceea ce privește îndeplinirea celei de a doua condiții impuse de textul legal analizat, recurentul a considerat că instanța fondului trebuia să aibă în vedere faptul că aceasta se referă la vizarea încălcării și nu la încălcarea propriu-zisă a unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 12-15 dosar). Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. g) din din O.U.G.

nr. 24/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, urmare a candidaturii acestuia la funcția de primar al sectorului 6 București. După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare 28 iulie 2008, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității intimatului de colaborator al Securității, acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității.

1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”. 2) Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în anul 1977 „pentru cunoașterea situației operative și prevenirea unor fapte antisociale” din cadrul Liceului militar din Breaza, iar în anul 1980 a fost preluat în legătură de organele C.I. ale Școlii militare de ofițeri activi din Brașov, ca urmare a repartiției sale la această școală.

La data de 17 mai 1977, intimatul-reclamant a semnat un angajament de colaborare, când avea vârsta de 15 ani și 10 luni și a preluat nume conspirativ. Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că, în perioada 1977-1983, intimatul-pârât a furnizat informații prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și care să fi îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Într-adevăr, rapoartele aflate la dosar cuprind aprecieri personale ale ofițerilor de Securitate cu privire la presupusa activitate a intimatului-reclamant, însă acestea nu pot fi considerate ca fiind relevante atâta vreme cât nu au fost prezentate de către recurent măcar o parte din cele 15 note informative de care se face vorbire în cadrul acestora, pentru a se putea analiza conținutul informațiilor furnizate.

Mai mult decât atât, cu toate că recurentul a susținut faptul că, în urma relatărilor făcute de intimat în fața ofițerilor de Securitate, elevul D.I. a fost exclus din școala militară, la dosarul cauzei nu s-a depus nicio probă pe acest aspect. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că este pertinentă concluzia judecătorului fondului cauzei în sensul că, din actele aflate la filele 25-26 dosar, nu rezultă faptul că intimatul ar fi primit bani cu titlu de recompensă pentru furnizarea informațiilor nominalizate în textul legal aflat în discuție. Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 3347 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.